Curtea de Apel Cluj a decis că rechizitoriul prin care lichidatorul clujean Răzvan Zăvăleanu a fost trimis în judecată este nul.

Potrivit cererii depuse în instanță de Zăvăleanu, el a solicitat

1. Constatarea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a organelor de urmărire penale efectuate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sălaj^[1];

2. Constatarea nulității absolute a procesului verbal de sesizare din oficiu din data de 12.11.2015 și implicit a urmăririi penale desfășurată în dosarul nr. 67/D/P/2015, ca urmare a îndeplinirii acestora cu sprijinul SRI, în baza Protocolului nr. 003064/04.02.2009, încheiat între SRI și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție^[2], cu încălcarea competenței funcționale și materiale;

3. Constatarea nulității absolute a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de către Curtea de Apel Cluj, în baza art. 140 Cpp, ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, raportat la decizia Curții Constituționale nr. 51/2016 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142, alin. 1 Cpp, prin punerea în executare a mandatelor de către SRI) și ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, raportat la dispozițiile art. 142, alin. 2 și 5, Cpp, prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în SPAȚII PRIVATE, de către SRI;

4. Constatarea nulității absolute a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise în dosarul nr. 43/D/P/2012, în baza art. 91^1-91^6 Cpp, ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către DIPI;

5. Excluderea în materialitatea lor a probelor și a mijloacelor de probă rezultate din procedeele probatorii mai sus menționate, ca fiind nelegal administrate;

6. Constatarea neregularității rechizitoriului emis în dosarul nr. 67/D/P/2015 din data de 20.12.2017, al PÎCCJ – DIICOT – BT Sălaj, în baza art. 345, alin. 1, Cpp;

7. Constatarea nulității relative a actelor de urmărire penală, în baza art. 345, alin. 1, Cpp, raportat la art. 282 Cpp

8. Constatarea nelegalei administrări a mijloacelor de probă

9. Constatarea nulității relative a mandatelor de siguranță națională, emise de ÎCCJ, ca urmare a refuzului de declasificare a încheierilor în baza cărora au fost emise mandatele de siguranță națională și imposibilității efectuării controlului de legalitate;

10. Excluderea din materialul probator a interceptărilor și înregistrărilor, precum și a proceselor verbale de redare a acestora, efectuate în baza mandatelor de siguranță națională;

11. Restituirea cauzei la organele de urmărire penală competente (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor în Justiție), ca urmare a neregularității rechizitoriului, prin imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății.

Cu titlu preliminar, învederăm faptul că excepțiile/solicitările de mai sus, deși prezentate într-o succesiune, sunt petite principale, nu au caracter subsidiar, unele față de altele.

CONSIDERENTE

1. Constatarea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a organelor de urmărire penale efectuate de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Biroul Teritorial Sălaj^[3].

Argumentele principale:

• Prin Decizia nr. 302/04.05.2017, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în dispozițiile art. 281 alin. 1, lit. b, din Cpp, care nu reglementează în categoria nulităților absolute încălcarea dispozițiilor referitoare la competența materială și după calitatea persoanei a organului de urmărire penală, este neconstituțională.

• DIICOT este o structură specială, fără a se putea plasa pe un anumit nivel în ierarhia parchetelor de drept comun, iar competenţa sa este reglementată strict de art. 12 din Legea nr. 508/2004 – în vigoare la data sesizării din oficiu, respectiv 12.11.2015:

 

În realitate, inculpaților li s-au reținut infracțiuni care nu se circumscriu dispozițiilor legale mai sus indicate, întrucât infracțiunea de abuz în serviciu reglementată de art. 297 C.P. nu este prevăzută printre infracțiunile menționate la lit. (i) sau lit. (ii), iar infracțiunea de evaziune fiscală este de competența DIICOT numai în situația în care săvârșirea ei a intrat în scopul unui grup infracțional organizat.

 

• Or, nu a existat un grup infracţional organizat, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, pe care inculpaţii să-l fi sprijinit.

Pentru o astfel de infracţiune (constituirea grupului infracțional organizat) nici nu s-a pus în mişcare acţiunea penală, ceea ce aduce atingere gravă dreptului la apărare al inculpaţilor prin imposibilitatea stabilirii obiectului exact şi a limitelor judecăţii.

 

Soluția ce se impunea a fi dispusă era de declinare de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj – raportat la calitatea persoanelor implicate în prezentul dosar.

 

Pe cale de consecinţă:

 

1.       În temeiul art. 47 alin. 2 C.P.P., apreciem că se impune admiterea excepției necompetenței materiale a organelor de urmărire penală şi constatarea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală.

 

2.      Sancționarea cu nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală efectuate

 

3.      Excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală ca fiind nelegal obținute și restituirea cauzei la parchetul competent în vederea refacerii urmăririi penale.

2. Constatarea nulității absolute a procesului verbal de sesizare din oficiu din data de 12.11.2015 și implicit a urmăririi penale desfășurată în dosarul nr. 67/D/P/2015, ca urmare a îndeplinirii acestora cu sprijinul SRI, în baza Protocolului nr. 003064/04.02.2009, încheiat între SRI și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție^[4], cu încălcarea competenței funcționale și materiale;

Argumentele principale:

În considerarea probațiunii administrată în procedura de cameră preliminară, concluzionăm că

• SRI a realizat acte de urmărire penală, în baza Protocolului, atât anterior formării dosarului nr. 67/D/P/2015, cât și în timpul desfășurării acestuia;
• SRI recunoaște prin înscrisurile depuse că a comunicat informații în baza protocolului
• SRI a pus în executare și a asigurat exploatarea tehnică a MST-urilor emise de autoritățile judiciare competente în dosarul penal nr. 67/D/P/2017
• DIICOT confirmă implicarea SRI pe parcursul desfășurării urmăririi penale, cu motivarea că este singura instituție care deține logistica necesară
• În acest context, SRI s-a transformat într-un veritabil organ de cercetare penală, contrar prevederilor legale; în baza Protocolului,  a fost posibil ca SRI să participe la sesizarea din oficiu și la efectuarea de acte de urmărire penală astfel cum reiese din adresele SRI nr. 002700881 din 24.06.2015, 002699633 din 15.07.2015, 002392238 din 17.02.2016, 002392259 din 04.03.2016 și nr. 547597 din 19.06.2018.
• S-au întreprins activități de administrare de probe înainte de începerea urmăririi penale
• S-au întreprins activități de administrare de probe de către un organ de cercetare penală fără niciun fel de delegare în condițiile în care infracțiunile vizate presupuneau competența exclusivă a procurorului în faza de urmărire penală.
• Ofițerul de poliție Filip Ioan a efectuat acte specifice urmăririi penale, respectiv analiza și selecția datelor rezultate din supravegherea tehnică în afara unui cadru procesual legal și cu încălcarea competenței funcționale

Pe cale de consecinţă:

1. În baza art. 281, alin.1, lit. b, Cpp, se impune constatarea nulității absolute a tuturor actelor de urmărire penală, prin încălcarea competenței funcționale

2. Sancționarea cu nulitatea absolută a tuturor actelor de urmărire penală efectuate

3. Excluderea tuturor probelor administrate în faza de urmărire penală ca fiind nelegal obținute și restituirea cauzei la parchetul competent în vederea refacerii urmăririi penale.

3. Constatarea nulității absolute a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de către Curtea de Apel Cluj, în baza art. 140 Cpp, ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, raportat la decizia Curții Constituționale nr. 51/2016 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 142, alin. 1 Cpp, prin punerea în executare a mandatelor de către SRI) și ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, raportat la dispozițiile art. 142, alin. 2 și 5, Cpp, prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică în SPAȚII PRIVATE, de către SRI;

Argumentele principale:

Prin raportare la

• Răspunsul DIICOT BT Sălaj 572/III/13/2018 din 09.05.2018 prin care se arată că mandatele de supraveghere tehnică emise de către Judecătorul Curții de Apel Cluj au fost puse în executare prin intermediul SRI, anterior adoptării Deciziei Curții Constituționale nr. 51/2016
• Adresa SRI nr. 547597 din 19.06.2018 prin care se precizează că SRI a asigurat exploatarea tehnică a măsurilor dispuse prin mandatele de supraveghere tehnică, iar rezultatele activității de interceptare și înregistrare autorizate au fost fixate pe suporturi digitale și au fost înaintate DIICOT – BT Sălaj, cu individualizarea tipului, pentru a putea fi utilizate în dosarul penal nr. 67/D/P/2015

• În prezentul dosar, activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise de Curtea de Apel Cluj, prevăzută de art. 142 Cpp, a fost realizată de SRI, organ necompetent din punct de vedere material și funcțional
• Prin decizia nr. 51/16.02.2016, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma ori de alte organe specializate ale statului din cuprinsul dispozițiilor art. 142, alin. 1 din Cpp este neconstituțională
• Cu privire la efectele deciziei, la paragraful nr. 52 se prevede că aceasta se aplică în cauzele aflate  pe rolul instanțelor de judecată
• Curtea Constituțională reține că se impune excluderea probelor rezultate din punerea în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică anterior datei de 14.03.2016 de către alte organe specializate ale statului, inclusiv când această aplicare a fost realizată cu concursul Centrului Național de Interceptare a Comunicațiilor din cadrul SRI.
• Măsurile de supraveghere tehnică, aduse la îndeplinire cu concursul SRI, privite ca procedee probatorii, sunt lovite de nulitate absolută
• Curtea de Apel Cluj a autorizat măsuri de supraveghere tehnică în spații private; aceste autorizații au fost puse în executare de către SRI, contrar prevederilor art. 140 alin. 5, lit h Cpp, unde legiuitorul a prevăzut că accesul în spații private  este atributul exclusiv al organelor de urmărire penală (garanție împotriva violării arbitrare a domiciliului)

