Au trecut câteva zile de la Summit-ul NATO de la Bucuresti si de la vizita presedintelui american, George W. Bush. România pentru câteva zile a fost centrul nervos al întregii planete. S-au discutat probleme care timp de mai multi ani vor constitui jaloane ale politicii externe internatioale. Ce a însemnat acest lucru pentru România si pentru români, vom vedea în perioada urmatoare. Ceea ce a impresionat în mod cu totul deosebit au fost masurile fara precedent, luate pe linia securitatii si pazei celor prezenti la acest eveniment istoric. Cu ani în urma, în perioada 25-27 mai 1987, la fel într-o vizita considerata istorica, a fost prezent la Bucuresti, secretarul general al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, Mihail Sergheevici Gorbaciov. Soarta a hotarât atunci sa fiu selectionat pentru a face parte din dispozitivul de securitate, care a asigurat paza si siguranta unuia dintre cei mai puternici lideri ai lumii din acea perioada. Ce a însemnat aceasta vizita pentru Nicolae Ceusescu se cunoaste. A început caderea vertiginoasa a acestuia, urmata de finalul din decembrie 1989.
Vizita lui Gorbaciov în România a fost asteptata în special de lumea culturala, cu mare interes si chiar cu unele nadejdi ca ea ar putea contribui la îmbunatatirea activitatii si pozitiei lor în societate. Cei tineri asteptau si ei vizita cu interes, cu sperante de rezultate concrete, în sensul unei liberalizari, a unei deschideri culturale mai mari. Au existat atunci zvonuri ca Gorbaciov ar fi impus un protocol vizitei, ca în afara discutiilor oficiale sa umble prin Bucuresti, fara un plan anume, pe trasee alese spontan, ca doreste sa poarte discutii cu oamenii de pe strada fara nici un fel de oprelisti. De asemenea, a mai circulat legenda în unele medii ca Ion Iliescu va fi repus în pozitiile politice anterioare, deoarece acesta ar fi fost coleg si prieten cu Gorbaciov, înca de pe vremea studiilor de la Moscova. În epoca au mai circulat zvonuri privind o anumita origine româneasca a lui Gorbaciov, ca ar fi descendentul unui evreu sefard, originar din Spania (Gorbacho) si al unei moldovence, Maria Pantelie, din satul Privolnoe, situat la circa 120 km de Simferopol, din regiunea Odessa si faptul ca acesta ar cunoste bine limba româna, iar prin anii 80, înca mai traia o sora de-a mamei sale, undeva lânga Slobozia. Dar dupa cum bine se cunoaste, vizita liderului sovietic, nu a adus nimic nou, în afara faptului ca Ceusescu s-a autoizolat si mai mult, iar viata din România a devenit din ce în mai plina de restrictii.
Culoarul unic nu a împiedicat circulatia
Cei care am fost selectionati pentru dispozitivul de paza si securitate al vizitei de la Bucuresti am fost convocati cu câteva zile înaintea evenimentului. Nota telefonica cuprindea faptul ca fiecare ofiter participant la misiune sa poarte haine civile, iar pentru anumite situatii sa aiba asupra lui un costum de haine de culoare închisa, camasi albe, precum si cravate, de asemenea, în culori închise. Era percizat si ca ofiterii convocati vor participa la asigurarea unor misiuni de paza si securitate în imediata apropiere a "înaltelor personalitati". Participantii din teritoriu au fost cazati la o unitate a M.Ap.N din zona Ghencea. Zilele premergatoare vizitei au fost consacrate unor instruiri practice si instructaje teoretice, duse pâna la detaliu, pe fiecare moment al misiunii. Personal am facut parte din dispozitivul de securitate si paza de pe Aeroportul International Otopeni, atât la sosirea lui Gorbaciov, cât si la plecarea acestuia, dar si din grupul special care a asigurat paza, la spectacolul de gala, organizat cu prilejul vizitei, în data de, 26 mai 1987, în sala mare a Teatrului National din Bucuresti.
Spre deosebire de tam-tamul cu care a fost organizat Summit-ul de la Bucuresti de saptamâna trecuta, precum si vizita presedintelui american, masurile luate atunci au fost învaluite într-o anumita discretie. Si atunci ca si acum, a fost realizat un culoar unic de la Aeroportul International Otopeni pâna la sediul CC, din Piata Victoriei si resedinta oficiala a lui Gorbaciov pe timpul sederii în România, cu mentiunea ca el devenea culoar unic, cu un anumit timp înaintea trecerii coloanelor oficiale, în restul timpului circulatia nefiind afectata.
În dimineata vizitei, dispozitivul de pe Aeroportul International Otopeni a început sa fie realizat începând cu orele 10.00, avionul presedintelui sovietic urmând sa aterizeze undeva în jurul orelor 14.00. Exista si atunci o anumita doza de paranoia. Este o chestiune proprie serviciilor secrete din lumea întreaga – când nu exista anumite riscuri, ele sunt create artificial sau sugerate, tocmai pentru a-si demonstra utilitatea, dar si de a mentine o anumita stare de mister, de pericol potential, dar fara urmari în plan real.
Am ocupat un loc în dispozitivul de paza si aparare de pe Aeroportul Otopeni, la iesirea din salonul oficial, în partea dreapta, pe latura situata, vis-a-vis, de locul unde urma sa fie oprit avionul liderului sovietic. Chiar în fata mea si a altor colegi, la circa un metru, urmau sa se alinieze oficialii români, în frunte cu Ceausescu, pentru a-l primi pe Gorbaciov. Un imens covor rosu era întins de la intrarea în salonul oficial pâna la locul unde urma sa opreasca aeronava oficiala sovietica. O întreaga echipa de femei de serviciu, dotate cu maturi, îl mai periau din când în când, înlaturând dâre de praf si scame invizibile.
