Lipsa declaraţiilor a doi martori, motivul pentru care se rejudeca dosarul „Ziua de Iaşi”
Dupa ce a fost soluţionat cu achitare atat pe fond, cat şi in apel, primul dosar de şantaj din Romania se va intoarce pe masa judecatorilor clujeni. Curtea de Apel Cluj a decis casarea in intregime a sentinţei de achitare a Judecatoriei Cluj şi rejudecarea cauzei, primul termen al recursului urmand sa aiba loc in data de 14 septembrie. Gazeta de Cluj va prezinta motivele pentru care dosarul va fi rejudecat precum şi cele care au adus pana acum achitarea.
Istoricul procesului
Primul termen al recursului dosarului de şantaj prin presa „Ziua de Iaşi”, va avea loc pe data de 14 septembrie la Cluj. Prin rechizitoriul nr.54/P/2004 din 21.03.2005, actualul DNA-Serviciul Teritorial Iaşi, fostul PNA, a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a ziariştilor Asimionesei Florin şi Tocan Alin pentru savarşirea infracţiunii de şantaj.
La data de 16.05.2005 Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a admis cererea de stramutare a cauzei formulata de catre Asimionesei şi Alin Tocan şi a dispus stramutarea de la Judecatoria Iaşi la Judecatoria Cluj-Napoca. Prin sentinţa penala cu nr.213 din 12.03.2009, Judecatoria Cluj-Napoca a dispus admiterea excepţiei privind nerespectarea dispoziţiilor referitoare la dreptul la aparare, in temeiul art.332 al. 2 din CPP, cu referire la art. 197 CPP, art. 6 din CEDO şi art. 263 CPP, dispune desesizarea instanţei şi restituirea cauzei la procurorii DNA pentru refacerea urmaririi penale in ceea ce ii priveşte pe cei doi.
Procesul in faţa primei instanţe a fost finalizat la data de 15 iulie 2010, printr-o sentinţa de achitare. Astfel, in baza art.4 pct.2 lit.a din CPP, raportat la art. 10 lit.d din CPP, Florin Asimionesei şi Alin Tocan au fost scoşi de sub invinuirea comiterii infracţiunii de asociere pentru savarşirea infracţiunii de şantaj. Aceeaşi soluţie a menţinut-o şi Tribunalul Cluj, ca instanţa de apel, care la data de 7 iunie 2012 a respins apelul inaintat de DNA Cluj. Considerand achitarile din partea primelor instanţe, decizia de casare cu reţinere a Curţii de Apel Cluj a fost cel puţin surprinzatoare, atat pentru opinia publica cat şi pentru jurişti.
Punctul de vedere al lui Florin Asimionesei
Ziaristul Florin Asimionesei a declarat pentru Gazeta de Cluj ca soluţia de casare a Curţii de Apel este una surprinzatoare, chiar daca dosarul nu a fost scutit pana in acest moment de elemente neprevazute. Conform acestuia, singura parte vatamata care a ramas in cauza a incercat mereu sa rezolve problema pe alte cai şi sa intervina in dosar. „Relu Fenechiu se lauda peste tot in oraş ca a rezolvat cauza la Cluj, ca a reuşit sa intoarca sentinţa Judecatoriei Cluj şi a Tribunalului Cluj. S-au mai facut presiuni la Cluj şi pe vremea cand ministrul de justiţie era Tudor Chiuariu, omul lui Relu Fenechiu, care este implicat in dosarul „Transformatorul”. Acest dosar s-a transformat in unul comercial, insa nimeni pare sa vada evaziunea fiscala facuta de Fenechiu. El a cumparat de la nişte ţigani, cu acte false, transformatoare pe suma de 200 de milioane de lei vechi, care le-a trecut in contabilitate cu suma de doua miliarde de lei.” a declarat Florin Asimionesei. De amintit este faptul ca fostul ministru al Justiţiei, a fost trimis in judecata la sfarşitul anului 2010 de catre procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie sub acuzaţia de abuz in serviciu contra intereselor publice, cu consecinţe grave, in dosarul "Poşta Romana".