Pe cale de consecinţă:

1. În baza art. 280 și 281, alin.1, lit. b, Cpp, raportat la Decizia CCR nr. 302/2017 invocăm nelegala punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică

2. Sancționarea cu nulitatea absolută a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise de către Curtea de Apel Cluj efectuate ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală

3. Excluderea probelor astfel obținute și imposibilitatea folosirii lor în procesul penal.

4. Constatarea nulității absolute a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise în dosarul nr. 43/D/P/2012, în baza art. 91^1-91^6 Cpp, ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală, prin punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică de către DIPI;

Argumentele principale:

Prin raportare la

• Răspunsul DIICOT BT Sălaj 572/III/13/2018 din 09.05.2018 prin care se arată  că autorizațiile emise în dosarul nr. 43/D/P/2012 au fost puse în aplicare prin intermediul Direcției de Informații și Protecție Internă din cadrul Ministerului Afacerilor Interne
• Adresa nr. 2243232/22.05.2018 al Ministerului Afacerilor Interne – Direcția Generală de Protecție Internă, declasificată și înregistrată la dosarul cauzei la data de  21 septembrie 2018 prin care se menționează faptul că în dosarul 43/D/P/2014 a desfășurat activități specifice de acordare a suportului tehnic și informativ necesar dosarului de urmărire penală. Acestea au constat în în punerea în aplicare a actelor autorizate emise de instanța de judecată pentruinterceptarea și înregistrarea pe bandă magnetică sau pe orice alt tip de suport a comunicărilor, înregistrarea pe imagini, efectuarea activităților de supraveghere operativă, conform prevederilor Codului de Procedură Penală, precum și în furnizarea de date și informații sub forma unor produse informaționale privind activitățile ilicite derulate de persoanele care fac obiectul dosarului de cercetare penală.

• În dosarul nr. 43/D/P/2012, activitatea de punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică emise în baza dispozițiilor art. 91^1-91^6 Cpp 1969, a fost realizată de către DIPI, rezultatul măsurilor de supraveghere fiind preluat în dosarul nr. 67/D/P/2015
• DIPI/SIPI nu face parte din categoria organelor de urmărire penală care puteau efectua interceptările și înregistrările autorizate
• Personalul DIPI/SIPI/DGIPI nu avea competențe în vederea efectuării urmăririi penale, nefiind organ de cercetare penală în sensul art. 201 și 208 VCpp.
• Măsurile de supraveghere tehnică, aduse la îndeplinire cu concursul DIPI/SIPI/DGIPI sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a încălcării competenței funcționale și materiale a organelor de urmărire penală

Pe cale de consecinţă:

1. În baza art. 280 și 281, alin.1, lit. b, Cpp, raportat la Decizia CCR nr. 302/2017 invocăm nelegala punere în executare a mandatelor de supraveghere tehnică

2. Sancționarea cu nulitatea absolută a punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică, emise în dosarul nr. 43/D/P/2012 efectuate ca urmare a încălcării competenței funcționale a organelor de urmărire penală

3. Excluderea probelor astfel obținute și imposibilitatea folosirii lor în procesul penal.

5. Excluderea în materialitatea lor a probelor și a mijloacelor de probă rezultate din procedeele probatorii mai sus menționate, ca fiind nelegal administrate;

Argumentele principale:

• Prin decizia nr. 22/26.02.2018, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 102, alin. 3 din Cpp și a constatat că acestea sunt constituționale în măsura în care prin sintagma excluderea probei, din cuprinsul lor, se înțelege și eliminarea mijloacelor de probă din dosarul cauzei.

• Cu toate că excluderea juridică a probelor obținute în mod nelegal în procesul penal apare ca fiind o garanție suficientă a drepturilor fundamentale anterior menționate, această garanție este una pur teoretică, în lipsa îndepărtării efective a mijloacelor de probă obținute în mod nelegal din dosarul cauzei.

Pe cale de consecinţă:

În baza dispozițiilor art. 102, Cpp, solicităm excluderea materială a probelor obținute din procedeele probatorii lovite de nulitate absolută.

6. Constatarea neregularității rechizitoriului emis în dosarul nr. 67/D/P/2015 din data de 20.12.2017, al PÎCCJ – DIICOT – BT Sălaj, în baza art. 345, alin. 1, Cpp;

Argumentele principale:

• Rechizitoriul nu descrie temeinic infracţiunile, cu exigenţa art. 328 Cpp
• Se impune a se constata insuficienta descriere a infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, modalitatea sprijinirii; totodată, omisiunea punerii în mişcare a acţiunii penale pentru această infracţiune
• Se apreciază eronat că inculpatii au sprijinit un grup infracţional din alt dosar penal, în care aceştia nu au nicio calitate
• Starea de fapt reţinută nu este conformă realităţii şi probelor administrate
• Infracţiunile reţinute, precum „închiderea ochilor” şi “omiterea luării măsurilor prevăzute de lege” nu sunt reglementate nici de Codul penal, nici de alte legi speciale.
• Nu reiese îndeplinirea condiţiilor de existenţă a grupului: concertarea acţiunilor, ierarhia membrilor grupului, coeziunea psihică, exprimarea consimţământului de a face parte dintr-o astfel de structură, nu sunt indicate acţiunile de sprijin sau probele.
• Se impune a se constata lipsa plângerii prealabile a persoanelor vătămate EC 2000 şi EC 2007, în contextul în care cele 3 infracţiuni de abuz în serviciu au fost eronat încadrate juridic în temeiul Noului Cod Penal
• Se impune a se constata că practicianul în insolvenţă nu poate fi asimilat funcţionarului public, așa cum s-a probat în timpul urmăririi penale
• Se impune a se constata insuficienta descriere a celor 3 infracţiuni de abuz în serviciu şi contradicţiile între starea de fapt reţinută şi soluţia dispusă (în contextul în care faţă de Andrei Abrudan, practicianul care s-a ocupat în mod direct de dosarul de insolvenţă a celor 2 societăţi, conform şi probelor de la dosar, s-a dispus clasarea)
• Se impune a se constata lipsa prejudiciului în procedurile de insolvenţă menţionate, raportat la validarea demersurilor lichidatorului judiciar RTZ&Partners atât de creditori cât şi de instanţele de judecată
• Se impune a se constata neindicarea actelor de sprijin şi a prevederilor legale încălcate (trimiterea la art. 20 şi 21 din Legea nr. 85/2006 nu respectă exigenţa art. 328 Cpp)
• Inexistenţa infracţiunii de gestiune frauduloasă (ca urmare, cel puţin, a lipsei plângerii prealabile) atrage de iure inexistenţa pretinsei infracţiuni de abuz în serviciu
• Nu sunt indicate la modul efectiv în ce condiţii de loc, de timp şi spaţiu, respectiv în ce manieră au acţionat în interesul inculpaţilor Galiş şi Huluban şi care sunt probele în acest sens
• Se insinuează că există o conivenţă frauduloasă între inculpaţi şi că aceasta rezultă tocmai din convorbirile telefonice dintre aceştia, evident fără a indica conţinutul acestor convorbiri; dimpotrivă probele administrate contrazic acuzaţiile formulate de procuror.

Pe cale de consecinţă:

1. În temeiul art. 345 C.P.P., apreciem că se impune constatarea neregularității rechizitoriului emis în dosarul nr. 67/D/P/2015 din data de 20.12.2017, al PÎCCJ – DIICOT – BT Sălaj

2. În temeiul art. 345, alin. 3 Cpp, comunicarea de îndată a încheierii către procuror, pentru ca acesta să menționeze dacă își menține dispoziția de trimitere în judecată a numiților Răzvan Traian Zăvăleanu și Ramona Fărăianu

7. Constatarea nulității relative a actelor de urmărire penală, în baza art. 345, alin. 1, Cpp, raportat la art. 282 Cpp

Argumentele principale:

• Se impune nulitatea procesului verbal de sesizare din 12.11.2015, în condiţiile în care nu este semnat pe fiecare pagină, face trimitere la acte din alte dosare fără ca acestea să fi fost acvirate sau reţine fapte care încă nu se întâmplaseră, singura concluzie care se impune fiind aceea că procesul verbal a fost întocmit ulterior
• Se impune nulitatea ordonanţelor dată de încălcarea art. 286, 305, 309, 311 si 315 Cpp şi a dreptului la apărare a inculpaţilor
• Se impune nulitatea ordonanţei de începere a urmăririi penale, respectiv nulitatea tuturor actelor de urmărire penale subsecvente, întrucât această ordonanță stă la baza întregului proces penal.
• Deși procesul verbal de sesizare din oficiu conține date cu privire la cei doi inculpați ordonanța de începere a urmăririi penale nu mai face nicio referire la aceştia.
• Ordonanța de efectuare în continuare a urmăririi penale față de cei doi inculpați este întocmită la mai bine de trei luni de la data sesizării din oficiu, deși încă prin cuprinsul procesului verbal se menționează nominal cele două persoane
• Dreptul de apărare a fost încălcat și cu ocazia extinderii urmăririi penale prin ordonanțele din data de 9 noiembrie 2017 și din data de 4 decembrie 2017; în aceeași zi de 13 noiembrie 2017 li s-a adus la cunoștință atât extinderea urmăririi penale cât și extinderea acțiunii penale, la interval orar de 30 de minute; procurorul a procedat în mod similar și în data de 4 decembrie 2017.
• Referatele privind emiterea, respectiv prelungirea unor mandate de supraveghere tehnică pentru o perioadă de 30 de zile au fost realizate fără respectarea condițiilor legale
• Încheierile penale prin care s-a dispus autorizarea sau prelungirea unei măsuri de supraveghere tehnică nu cuprind o analiză a condițiilor necesare pentru a dispune astfel față de fiecare faptă și raportat la fiecare persoană în parte în baza materialului probatoriu aceste încheiere fiind în fapt copy-paste a referatelor înaintate de către procuror
• Ordonanțele de delegare în vederea redării în proces verbal a convorbirilor telefonice, fiind acte subsecvente, sunt lovite de nulitate
• Nu există procese verbale pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică în parte, astfel cum dispune art. 143 Cpp
• Mandatele de siguranță națională au fost emise în perioada 2011-2012, or în această perioadă nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică, câtă vreme nu era începută urmărirea penală in rem; astfel, aceste mandate au fost date în afara cadrului procesual legal constituit
• Nu există propunerile de autorizare pentru activitățile pentru care au fost dispuse mandatele de siguranță națională și nu cuprind semnătura judecătorului
• Mandatele de siguranță națională emise în aceeași dată au număr identic, deşi sunt emise față de persoane diferite
• Certificarea autenticității acestor mandate s-a realizat formal în lipsa hotărârilor care au fundamentat emiterea lor, mai exact a încheierilor de ședință pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție
• Se impune nulitatea Ordonanței din data de 20 decembrie 2017 prin care s-a dispus desemnarea avocatului Mureșan Ovidiu în calitate de curator al persoanelor juridice vătămate Eurocard 2000 și Eurocard 2007. În mod eronat procurorul a întemeiat desemnarea curatorului în baza dispozițiilor Codului de procedură civilă, deși există reglementare expresă în Codul de procedură penală. Întreaga procedură de desemnare a curatorului a avut loc într-o singură zi, mai precis în data de 20 decembrie 2017, cu o zi înainte de înregistrarea rechizitoriului la instanță
• Există procese verbale de certificare a înregistrărilor în care sunt redate anumite mandate de supraveghere tehnică care nu se regăsesc în nicio ordonanță de delegare emisă de procuror
• Există mandate de supraveghere tehnică puse în  executare în prezenta cauză de Serviciul Român de Informații, or Decizia nr. 51/2016 a Curții Constituționale a statuat asupra exclusivității punerii în executare a mandatelor de supraveghere tehnică doar pentru procuror, organul de cercetare penală și lucrători specializați din cadrul Poliției
• Începerea urmăririi penale in rem a avut loc la data de 10.12.2015, fapt pentru care interceptările și înregistrările realizate în baza ordonanțelor și încheierilor din dosarul nr. 43/D/P/2012 nu au valoare de probe în această cauză, astfel că se impune excluderea lor.
• Procesul verbal în transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranță națională a fost întocmit ulterior momentului interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice, acestea nefiind realizate în cursul urmăririi penale în prezentul dosar, respectiv au fost efectuate în afara cadrului procesual

Punctual, vom relua succint fiecare act în parte, apreciat ca fiind lovit de nulitate

 

1. Nulitatea procesului-verbal de sesizare din data de 12.11.2015 – vol. 1, filele 3-15,  întocmit de către subcomisar de poliție Filip Ioan, din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Sălaj

 

 

Nulitatea relativă a procesului-verbal de sesizare din oficiu este dată de următoarele elemente:

• nu este semnat pe fiecare pagină, de către cel care l-a întocmit astfel cum prevede în mod expres art. 199 alin. 2 Cpp
• face trimitere la informații din dosarul de insolvență 2714/84/2014 și dosarele asociate 2714/84/2014/a1, 2714/84/2014/a2 și 2714/84/2014/a3 – fără ca la momentul sesizării din oficiu, respectiv data de 12.11.2015, dosarul de insolvență să fi fost acvirat dosarului de urmărire penală
• unele dintre împrejurările descrise de către organul de cercetare penală în cuprinsul procesului-verbal de sesizare din oficiu nici măcar nu se petrecuseră la momentul sesizării din oficiu, respectiv la data de 12.11.2015. (de ex. Deși se face trimitere la dosarele de insolvență și cele conexe, acestea sunt comunicate de către Tribunalul Sălaj doar în ianuarie 2016).
• este evident faptul că procesul-verbal de sesizare din oficiu a fost întocmit ulterior, iar nu în data de 12.11.2015.

 

2. Cereri și excepții privind metodele și mijloacele de supraveghere tehnică

a)          Referatul din data de 11.12.2015 (f. 66-85, vol. 1, d.u.p) este nul deoarece

– nu face referire la nicio probă care să dovedească o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea infracțiunilor la care procurorul face referire.

– a fost realizat fără respectarea condițiilor legale necesare a fi îndeplinite pentru a se putea dispune în acest sens

 

b)          Încheierea penală nr. 5/11.12.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 1405/33/2015

 

• Se impune constatarea nulității relative a încheierii menționate în condițiile în care motivarea instanței coincide cu referatul procurorului, fără ca aceasta să procedeze la o analiză temeinică a elementelor de fapt și drept deduse judecății.
• Vătămarea subsemnaților constă în afectarea vieții private, protejată de  art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
• În ceea ce privește termenul până la care poate fi invocată nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art. 282 alin. (4) lit. a) Cpp., dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale, aceasta poate fi invocată până la închiderea procedurii de cameră preliminară.

 

Drept consecință a anulării încheierii menționate anterior, în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, potrivit căruia anularea (desfiinţarea) actului juridic iniţial (primar) atrage şi anularea actului juridic subsecvent (următor), datorită legăturii lor juridice și în baza art. 280 alin. (2)C.proc.pen., vă solicităm să anulați și mandatele de supraveghere tehnică emise în baza încheierii anterior menționate.

 

 

c)          Ordonanța din data de 26.01.2016 (f. 1-16, vol. 7, d.u.p)

 

Ordonanța de delegare reprezintă un act subsecvent, fapt pentru care se aplică principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis

 

 

d)          Referatul din data de 08.01.2016 (f. 115-137, vol. 4, d.u.p)

 

• În baza autorizării iniţiale, deşi au fost emise 31 de mandate de supraveghere tehnică, nu există procese verbale pentru fiecare activitate de supraveghere tehnică în parte, astfel cum dispune art. 143 C.p.p.
• Dispoziţia procurorului detaliată la punctul anterior, din data de 26.01.2016, are ca obiect delegarea subcomisarului de poliție Filip Ioan din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Sălaj în vederea redării în proces-verbal a convorbirilor telefonice obţinute în baza a 9 mandate.

 

Cu toate acestea, cu nerespectarea art. 144 C.p.p, respectiv în absenţa unor motive temeinic justificate, se solicită prelungirea mandatelor iniţiale, suplimentând cu autorizarea accesului informatic la adresa razvan.zavaleanu@rtz.ro şi a postului telefonic 0745.139.459. or mandatele iniţiale prevedeau interceptarea comunicaţiilor ori a oricărui tip de comunicare distanţă prin intermediul postului telefonic 0745497188 şi 0730478199 (real nefiind utilizate de către Ramona Fărăianu) şi a postului telefonic fix – 0364818382 (real nefiind utilizat sau cunoscut de Răzvan Zăvăleanu).

 

 

e)          Încheierea penală nr. 1/08.01.2016 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 26/33/2016 (f. 57-75, vol. 4, d.u.p.)

 

Raportat la exigența legii potrivit căreia încheierea penală prin care se dispune prelungirea ori autorizarea unei măsuri de supraveghere tehnică trebuie să cuprindă printre altele o analiză a condițiilor necesare pentru a se dispune astfel față de fiecare faptă și raportat la fiecare persoană în parte, în baza materialului probatoriu deja existent la dosar, apreciem că se impune a se constata neîndeplinirea condițiilor legale și pe cale de consecință, incidența nulității relative.

 

 

Cu privire la mandatele de supraveghere tehnică emise prin Încheierea penală nr.1/2016, menționăm că acestea trebuie să îndeplinească condițiile articolului 140 alin. (5) Cpp.

Totodată, dorim să precizăm faptul că în prezenta cauză există mandate de supraveghere tehnică emise în baza Încheierii penale nr. 1/2016, care conțin aceeași oră.

 

Astfel, mandatele de supraveghere tehnică nr. 14 și 15, sunt dispuse în data de 08.01.2016, ora 18:08.

 

Cu privire la acest aspect, raportându-ne la art. 140 alin. (5) Cpp precizăm că nu este posibil din punct de vedere fizic ca două mandate de supraveghere tehnică să fie dispuse în același timp, mai exact în aceeași secundă.