Nicu Ceausescu a vorbit doar cu Milea
În jurul orelor 12.30-13.00, au început sa soseasca primii oficiali români, în functie de rang si pozitie. Fiecare, cum iesea din salonul oficial, avea grija sa nu calce pe covorul rosu, toti îl ocoleau pe o parte sau alta. Singurul care nu a facut acest lucru a fost Nicu Ceusescu, care a aparut la aeroport, în jurul orelor 13.00, printre ultimii sau daca nu chiar ultimul. Imediat stolul de femei de serviciu a sarit pe covor cu maturi si cârpe, încercând sa înlature praful imaginar. Acesta nu a ocolit covorul, cu mânile în buzunarele unui costum ultraelegant, s-a deplasat exact pe mijlocul acestuia. Multi dintre oficiali români prezenti îsi dadeau coate si zâmbeau.
Fara sa salute pe nimeni, Nicu Ceausescu s-a apropiat de ministrul apararii, generalul Vasile Milea, cu care a dat mâna si a început sa discute pe un ton amical. Pozitia mea, la circa un metru în spatele lor, m-a facut sa fiu martor involuntar la discutia celor doi. Dupa câteva bancuri pe care Nicu Ceusescu i le-a spus generalului, cei doi au facut si câteva comentarii pe marginea vizitei. Aproximativ cu o jumatate de ora înainte sosorii avionului oficial, au ajuns la aeroport Nicolae si Elena Ceausescu. Cei doi s-au asezat în capul sirului si au început sa discute cu Bobu, cu Manea Manescu si Ilie Verdet. Anterior acestui moment, în jurul orelor 12.00, de la Moscova au sosit doua imense avioane sovietice, care au adus, oficiali, ziaristi, bagaje, dar si echipa de protectie a liderului sovietic. Toti componentii acesteia, erau tineri, 25-30 de ani, blonzi, tunsi perie, în costume albastre, camasa alba si cravata albastra. Singura pata de culoare erau câteva tinere, deosebit de atragatoare, membre ale echipei de securitate apropiate, române, care faceau nota discordanta în aceasta mare de barbati. Ne-a sarit tuturor în ochi un element din echipamentul echipei sovietice: un fir argintiu, aproape invizibil, ce iesea de sub gulerul camasii si intra în urechea fiecaruia. Personajul care ne-a frapat pe toti cei din dispozitivul de securitate a fost seful acestei echipe, un ins la 45-50 de ani, în costum negru, cu trasaturi evident asiatice, care cu niste priviri de gheata a inspectat întregul dispozitiv de securitate.
Totul parea natural
Culoarea pe Aeroportul International Otopeni a fost data de multimile de oameni ai muncii, aduse pe aeroport si grupate, functie de întreprinderile de care apartineau – "23 August", "Republica", "Autobuzul" si alte zeci de unitati industriale din Bucuresti. Activistii de partid dirijau totul din umbra, fiecare moment al vizitei. Acestia, în baza unui scenariu bine stabilit, dadeau tonul la urale sau la scandarea unor lozinci. Totul s-a desfasurat ca la carte. La coborârea din avion, Gorbaciov si sotia acestuia, Raisa Maximovna Gorbaciova, i-au salutat pe oficialii români, s-au pupat cu Nicolae si Elena Ceuasescu, li s-au prezentat oficialii prezenti pe aeroport, în frunte cu primul ministru român si membrii CC. Demna de respect a fost atitudinea lui Nicu Ceausescu, care i-a salutat familia Gorbaciov cu o anumita deferenta si atitudine ce a impus respect. Grupuri de pioneri si soimi ai patriei le-au dat celor doi buchete de flori. Ceea ce ne-a frapat pe mine si pe colegii mei prezenti în dispozitivul de securitate a fost pata de pe fruntea lui Gorbaciov. Cineva din fata mea, Nicu Ceausescu sau ministrul apararii, Vasile Milea, a rostit o propozitie pe care mi-am amintit-o dupa câtiva ani: "asta este omul însemnat". Sigur, atunci nu am dat nici o importanta acestei afirmatii. Pe tot traseul, Gorbaciov a fost salutat de mii de bucuresteni, elevi si copii cu pancarte, steaguri si flori.
Urmatorul moment la care am participat în mod direct în dispozitivul de securitate a fost spectacolul de gala. Prezenta ofiterilor din sistemul de paza si securitate a fost disimulata prin introducerea acestora în calitate de invitati oficiali. Dispozitivul de paza a fost compus din cupluri, un barbat si o femeie, ofiteri de securitate, îmbracati în haine de seara, adecvate momentului. Împreuna cu partenera din echipa, o femeie ofiter la o unitate centrala a DSS, am intrat în sala odata cu invitatii. Conform invitatiei, am ocupat locul 1, din rândul A3, de unde aveam un unghi de observatie atât asupra scenei, cât si a lojii oficiale. Consemnul era clar: orice persoana care ar fi avut intentia sa puna în pericol buna desfasurare a spectacolului de gala, trebuia anihilata, în sensul bun. Totul s-a desfasurat fara probleme.
Punctul final al misiunii a fost participarea în dispozitivul de securitate de pe Aeroportul Otopeni, la plecarea liderului de la Kremlin. La fel ca si la sosire, i-am avut în fata ochilor, la circa un metru distanta, pe Nicu Ceusescu si pe ministrul apararii, Vasile Milea, care se comportau complet detasati fata de solemnitatea momentului.
Zaharia Cotoc
