Apostu si Stoia raman in arest, in ciuda lipsei de probe
Judecatorul Vasile Goja recunoaste in motivarea mentinerii arestarii fostului primar Sorin Apostu si a omului de afaceri Calin Stoia ca procurorii Directiei Nationale Anticoruptie (DNA) nu au administrat nicio proba in faza de urmarire penala. Gazeta de Cluj v-a prezentat in repetate randuri ca oficialii DNA nu au administrat noi probe si cu toate acestea ei cer in continuare mentinerea arestului preventiv.
Apararea lui Sorin Apostu a aratat in cadrul procesului ca vulnerabilitatea temeiurilor care au stat la baza arestarii preventive sunt slabe. Probele concrete lipsesc din dosar, iar influentarea nu ar mai putea fi exercitata daca Apostu nu mai este primar. Cei doi inculpati acuza ca sunt tratati intr-un mod degradant.
De ce ar trebui eliberat Apostu
„Se mai solicita a se avea in vedere vulnerabilitatea temeiurilor care au stat la baza masurii arestarii preventive. Este real ca in conformitate cu decizia in interesul legii, masura arestarii preventive reprezinta o conditie indispensabila pentru ca instanta sa poata decide punerea in libertate sub control judiciar. Aceasta nu inseamna ca instanta, cu ocazia examinarii cererii sub aspectul temeiniciei, are doar obligatia de a verifica daca gradul de pericol social al faptei, gravitatea faptei retinute, justifica la acest moment procesual, o asemenea masura, cunoscut fiind ca, desi masura liberarii provizorii sub control judiciar nu figureaza printre masurile preventive prevazute de art. 136 din Codul de procedura penala. Conform art. 136 alin 2 scopul masurilor preventive poate fi realizat si prin liberarea provizorie sub control judiciar. Pe de alta parte, fiind conditionata de arestarea preventiva, liberarea provizorie sub control judiciar apare ca o masura de individualizare a arestarii preventive. Prin prisma probelor care se afla la dosarul cauzei, pentru a decide daca modalitatile concrete de savarsire a faptelor astfel cum ele rezulta, a faptelor materiale, cum rezulta din materialul dosarului, precum si urmarile faptelor, justifica presupunerea ca lasarea in libertate a inculpatului la acest moment procesual, produce in concret o tulburare a ordinii publice, a ordinii de drept”, sustin avocatii apararii.
Faptele concrete lipsesc
Pentru a se mentine arestul preventiv trebuie sa existe un asemenea risc la baza caruia nu poate sta o simpla afirmatie, cu caracter general, abstract ci este necesar sa existe date concrete din care sa rezulte un asemenea risc, riscul nu poate fi abstract, el nu poate avea la baza doar o gravitate abstracta si texte de incriminare, ci trebuie sa aiba la baza fapte materiale concrete, sa aiba la baza o atitudine a inculpatului. Un alt motiv ar fi un posibil comportament procesual din care trebuie sa rezulte ca, daca instanta ar dispune punerea in libertate provizorie sub control judiciar, atunci ar exista un risc real ca inculpatul sa impiedice buna desfasurare in continuare a procesului penal.
Masura arestarii preventive nu reprezinta sub aspectul naturii juridice, o sanctiune anticipata, aceasta avand un caracter provizoriu, acesta fiind si motivul pentru care legiuitorul a stabilit o durata determinata a masurii, iar in faza de judecata obligatia verificarii masurii la intervale de timp rezonabile dar nu mai mult de 60 de zile, conform avocatilor lui Apostu. O cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu priveste o critica a masurii arestarii, iar pentru examinarea cererii sub aspectul temeiniciei, este necesar sa se aiba in vedere in egala masura criteriile de alegere a masurilor cuvenite, cele prevazute la art. 136 alin. ultim din Codul de procedura penala. Insasi instanta care a dispus mentinerea masurii, a retinut comportamentul procesual pozitiv al inculpatului, aratand in incheiere, ca inculpatul a avut un comportament ireprosabil, ca s-a bucurat de respect, de prestigiu in comunitate, de realizarile acestuia.