 

 

f)        Ordonanța din data de 01.02.2016 (f. 1-16, vol. 6, d.u.p)

 

Idem c), respectiv reprezintă un act subsecvent, fapt pentru care se aplică principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis

 

g)          Ordonanță din data de 21.01.2016 (f. 1-15, vol. 3, d.u.p)

 

Prin ordonanța din data de 21.01.2016 s-a dispus delegarea în vederea redării convorbirilor telefonice, în baza mandatelor de siguranță națională emise în perioada 2011-2012. În atare condiții, în această perioadă nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică, câtă vreme nu era începută urmărirea penală in rem, astfel aceste mandate de siguranță națională au fost date în afara cadrului procesual legal constituit.

 

 

h)          Ordonanța de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu din data de 25.02.2016 (f. 155-221, vol. 26, d.u.p.)

 

Actul este lovit de nulitate, întrucât nu se arată care sunt probele pe care se bazează susținerile expuse în cuprinsul acesteia.

 

 

i)        Referatul din data de 29.02.2016 prin care se sesizează judecătorul de drepturi și libertăți pentru a se confirma măsura de supraveghere tehnică a interceptării comunicațiilor și oricărui tip de comunicare la distanță dispusă prin Ordonanța din data de 25.02.2016 ora 19:00.

 

Argumentele reținute în invocarea nulității sunt:

• nemotivarea referatului sub aspectul îndeplinirii condițiilor impuse de art. 139 Cpp, respectiv: existența unei suspiciuni rezonabile cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni, măsura să fie proporțională cu restrângerea drepturilor și libertăților fundamentale, probele nu ar putea fi obținute în alt mod
• principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis

 

 

j)        Încheierea nr. 6/2016 din data de 29.02.2016  pronunțată în dosarul nr. 241/33/2016 de către judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Cluj (f. 92-100, vol. 26, d.u.p)

Raportându-ne la art 140 alin. (5) Cpp, în hotărârea menționată nu se analizează necesitatea autorizării unor astfel de mijloace de supraveghere tehnică față de persoanele menționate mai sus și nu se arată care sunt motivele temeinice care impun o astfel de măsură.

Totodată facem trimitere la dispozițiile art. 403 alin. (1) lit. c) Cpp, potrivit cărora expunerea hotărârii trebuie să cuprindă motivarea soluției cu privire la latura penală prin analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea cauzei.

Principiul resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis

 

 

k)          Ordonanța din data de 19.02.2016 (f. 1-16, vol. 16, d.u.p.)

 

În această perioadă nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică, câtă vreme nu era începută urmărirea penală in rem, astfel acest mandat de siguranță națională a fost dat în afara cadrului procesual legal constituit.

 

 

l)        Ordonanța de interceptare și înregistrare cu titlu provizoriu din data de 13.12.2013, ora 15.00, (f.26-41, vol. 31, d.u.p), Adresa formulată către Tribunalul Sălaj în vederea confirmării ordonanței din data de 13.12.2013 (f. 2-5, vol. 31, d.u.p.), Ordonanța din data de 16.12.2013 (f. 10-25, vol. 31, d.u.p.), Ordonanța din data de 17.12.2013 (f. 8-9, vol. 31, d.u.p.),  Încheierea penală nr. 66 din data de 18 decembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj (f.6-7, vol. 31, d.u.p.) în dosar nr. 43/D/P/2012.

 

Astfel, procurorul a reținut că există urgență, iar întârzierea obținerii autorizației ar aduce grave prejudicii activității de urmărire penală.

În prezenta cauză menționăm faptul că începerea urmării penale in rem a avut loc la data de 10.12.2015, fapt pentru care interceptările și înregistrările realizate în baza ordonanțelor și încheierilor din dosarul nr. 43/D/P/2012 nu au valoare de probe în această cauză.

 

m)        Mandatele de Siguranță Națională (f. 138-148, vol. 4, d.u.p.)

 

Mandatele de siguranță națională nr. 006690/26.10.2011, 001302/27.02.2012, 006176/06.10.2011, 0090/09.01.2012, 002204/02.04.2012 sunt lovite de nulitate relativă, conform art. 282 C.proc.pen., întrucât:

• Certificarea autenticității s-a realizat în mod formal, în lipsa hotărârilor ce au fundamentat emiterea mandatelor de siguranță națională, mai exact a încheierilor de ședință pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
• Nu există propunerile de autorizare pentru activitățile pentru care au fost dispuse mandatele de siguranță națională și nici solicitarea în scris a procurorului general al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
• Nu cuprind semnătura judecătorului.
• Totodată,  mandatele de siguranță națională emise în aceeași data au număr identic, deși acestea sunt emise față de persoane diferite.
• Au fost emise în temeiul art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 republicată, text față de care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 91 din data de 28.02.2018 pronunțată de Curtea Constituțională
• Au fost emise în perioada 2011-2012, or nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică, câtă vreme nu era începută urmărirea penalăin rem; astfel aceste mandate de siguranță națională au fost date în afara cadrului procesual legal constituit.

 

 

n)           Referatul din data de 04.02.2016 (f. 16-37, vol. 15, d.u.p)

 

Idem d), nu sunt indicate motivele temeinic justificate care ar putea sta la baza formulării propunerii de prelungire a măsurii supravegherii tehnice, raportat la dispozițiile art. 144 Cpp.

 

 

o)          Încheierea penală nr. 3/05.02.2015 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. 125/33/2016 (f. 97-127, vol. 15, d.u.p.) și mandatele de supraveghere tehnică

 

Idem e), nu există motivare a încheierii penale amintite, în acord cu rigorile legii.

 

 

p)          Ordonanța din data de 09.02.2016 (f. 107-121, vol. 16, d.u.p.)

Nerespectarea condițiilor legale necesar a fi îndeplinite pentru a se putea dispune în acel sens.

 

q)          Nulitatea ordonanţei din data de 20 decembrie 2017 (vol. 64, filele 26-31) prin care se dispune în mod nelegal, în temeiul art. 58 din Codul de procedură civilă şi al art. 2, alin. 2 din Codul de procedură civilă, desemnarea domnului avocat Mureşan Ovidiu în calitate de curator al persoanelor juridice vătămate, Euro Card 2000 SRL şi Euro Card 2007 SRL.

 

Observaţii nelegalitate:

 

– Temeiul de drept este eronat raportat la dispoziţiile exprese ale Codului de procedură penală. În realitate, art. 58 din Codul de Procedură Civilă este aplicabil doar în cauzele civile aflate pe rolul instanțelor de judecată, judecătorul (în nici un caz procurorul) având competența exclusivă să dispună numirea unui curator, în mod aleatoriu, din lista transmisă de barou.

–  Art. 491 Codul de procedură penală nu este incident, astfel că nu se impunea numirea unui mandatar; chiar dacă s-ar fi impus, voinţa ar fi aparţinut în primul rând societăţii, eventualul mandatar având calitatea de practician în insolvenţă; Am argumentat că nici art. 58 din Codul de procedură civilă nu poate fi incident în cauză.

–  De o manieră abuzivă şi netransparentă, în aceeaşi zi de 20 decembrie 2017, procurorul desemnează un curator în reprezentarea intereselor societăţilor Euro Card 2000 şi Euro Card 2007 SRL (nota bene, întreaga corespondenţă cu Baroul Sălaj are loc doar într-o singură zi, este iniţiată pe baza unei adrese – deşi actele procurorului sunt reprezentate de ordonanţe sau referate)

–  Avocatul Mureşan Ovidiu formulează cerere de constituire parte civilă, deşi nu a consultat, nu a solicitat informaţii din dosarele de insolvenţă şi nici nu s-a deplasat la sediul societăţilor în cauză, or raportat la dispoziţiile art. 234 din Statutul profesiei de avocat, conform cărora are obligația să depună toate diligențele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredințat, era imposibil de a emite o opinie profesională legală şi temeinică cu privire la acest demers.

 

În aceste condiţii, se impune a se constata nulitatea ordonanţei din data de 20 decembrie 2017 (vol. 64, filele 26-31), raportat la încălcarea dispoziţiilor legale, cu consecinţa desfiinţării actului menţionat, precum și toate actele încheiate de către domnul avocat Mureşan Ovidiu.

 

 

 

Mijloacele de probă obținute ca urmare a valorificării mijloacelor și metodelor de supraveghere tehnică:

 

a)          Procesul verbal de certificare a înregistrărilor din data de 26.01.2016 din dosar nr. 67/D/P/2015 (f. 17-211, vol. 7, d.u.p.)

Actul este nul raportat la următoarele considerente:

• Modalitatea de întocmire a procesului verbal este relatată contradictoriu (raportat la răspunsurile oferite de SRI, procurorul de caz, martorul Filip Ioan)
• Întocmirea procesului verbal a fost realizată pe parcursul a câtorva ore, deși conține sute de pagini
• Fie se bazează pe ciorne transmise de SRI (motiv de nulitate absolută determinată de lipsa competenței acestei instituții de  efectua acte de urmărire penală), fie a fost realizat pe parcursul a mai multor luni, în lipsa ordonanței de delegare, emisă în aceeași zi cu data procesului verbal

Așa fiind, față de dispozițiile Codului de procedură penală invocate mai sus, vă solicităm să dispuneți excluderea de la dosarul cauzei a înregistrărilor și a interceptărilor obținute în baza încheierilor și mandatului prezentate mai sus.

 

De asemenea, având în vedere că aceste înregistrări au fost materializate în procese verbale de redare a convorbirilor, vă solicităm să dispuneți excluderea și acestor procese verbale.

 

b)          Procesul verbal de certificare a înregistrărilor din data de 29.02.2016 din dosar nr. 67/D/P/2015 (f. 241-263, vol. 26, d.u.p.) este un act nul subsecvent.

 

c)          Procesul verbal de certificare a înregistrărilor din data de 15.12.2017  (vol. 64, f. 2-15, d.u.p.)

• Nu este legal având în vedere faptul că încheierea și mandatul de supraveghere tehnică au fost emise în data de 17.10.2013, anterior începerii urmăririi penale in rem în prezentul dosar, ce a avut loc în data de 10.12.2015.
• Nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică cu privire la fapta mai sus menționată, câtă vreme aceasta nu era cercetată într-un cadru procesual legal constituit.
• În prezenta cauză, cererea procurorului prin care solicită judecătorului de drepturi și  libertăți emiterea mandatului de supraveghere tehnică în vederea folosirii metodelor speciale de supraveghere, nu există. Mai mult, și încheierea pronunțată de către judecătorul de drepturi și libertăți prin care s-a emis mandatul de supraveghere lipsește în prezenta cauză.
• Redarea scrisă a interceptărilor a fost realizată de către subinspectorul de poliție Câmpian Andrei din cadrul Serviciului de Combatere a Criminalității Organizate Sălaj, fără a exista o ordonanță de delegare în acest sens.

Înregistrările de convorbiri telefonice ce au rezultat în baza acestui proces-verbal, au fost obținute în mod nelegal, iar potrivit art. 102 alin. (2) și (3) C.proc.pen., acestea nu pot fi folosite în procesul penal.

 

 

d)           Procesul verbal de certificare a înregistrărilor din data de 23.05.2016  (vol. 32, f. 2-230, d.u.p.)

 

Sunt redate anumite mandate de supraveghere tehnică care nu se regăsesc în nicio ordonanță de delegare emisă de procuror, în vederea ascultării convorbirilor telefonice și redarea scrisă a acestora, în baza mandatelor de supraveghere tehnică:

– nr. 44/UP/05.02.2016,

– nr. 43/UP/05.02.2016,

– nr. 42/UP/05.02.2016,

– nr. 49/UP/05.02.2016,

– nr. 41/UP/05.02.2016,

– nr. 71/UP/05.02.2016,

– nr. 45/UP/05.02.2016,

– nr. 46/UP/05.02.2016

– nr. 50/UP/05.02.2016.

Mai mult, așa cum am arătat mai sus, ordonanțele, încheierile și mandatele emise de Curtea de Apel Cluj de interceptare și înregistrare a convorbirilor purtate de inculpaţi sunt lovite de nulitate relativă.

 

 

e)           Proces-verbal de certificare a înregistrărilor din data de 27.02.2017 (f. 63-102, vol. 31, d.u.p)

 

Este nul, întrucât măsurile de supraveghere tehnică ce constau în interceptările și înregistrările de convorbiri telefonice au fost puse în executare de un organ de specialitate al statului, respectiv de SRI; probele obținute prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică au fost obținute în mod nelegal, mandatele fiind puse în executare de un organ necompetent.

 

Un alt motiv temeinic în ceea ce privește necesitatea excluderii probelor ce au rezultat prin exploatarea mandatelor de supraveghere tehnică de către SRI, este încălcarea dreptului la viață privată.

 

 

f)         Proces-verbal de certificare a înregistrărilor din data de 27.02.2017 (f. 103-118, vol. 31, d.u.p)

 

Procesul-verbal este nelegal având în vedere faptul că ordonanțele și încheierea au fost emise anterior începerii urmăririi penale in rem în prezentul dosar, ce a avut loc în data de 10.12.2015., ca atare, nu se putea dispune autorizarea unor măsuri de supraveghere tehnică cu privire la fapta mai sus menționată, câtă vreme aceasta nu era cercetată într-un cadru procesual legal constituit.

 

 

g)           Procesele-verbale de certificare a înregistrărilor din data de 24.02.2014 și 21.11.2013 (f. 44-62, vol. 31, d.u.p)

Solicităm excluderea întrucât interceptările și înregistrările realizate în baza ordonanțelor și încheierilor din dosarul nr. 43/D/P/2012 nu au valoare de probe în această cauză

 

h)           Procesele-verbale de certificare a înregistrărilor din data de 19.02.2016 (f.17-82, vol.16, d.u.p.)

Probele ce au rezultat în baza acestor încheieri și autorizații lovite de nulitate relativă.

 

 

i)        Procesul-verbal de certificare a înregistrărilor din data de 10.02.2016 (f.122-167, vol.16, d.u.p.)

Susținem considerentele de mai sus, cu solicitarea de excludere.

 

j)         Proces-verbal de certificare a înregistrărilor din data de 21.01.2016 (f. 16-202, vol. 3, d.u.p)

Procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate în baza mandatelor de siguranță națională a fost întocmit ulterior momentului interceptării și înregistrării comunicațiilor electronice, acestea nefiind realizate în cursul urmăririi penale în dosarul prezent, respectiv au fost efectuate în afara cadrului procesual.

 

k) Proces-verbal din data de 23.10.2015, din Dosarul nr.56/D/P/2014  (f. 210, vol. 20, d.u.p, reluat identic şi la fila 211)

 

Prin acest Proces Verbal s-a trecut în folosire în Dosarul pendinte (67/D/P/2015) HDD-ul marca Intenso, seria 600 25 60, arătându-se că în dosarul 67 se efectuează percheziţii informatice. Or, la data respectivă urmărirea penală nu fusese demarată, aceasta urmând să înceapă doar la data de 12.11.2015, sens în care nu exista un cadru procesual legal constituit, care să permită emiterea unui asemenea document. Mai mult, vom sublinia faptul că procesul verbal în discuţie este semnat de procuror Liviu Bubuiug ca Procuror Şef, deşi acesta a dobândit calitatea respectivă doar în luna ianuare 2016.

În aceste condiții, probele ce au rezultat în baza acestui Proces Verbal, au fost obținute în mod nelegal, iar potrivit art. 102 alin. (2) și (3) Cpp, acestea nu pot fi folosite în procesul penal.

Solicitare de excludere.

 

Pe cale de consecinţă:

1. Nu este îndeplinită condiția sesizării legale a organelor de urmărire penală, urmărirea penală nefiind legal începută – a se vedea în acest sens toate argumentele vizând nulitatea procesului-verbal de sesizare din data de 12.11.2015 și a actelor subsecvente.

2. Toate Ordonanțele sunt lovite de nulitate prin:

• Încălcarea dispozițiilor legale în materie: art. 286 C.P.P., art. 305 C.P.P., art. 309 C.P.P. și art. 311 C.P.P. și art. 315 C.P.P.
• Încălcarea dreptului la apărare al inculpaților

3. Toate actele de urmărire penală apar ca fiind efectuate în afara cadrului procesului penal, fiind așadar lovit de nulitate, în condițiile în care:

• Organele de urmărire penală nu au fost sesizate în mod legal
• Nulitatea ordonanței  de începere a urmăririi penale a determinat nulitatea tuturor actelor de urmărire penală subsecvente
• Ordonanțele din dosarul penal au fost date cu încălcarea prevederilor legale
• Dreptul la apărare al inculpaților nu a fost respectat

8. Constatarea nelegalei administrări a mijloacelor de probă

Argumentele principale:

• Toate probele și mijloacele de probă sunt nule ca efect al constatării nulității tuturor actelor de urmărire penală
• Se impune excluderea probelor și a mijloacelor de probă fie pentru că au fost administrate cu încălcarea principiului loialității conform articol 101 Cpp, fie pentru că au fost obținute în mod nelegal conform articol 102 Cpp. (de exemplu declarația lui Abrudan din noaptea de 26.02.2016)
• Decizia CCR nr. 22 din data de 18.01.2018 prevede că „nulitatea actului prin care s-a dispus sau autorizat administrarea unei probe or prin care aceasta a fost administrată determina excluderea probei”
• Declarațiile martorilor sunt nelegale prin raportare la: modul de ascultare a acestora în condițiile în care nu au fost lăsaţi să declare liber și s-au adresat întrebări punctuale, lipsa mențiunilor privind jurământul din multiple declarații, lipsa mențiunilor privind relațiile de dușmănie / prietenie cu părțile din proces, obiectul audierii nu a fost clar precizat sau a excedat cadrului procesual
• Declarațiile inculpaților sunt nelegale pentru că exced cadrului procesual (declaraţiile inculpaţilor RZ şi RF din data de 05.10.2017, 13.11.2017, declaraţia lui Abrudan Andrei din data de 20.12.2017)
• În ceea ce privește nelegalitatea ridicării de înscrisuri, acestea au fost obținute de la diverse instituții sau persoane fără a exista ordonanțe prin care se solicită aceste înscrisuri; de asemenea au fost utilizate declarații din alte dosare penale fără a exista ordonanța procurorului care să justifice folosirea lor în acest dosar ca probe, lipsind astfel și motivarea administrării acestor probe.
• Se impune excluderea raportului de constatare tehnico-științifică întrucât nu au fost îndeplinite condițiile articolului 172 alin. 9 Cpp, a fost realizat de o persoană subiectivă, specialist antifraudă din cadrul DIICOT Cluj, iar inculpaților nu li s-a comunicat nici dispoziția de efectuare a acestei constatări tehnico-științifice și nici concluziile acesteia, nefiindu-le acordată posibilitatea de a o contesta.
• Percheziția domiciliară a fost solicitată, respectiv autorizată, la o dată anterioară datei la care ni s-a adus la cunoștință calitatea de suspecti.