Stoia s-a vrut liber
Sergiu Bogdan, avocatul lui Stoia, a solicitat in cadrul instantei in baza art. 1608a alin 2 si 3 Cod procedura penala admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu dispunerea punerii in libertate provizorie a inculpatului, stabilindu-i-se obligatiile ce urmeaza a fi respectate. „Cu privire la inexistenta datelor cu privire la necesitatea de a-l impiedica sa savarseasca alte infractiuni, aparatorul inculpatului invedereaza instantei ca inculpatul nu are antecedente penale si ca acesta nu a fost implicat in derularea vreunei proceduri judiciare finalizate cu o solutie de netrimitere in judecata. Se arata in continuare ca, persoana inculpatului reprezinta criteriul principal ce se impune a fi analizat din perspectiva riscului de a savarsi noi infractiuni. In acest sens, al importantei majore a criteriului persoanei si al preponderentei pe care el trebuie sa-l aiba in acest context, invedereaza considerentele CEDO din Hotararea Velyev c. Rusia. Zadarnicirea aflarii adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, prin alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte nu poate fi luata in considerare ca si piedica reala a acordarii beneficiului acestei masuri. Aceasta conditie prevazuta de art. 1602 alin 2 este identica celei prevazute de art. 148 alin 1 lit b considera ca reperele jurisprudentiale formulate de CEDO in aceasta din urma problema sunt mutatis mutandis aplicabile in materia liberarii provizorii sub control judiciar”, arata Bogdan.
Tratamente degradante
Dreptul inculpatului de a beneficia de tratament medical si de a nu fi supus tratamentelor inumane sau degradante, a fost de asemenea invocat in cadrul procesului. Apararea a cerut in sensul jurisprudentei CEDO, apare ca fiind unul pur formal si teoretic, in fapt starea de sanatate a acestuia agravandu-se. In final, data fiind aceasta situatie considera ca si din acest motiv se impune liberarea provizorie sub control judiciar.
Temere doar abstracta
Judecatorul sustine ca invocarea pericolului pentru ordinea publica de o maniera abstracta doar pentru ca inculpatul a avut o functie si pentru ca a existat o temere la nivel abstract, iar daca inculpatul ar fi pus in libertate ar exista o temere si o neincredere in justitie, este inadmisibil, conform judecatorului.
Analiza pericolului pentru ordinea publica presupune o evaluare riguroasa si impartiala situata dincolo de impactul mediatic al cauzei, judecatorul trebuind sa aprecieze daca pe viitor lasarea in libertate a inculpatului creeaza o stare de primejdie pentru raporturile sociale si normala lor desfasurare.
Nicio proba de la DNA
„Cu toate acestea, pe parcursul urmaririi penale nu au fost administrate nicio proba care sa sustina necesitatea mentinerii in stare de arest a inculpatului, ci dimpotriva cu prilejul verificarii legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive, au fost inlaturate temeiurile retinute initial prev. de art.148 lit. b si c C.p.p”, admite chiar judecatorul Vasile Goja.
Presiunea mass-media
Pentru a putea stabili ca prin admiterea unei cereri de liberare provizorie s-ar produce o tulburare a ordinii publice, judecatorul sustine ca este obligat sa se raporteze exclusiv la persoana celui care a formulat cererea si sa existe probe in sustinerea acestui motiv.
Pe de alta parte presiunea mass-media nu este si nu trebuie sa reprezinte un criteriu care sa influenteze judecata cererii de liberare provizorie, continua judecatorul.
Urmatoarea data in procesul lui Apostu si Stoia va fi pe 9 februarie.
Conditiile care judecatorii zic ca nu se indeplinesc
(2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acorda in cazul in care exista date din care rezulta necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau inculpat sa savarseasca alte infractiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevarului prin influentarea unor parti, martori sau experti, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.
Tiberiu Hrihorciuc