Punctual, vom relua fiecare mijloc de probă apreciat ca administrat nelegal:

A. Declaraţii și Procese verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii persoanei

 

1.      Declaraţia suspectului Abrudan Andrei Alin din data de 26.02.2016 (vol. 24, filele 71-74), dată în completarea declaraţiei de suspect din data de 26.02.2016 (volumul 24, filele 75-82) este obținută în mod nelegal, întrucât constituie o probă obţinută cu încălcarea principiului loialităţii (art. 101 alin. 1 Cpp).

 

2.      Declaraţia suspectului Abrudan Andrei Alin din data de 26.02.2016 (volumul 24, filele 75-82). Declaraţia în discuţie, deşi începută la o oră anterioară începerii declaratiei-supliment, este indisolubil legată de cea din urmă, sens în care apreciem că se impune excluderea ei, cu atât mai mult cu cât, consemnarea acesteia se finalizează la ora 22:35, iar consemnarea suplimentului la ora 23:05, aşadar la un moment anterior.

 

3.      Declaraţia martorului Dumitrescu Dorin Petrică din data de 24.08.2017  (volumul 43, filele 14-15), se impune a fi exclusă întrucât au fost încălcate dispozițiile art. 116, alin. 1 Cpp și ale art. 118 Cpp, utilizându-se astfel într-un dosar penal (67/D/P/2015) depoziţiile unui martor care fusese audiat în calitate de suspect într-un alt dosar.

 

4.      Declaraţiile martorilor  Dako Katalin (vol. 44, filele 15-17) şi Chiorean Vasile (volumul 44, filele 18-20) precum şi ale persoanelor vătămate, inclusiv procesele verbale de aducere la cunoştinţă a drepturilor şi obligaţiilor pentru:  Aghiresan Maria, Andreica Dorel Vasile, Boboş Teofil, Boda Gabriela, Bolojan Vasile, Bone Şandor, Bonte Costel Aurel, Bota  Gheorghe,  Bumb Eugen,  Cadar Costin Petru, Ciupe Stelian Călin, Coste Aurel, Covaci Valer, Csapo Piroska, Culic Vasile, Cupsa Ioan, Droj Viorica, Drâmbe Marioara, Druhora Lupoian Viorel, Fărcaş Adrian Ionuţ, Fărcaş Cristian, Fărcaş Ioan, Fizesan Aurel, Ghiurca Ovidiu, Iepure Nicolae, Ignat Ramona, Kiss Tibor, Mate Csaba, Mesaros Valerica, Olar Gabriela, Ortelecan Ioan, Pop Maria Floare, Petrut Carolina, Petrut Gelu Daniel, Pojar Liviu, Pop Dorin, Pop Florin, Pop Iosif, Săbău Florin Valer, Szabo Iozsef Bama, Szekely Nicolae, Szilaghyi Iosif, Urs Aurel, Vescan Vasile, Terhes Gheorghe, Hossu Dorel, Boier Vasile Valer, Andreica Raul Teofil, Hsmasan Dana Adina, Sechel Dorin Dan, Pocol Daniela Gabriela, Bota Dorin Felician, Panzaru Gheorghe, Kulcsar Zoltan, Fodorean Eugen, Borlea Valer Pavel, Dobrai Francisc, Filip Remus, Cozlean Mihaela  şi, de asemenea, declaraţia martorului Saute Valentin Călin (volumele 44 şi 45) se impun a fi excluse, întrucât:

• au fost administrate de organul de cercetare penală şi nu de procuror.

• deşi în adresa de înaintare a subcomisarului de poliţie dl. FILIP IOAN către D.I.I.C.O.T.J, se face vorbire despre ordonanţa de delegare nr. 67/D/P/2015 din data de 04.07.2017, această ordonanţă nu se regăseşte la dosarul de urmărire penală;
• la rubrica O.C.P. (organ de cercetare penală) din josul fiecărei pagini pe care sunt consemnate declaraţiile persoanelor mai sus menţionate, nici măcar nu apare numele/semnătura d-lui subcomisar Filip Ioan, ci apar numele altor persoane (organe de cercetare penală).

 

 

5.      Declaraţia numitei Droj Viorica, dată în calitate de persoană vătămată în faţă organelor de cercetare penală, la data de 19.07.2017 (volumul 44, filele 106-108), sse impune a fi exclusă pentru

• lipsa ordonanței procurorului de delegare a organelor de cercetare penală în vederea efectuării acestui act
• prin prisma încălcării dispoziţiilor art. 111 alin. 3 raportat la dispoziţiile art. 109 alin. 1 şi 2 Cpp (din cuprinsul declaraţiei lipsind cu desăvârşire partea de relatare “liberă”)
• obiectul audierii nu este clar precizat, iar întrebările adresate de organul de cercetare îi exced.

 

 

6.      Declaraţia martorului Pop Daniel-Petru  din data de 29.08.2017 (volumul 46, filele 82-83, fost asociat unic al Practic Oil S.R.L.) se impune a fi exclusă, întrucât

• Se încalcă dispoziţiile art. 116 alin. 1 Cod proc. pen., deoarece până la data de 29.08.2017, dată  în care a fost consemnată declaraţia martorului, nu a fost formulată o acuzaţie penală cu privire la participarea societăţii Practic Oil S.R.L. în procedura insolvenţei Euro Card 2000 S.R.L.
• Obiectul audierii adus la cunoştinţă martorului excede cadrul procesual stabilit până la momentul respectiv.

 

 

7.      Declaraţia inculpatului Zăvăleanu Răzvan Traian din data de 05.10.2017 (volumul 53, filele 25-28) şi declaraţia inculpatei Fărăianu Ramona din data de 05.10.2017 (volumul 53, filele 29-31) se impun a fi excluse deoarece exced cadrului procesual, prin încălcarea dispozițiilor art. 307 şi art. 309 Cod proc. pen., art. 10 alin. 3 şi art. 108 alin. 2 raportat la art. 83 litera a).

• deşi la obiectul audierii sunt menţionate doar infracţiunile de constituire a unui grup infracţional organizat (în modalitatea sprijinirii), conţinutul declaraţiei, ca urmare a întrebărilor adresate de procuror, relevă aspecte legate de infracţiunea de evaziune fiscală, or extinderea urmăririi penale cu privire la această infracțiune in personam a fost dispusă abia la data de 09.11.2017.

 

8.      Declaraţia martorului Clopotari Adrian Ştefan din data de 02.10.2017 (volumul 55, filele 29-31) se impune a fi exclusă, audierea sa fiind nelegală întrucât contravine dispoziţiilor art. 116 alin. 1 Cpp, iar obiectul audierii adus la cunoştinţă martorului excede cadrului procesual stabilit până la acel moment.

 

9.      Declaraţia martorei Droj Viorica din data de 10.11.2017 (vol. 58, filele 2-4) se impune a fi exclusă, audierea sa fiind nelegală întrucât

• contravine dispoziţiilor art. 116 alin. 1 Cod. proc. pen. care reglementează obiectul şi limitele declaraţiei martorului.
• lipsesc menţiunile cu privire la relaţiile de duşmănie, astfel cum impun exigenţele art. 119 alin. 2 Cpp, menţiuni care afectează credibilitatea mărturiei.

 

10.  Declaraţia martorului Marangoci Constantin din data de 10.11.2017 (volumul 58, filele 5-7) se impune a fi exclusă întrucât:

•  nu conţine semnătura acestuia la rubrica “jurământul religios”/”declaraţia solemnă”, în temeiul art. 282 Cpp, coroborat cu art. 121 Cpp, producând o vătămare a drepturilor inculpatului,
• nu cuprinde menţiuni referitoare la relaţiile de prietenie  sau de duşmănie cu părţile din procesul penal, precum şi dacă a suferit vreo pagubă în urma săvârşirii infracţiunii.

 

11.  Declaraţia martorei Blenche Gabriela Cristina din data de 10.11.2017 (volumul 58, filele 8-10) se impune a fi exclusă deoarece

• modul de ascultare a martorei a fost viciat prin prisma încălcării dispoziţiilor art. 111 alin. 3 raportat la dispoziţiile art. 109 alin. 1 şi 2 Cpp.
• lipsesc menţiunile cu privire la relaţiile de duşmănie, astfel cum impun exigenţele art. 119 alin. 2 Cpp, menţiuni care afectează credibilitatea mărturiei, cu atât mai mult cu cât relaţia dintre martoră şi inculpaţi chiar este una de duşmănie.

 

12.  Declaraţia martorului Pop Daniel Petru din data de 29.04.2014 (vol. 18, filele 241-244) se impune a fi exclusă întrucât este o declaraţie dată în cursul anului 2014 – aşadar anterior procesului-verbal de sesizare din oficiu pentru faptele cercetate în prezentul dosar penal, fiind, de altfel consemnată în dosarul penal nr. 43/D/P/2012.

 

13.  Pentru identitate de raţiune, solicităm excluderea şi a declaraţiei de suspect a numitei Droj Viorica din data de 28.04.2014 dată în dosar penal nr. 43/D/P/2012 şi care se regăseşte la dosarul de urmărire penală nr. 67/D/P/2015.

 

14.  Declaraţiile de suspect, respectiv de inculpat ale numitului Zăvăleanu Răzvan Traian, ambele din data de 13.11.2017 (volumul 61, filele 78-79 şi 109-110) şi declaraţia de suspect a numitei Fărăianu Ramona din data de 13.11.2017 (volumul 61, filele 81-82) urmează a fi excluse din ansamblul probatoriu, deoarece:

– ordonanţa de extindere a acţiunii penale din data de 13.11.2017 este nulă din perspectiva dispoziţiilor art. 311 alin. 1 şi 5 Cod proc. pen. raportat la art. 10 alin. 3 Cod proc. pen. şi ale dispoziţiilor art. 24 din Constituţia României, (inculpaţilor le-a fost încălcat dreptul la apărare prin restrângerea exercitării efective a acestui drept în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. 1 Cod penal).

– încălcarea dreptului la apărare constă în aceea că inculpaţii au dobândit dublă calitate de suspect-inculpat în aceeaşi zi (13.11.2017), fără a li se permite în mod efectiv să prezinte probe în apărare faţă de acuzaţiile aduse.

– au fost încălcate dispoziţiile art. 307 şi 309 alin. 2 Cpp, cu trimitere la art. 108 Cpp, care reglementează comunicarea drepturilor şi obligaţiilor suspectului sau inculpatului, cât şi dispoziţiile art. 83 lit. d Cpp care se referă la dreptul suspectului, respectiv a inculpatului de a propune administrarea de probe în condiţiile prevăzute de lege, de a ridica excepţii şi de a pune concluzii.

 

Subsecvent, solicităm excluderea proceselor verbale de aducere la cunoştinţă a calităţii de suspect, respectiv de inculpat a numiţilor Zăvăleanu Răzvan Traian şi Fărăianu Ramona (un nr. de 4 procese verbale) din data de 13.11.2017, aflate în vol. 61, filele 80, 83, 108, 111-112, drept consecinţă a constatării nulităţii ordonanţei de extindere a acţiunii penale din data de 13.11.2017 pentru considerentele arătate în partea de debut expusă supra.

 

15.  Declaraţia martorei Droj Viorica din data de 05.12.2017 (volumul 63, filele 149-151) se impune a fi exclusă, audierea sa fiind nelegală întrucât

• contravine dispoziţiilor art. 116 alin. 1 Cod. proc. pen. care reglementează obiectul şi limitele declaraţiei martorului.
• obiectul audierii îl constituie utilizarea bunurilor mobile şi imobile proprietatea societăţii Euro Card 2000 S.R.L. de către societăţile Euro Trans Mol S.R.L. şi Euro Card 2007 S.R.L. de la momentul încheierii antecontractelor de vânzare-cumpărare  dintre societăţile Euro Card 2000 S.R.L. şi Euro Trans Mol S.R.L. (26.03.2013) şi până în prezent. Or, întrebările adresate de procuror (întrebările 2, 3 şi 4) vizează alte aspecte decât cele în legătură cu care i s-a adus la cunoştinţă martorei că urmează să fie audiată
• lipsesc menţiunile cu privire la raporturile de prietenie şi duşmănie dintre martor şi subiecţii procesuali principali.

 

 

16.  Declaraţia martorei Droj Viorica din data de 10.11.2017 (vol. 58, filele 2-4) se impune a fi exclusă ca urmare a neîndeplinirii condiţiilor impuse de art. 119, alin. 2 Cpp, având în vedere faptul că şi în cazul acesteia, lipsesc menţiunile referitoare la relaţiile de prietenie sau duşmănie ale acesteia cu părţile din dosar.

 

 

17.  Declaraţia martorului Pop Daniel din data de 02.10.2017 (vol. 55, filele 32-33) a fost viciată de asemenea, ca urmare a lipsei semnăturii martorului din cuprinsul rubricii referitoare la jurământ, pentru considerentele expuse detaliat mai sus.

 

 

18.  Declaraţia martorei Droj Viorica din data de 03.10.2017 (vol.55, filele 19-21) este lovită de nulitate atât din prisma

• absenţei menţiunii cu privire la relaţiile de prietenie sau de duşmănie, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 119, alin. 2, Cpp,
• lipsei semnăturii martorului din rubrica referitoare la jurământ.

Aceste lipsuri afectează proba în substanţa ei, impunându-se excluderea sa de la dosarul cauzei.

 

 

19.  Declaraţia inculpatului Abrudan Andrei Alin din data de 20.12.2017 (vol. 64, filele 110 – 111) se impune a fi exclusă, audierea sa fiind nelegală întrucât contravine dispoziţiilor art. 108 alin. 1 Cpp.

B. Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică

 

Se impune excluderea raportului de constatare tehnico-științifică întrucât nu au fost îndeplinite condițiile articolului 172 alin. 9 Cpp

Argumente principale

• Prin ordonanța procurorului din data de 25.09.2017 (volumul 55, fila 38) s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 172 alin. 9 şi 10 Cod proc. pen., efectuarea unui raport de constatare tehnico-ştiinţifică de către un „specialist” antifraudă din cadrul D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Cluj, acesta urmând să răspundă la un număr de 4 întrebări adresate de procuror.

• În prezenţa speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru efectuarea unei constatări. Nici faptele reţinute în sarcina inculpaţilor şi nici împrejurările presupusei comiteri a acestora nu pot fi stabilite prin efectuarea unei constatări a specialistului antifraudă.

• În această cauză nu a existat nici un pericol de dispariţie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii de fapt şi, cu atât mai puţin vreo urgenţă, câtă vreme toate documentele privând modul de desfăşurare al procedurii insolvenţei societăţilor Euro Card 2000 S.R.L. şi Euro Card 2007 S.R.L. au fost la dispoziţia organelor de urmărire penală încă din momentul zero. Astfel, efectuarea unei constatări a fost străină de eliminarea vreunui pericol, întrucât acesta nu a existat niciun moment.

• Concluziile raportului de constatare au fost uşor de anticipat, raportul în sine fiind rezultatul unor prelucrări ale aceloraşi date, cunoscute încă anterior dispunerii efectuării lor, mai ales în condiţiile în care procedura de întocmire nu permite participarea unor reprezentanţi de specialitate desemnaţi de subsemnaţii inculpaţi.

• Încercând să întâlnească cerinţele de rezultat impuse de procuror, specialistul a concluzionat în mod vag asupra aspectelor aduse în discuţie, lăsând să se înţeleagă că ar putea exista infracţiunea de evaziune fiscală, în anumite condiţii care însă nu au nicio legătură cu realitatea faptică.

• Organele de urmărire penală aveau obligaţia de a dispune efectuarea în cauză a unei expertize fiscal-contabile, cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale –inclusiv cu dreptul inculpaţilor de a angaja un expert parte.

• Apreciem că ar fi fost necesar ca la obiectivele formulate să răspundă un expert cu următoarele specializări: contabilitate, fiscalitate, insolvenţă, având în vedere faptul că multe dintre obiectivele stabilite exced competenţelor şi pregătirii unui expert contabil sau contabil autorizat şi, cu atât mai mult, unui specialist antifraudă.

• Subsemnaţii am solicitat efectuarea unei expertize fiscal-contabile, solicitare respinsă de procuror în faza de urmărire penală.

 

C. Ridicarea de înscrisuri

 

Solicităm excluderea tuturor înscrisurilor care se află la dosarul de urmărire penală şi a căror ridicare, respectiv predare nu are la bază o ordonanţă a procurorului (sau a organului de cercetare penală delegat de procuror) și, deci, nici proces-verbal de predare-primire, adică luarea de dovadă în acest sens:

• excluderea înscrisurilor aflate în volumul 8 din dosarul de urmărire penală
• excluderea înscrisurilor ce alcătuiesc volumul 11 (filele 60-302) al dosarului de urmărire penală şi care se referă la lichidarea societăţii Euro Card 2000, dar conţin şi documente emanând de la RTZ&PARTNERS S.P.R.L., pentru motivul de nelegalitate invocat mai sus.
• excluderea înscrisurilor ce alcătuiesc volumele 12, 13 şi 21 ale dosarului penal nr. 67/D/P/2015
• excluderea din volumul 15 din dosarul de urmărire penală, a filelor 2-9, 11,14
• excluderea din volumul 21 a filelor 1-97 (excluderea tuturor proceselor verbale de sigilare şi de desigilare întocmite de ANAF referitoare la bunurile societăţilor Euro Trans Mol şi Euro Card 2007)
• excluderea înscrisurilor aflate în volumul 21 la filele 123-124, respectiv adresă RTZ&PARTNERS S.P.R.L. către Autoritatea Naţională a Vămilor, invitaţiile transmise de ANAF către  RTZ&PARTNERS S.P.R.L.  aflate la filele 127, 129 şi 130-131, precum şi documentele emise de Autoritatea Naţională a Vămilor (inclusiv din anul 2011) aflate în continuarea volumului 21, respectiv până la final – fila 323.
• excluderea din volumul 26 -întrucât au fost obţinute în mod nelegal – a următoarelor declaraţii:

 

*  Declaraţia inculpatului Galiş Ioan (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – filele 267-268;

*  Declaraţia inculpatei Galiş Ioana Malvina (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – filă 269;

*  Declaraţia inculpatului Dărăban Patritiu (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – filele 270-272;

*  Declaraţia inculpatului Abrudan Ioan (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – fila 273;

*  Declaraţia inculpatului Bode Dumitru Ioan (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – fila 274;

*  Declaraţia inculpatului Zaha Gheorghe Vasile (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – fila 275;

*  Declaraţia inculpatului Fărcaş Marius Felician (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – fila 276;

*  Declaraţia inculpatului Huluban Ioan (din Dos. penal nr. 234/33/2016) – filele 277-278.

 

–  Excluderea din volumul 28, a filelor 134-139, 148-153 (încheieri şi corespondenţă)

–  Excluderea din volumul 30 a filei 331(adresă emisă de RTZ&PARTNERS S.P.R.L., prin care aceasta răspunde unei solicitări a B.C.C.O. Cluj – S.C.C.O. Sălaj transmisă prin fax la data de 12.05.2016).

– Excluderea din volumul 31 a filei 125, înscris BCR

– Excluderea din volumul 38 a filelor 52-63, 70-83, 85-86, 128 (informaţii ANAF), 126-127 (informaţii INTESA SANPAOLO BANK).

– Excluderea din volumul 41 a filelor 41-49, 53-58 (adrese RTZ)

– Excluderea din volumul 43, filele 91-127 ( documente justificative ale societăţii Euro Trans Mol S.R.L.)

– Excluderea din volumul 46, a filelor 20-21 (contract de cesiune creanţă)

– Excluderea din volumul 53, a filelor 32-39 ( înscrisuri predate de societatea XS SUD COMPANI S.R.L), a filelor 45-150 şi 151-166 (adrese RTZ&PARTNERS S.P.R.L.)

– Excluderea din volumul 58 a filelor 73-89 (acte CII Ardeleam Dumitru)

– Excluderea din volumul 61 a filelor 289-309

– Excluderea din volumul 63,a filelor 134-139 şi 155-161 (pv inventariere RTZ)

– Excluderea din volumul 64 a filelor 67-76 (pv investigaţii)

 

În susținerea celor de mai sus, învederăm faptul că subsemnații am formulat o cerere în probațiune, încuviințată de către judecătorul de cameră preliminară în ședința de judecată din data de 14 mai 2018, prin care am solicitat DIICOT

• Să comunice data şi modalitatea în care au fost depuse la dosarul de UP a o serie de înscrisuri;
• Să indice probele administrate între momentul extinderii UP şi momentul extinderii acţiunii penale din data de 04 decembrie 2017.

Nici până în prezent nu s-a răspuns de către DIICOT cu privire la cele menționate.

D. Percheziţiile

 

Se impune constatarea nulităţii încheierii penale nr. 3/25.02.2016 şi a mandatului de percheziţie domiciliară nr.  4/25.02.2016 ale judecătorului de drepturi și libertăţi de la Curtea de Apel Cluj, având în vedere încălcarea flagrantă a dreptului la apărare al subsemnaţilor, prin faptul că

• percheziţia domiciliară care a avut loc la sediul societăţii de insolvenţă RTZ Cluj a fost autorizată pentru o perioadă de 15 zile, prin mandatul de percheziţie domiciliară nr. 6/25.02.2016, prin urmare la o dată anterioară datei la care subsemnaţilor ni s-a adus la cunoştinţă  calitatea de suspecţi.

• referatul procurorului, încheierea penală a judecătorului de drepturi şi libertăţi şi mandatul de percheziţie informatică poartă data de 25.02.2016, iar subsemnaţilor ni s-a adus la cunoştinţă începerea urmăririi ponale in rem cu privire la comiterea infracţiunilor de constituirea de grup infracţional organizat şi abuz în serviciu la data de 27.02.2016, dată la care am dobândit calitatea de suspecţi cu privire la aceste două infracţiuni.

 

Pe cale de consecinţă:

1. Vă solicităm să constatați nelegalitatea probelor și a mijloacelor de probă
2. Excluderea probelor, în temeiul art. 102, Cpp

9. Constatarea nulității relative a mandatelor de siguranță națională, emise de ÎCCJ, ca urmare a refuzului de declasificare a încheierilor în baza cărora au fost emise mandatele de siguranță națională și imposibilității efectuării controlului de legalitate;

Argumentele principale:

• Având în vedere probațiunea administrată în procedura de cameră preliminară, respectiv:

• Potrivit încheierii pronunțate în ședința camerei de consiliu din data de 03 mai 2018, a fost încuviințată cererea de demarare a procedurii de declasificare a propunerilor adresate PÎCCJ de către SRI, a solicitărilor procurorului general al PÎCCJ privind autorizarea supravegherii tehnice, a încheierilor şi a mandatelor emise în perioada 2011-2012 de ÎCCJ

• Răspunsul Parchetului de pe lângă ÎCCJ nr. 1256/IX-2/2018, înregistrat la dosarul cauzei în data de 28 iunie 2018, prin care comunică faptul că, în considerarea solicitărilor judecătorului de cameră preliminară, s-a solicitat acordul Serviciului Român de Informații cu privire la declasificarea cererilor Parchetului de pe lângă ÎCCJ în urma cărora au fost emise mandatele de siguranță națională. Precizează de asemenea că, din verificările efectuate în propriile evidențe, a rezultat că documentele a căror declasificare s-a solicitat cuprind date și informații din propunerile formulate de Serviciul Român de Informații.

• Răspunsul ÎCCJ nr. 126/CDC din 28.06.2018, înregistrat la dosarul cauzei la data de 04 iulie 2018, prin care, ca urmare a solicitărilor judecătorului de cameră preliminară, comunică că declasificarea încheierilor în baza cărora au fost emise mandatele de siguranță națională poate genera prejudicii pe linie de securitate națională în ceea ce privește conspirarea surselor secrete umane și tehnice, precum și a metodelor și mijloacelor subsumate activității de informații.

• Respectarea condițiilor de legalitate referitoare la incidența legii speciale, necesitatea și proporționalitatea restrângerii dreptului nu au putut fi supuse controlului de legalitate în prezenta cauză, întrucât încheierile prin care s-au autorizat măsurile de supraveghere tehnică nu au fost declasificate.

• Art. 22 din legea nr. 51/1991 stabilește că orice persoană vătămată în drepturile și libertățile sale fundamentale ca urmare a activităților specifice culegerii de informații efectuate de organele cu atribuții în domeniul securității naționale, se pot adresa, potrivit legii, și organelor judiciare prin formularea de plângeri și căi de atac potrivit Cpp.

• Decizia nr. 21/2018, pronunțată de Curtea Constituțională stipulează că inculpatul trebuie să aibă acces la informațiile clasificate în vederea combaterii sau a susținerii, în mod contradictoriu cu acuzatorul, a legalității administrării acestor probe.

Pe cale de consecinţă:

1. Vă solicităm să constatați nulitatea mandatelor de siguranță națională, în lipsa încheierilor în baza cărora se poate face controlul de legalitate al supravegherii

 

2. Vă solicităm să dispuneți excluderea probelor și a mijloacelor de probă administrate în baza mandatelor, potrivit art. 102, alin. 2 și 3 Cpp, respectiv a proceselor verbale de redare ale interceptărilor rezultate

10. Excluderea din materialul probator a interceptărilor și înregistrărilor, precum și a proceselor verbale de redare a acestora, efectuate în baza mandatelor de siguranță națională;

Argumentele principale:

• Potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 22/18.01.2018, vor fi eliminate fizic din conținutul dosarului probele astfel obținute, pentru garantarea efectivă a prezumției de nevinovăție a inculpatului și a dreptului la un proces echitabil al acestuia.”

Pe cale de consecinţă:

Vă solicităm respectuos excluderea din materialul probator.

11. Restituirea cauzei la organele de urmărire penală competente (Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție), ca urmare a neregularității rechizitoriului, prin imposibilitatea stabilirii obiectului și limitelor judecății.

Argumentele principale:

• În baza art. 346 alin. 3 Cod de procedură penală, am solicitat restituirea cauzei la parchet pentru imposibilitatea stabilirii obiectului şi limitelor supuse judecăţii întrucât nu au fost indicate în concret actele materiale ce compun infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, este evidentă lipsa de probatorii în susţinerea vinovăţiei acestora cât şi inexistenţa infracţiunilor.
• Menţiunile din rechizitoriu sunt generale, în raport de toţi inculpaţii din dosar, nu sunt individualizate în raport de fiecare inculpat, cu arătarea clară pentru fiecare inculpat a actelor materiale din care este compusă infracţiunea; faptele au fost expuse global, iar nu individual.
• Pentru aceste considerente, rechizitoriul este lovit de nulitatea relativă ce produce o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului de sesizare şi trimiterea cauzei la organele de urmărire penală.
• Astfel cum prevăd dispoziţiile art. 88 ind. 1, coroborate cu dispoziţiile art. III din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în data de 23 octombrie 2018, a devenit operaţională Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
• Secţia are competenţa exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii şi judecătorii şi procurorii militari, secţia păstrându-şi competenţa de urmărire penală şi în situaţia în care alături de judecători şi procurori sunt cercetate şi alte persoane.
• Dosarele aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi la alte unităţi de parchet, precum şi dosarele soluţionate până la acestă dată care privesc infracţiuni săvârşite de judecători sau procurori se preiau de către Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.
• Raportat la modificarea propusă de Parchetul General la proiectul de aprobare a ordonanţei de urgenţă 90/2018 privind secţia de investigare a infracţiunilor din justiţie:- participarea la judecata în fond sau a căilor de atac în dosarele trimise la instanţă înainte de data operaţionalizării Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie se va realiza de procurorii din structura de parchet care a sesizat instanţa de judecată – per a contrario, competența astăzi revine Secției pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.