In legatura cu posibila soluţie in recurs a dosarului, patronul publicaţiei „Buna Ziua, Iaşi” s-a aratat increzatorul in justiţie, aratand insa ca totul este posibil. „Nu cred ca este posibila alta soluţie de cat achitarea, dar am vazut prea multe, orice pana la urma este posibil, mai ales cu oameni pe care nu i-ai vazut niciodata. Tot mai mulţi politicieni invoca faptul ca ar fi şantajaţi de jurnalişti de frica sa nu le fie dezvaluite afacerile ilegale. Sunt multe anchete care au fost acoperite, invocandu-se tot felul de prostii” a aratat Florin Asimionesei.
S-a admis recursul pentru ca doi martori n-au apucat sa dea declaraţii
Curtea de Apel a admis recursurile DNA Cluj şi a parţii vatamate Relu Fenechiu, casand in intregime soluţia de achitare pronunţata pe fond. In motivarea hotararii, judecatorii clujeni au aratat ca „examinand probele dosarului, Curtea va constata ca recursurile declarate sunt fondate.”
Principalul motiv pentru care recursurile au fost declarate ca fiind fondate şi au fost admise pare a fi faptul ca in cauza nu au fost epuizate toate mijloacele de proba, mai precis nu au fost audiaţi toţi martorii relevanţi cu privire la cauza şi nu a fost suficient clarificata starea reala de fapt. „Atat instanţa de fond cat şi cea de apel, deşi au procedat la administrarea umor probe utile, pertinente şi concludente, nu au epuizat toata probaţiunea administrata in faza de urmarire penala pe de o parte, astfel au omis audierea martorilor P.Z.şi B.R.M., iar pe de alta parte cu ocazia audierii parţilor şi a martorilor cele doua instanţe nu şi-au manifestat in mod real rolul activ conferit de disp. art. 4 C.p.p., in sensul ca nu au clarificat aspecte esenţiale care sa conduca la reţinerea unei stari de fapt corecte.” se arata in motivare. Despre martorul Popa Zinaida, a carei declaraţie nu a fost luata pana acum, Florin Asimionesei ne-a declarat ca deşi procurorii susţin ca aceasta i-a fost angajata, ea nu a lucrat niciodata in presa pentru „Ziua de Iaşi”.
Judecatorii Curţii de Apel au aratat ca in dosar nu se poate vorbi inca de o soluţie in sensul achitarii sau condamnarii, din moment ce verificarea probelor de la dosar nu a fost satisfacator infaptuita pana in acest moment. „In absenţa unei verificari reale in condiţii de nemijlocire ,oralitate şi publicitate a probelor administrate in faza de urmarire penala, nu se poate pronunţa in cauza o soluţie in concordanţa cu disp. art. 345 C.p.p. , adica de condamnare sau achitare a inculpaţilor, sau de incetare a procesului penal.” a dispus completul Curţii de Apel. Chiar daca majoritatea persoanelor care iniţial erau parţi vatamate şi-au retras plangerile, in motivarea hotararii de casare se mai arata ca „şi soluţionarea laturii civile este deficitara , astfel faţa de poziţia de pasivitate procesuala manifestata de catre unele parţi civile , instanţele inferioare trebuiau sa işi exercite rolul activ. Ca atare , se impune reaudierea parţilor, desigur, in limitele conferite de drepturile lor procesuale, a martorilor, precum şi administrarea şi a altor probe utile, pertinente şi concludente daca va fi necesar, atat sub aspectul soluţionarii laturii penale , cat şi sub aspectul soluţionarii laturii civile .”
Curtea crede ca şantajul ar fi fost posibil
Judecatorii Curţii de Apel au considerat ca instanţele inferioare nu au luat in considerare toate elementele dosarului atunci cand au decis achitarea ziariştilor cu privire la fapta de şantaj. Cu privire la acuzaţia de şantaj, Curtea de Apel a subliniat faptul ca „ceea ce a scapat din vedere instanţelor care au statuat asupra cauzei este imprejurarea ca indiferent de termenii in care s-au purtat discuţiile, nici una din parţile vatamate nu a avut vreun dubiu in ceea ce priveşte caracterul de constrangere al solicitarilor inculpaţilor, fiindu-le tuturor clar şi evident ca nu pot refuza incheierea contractelor de publicitate, libertatea de alegere fiindu-le in mod categoric restransa. Mai mult decat atat, rezulta din probele administrate ca in situaţia refuzului in ce priveşte incheierea contractelor ori reinnoirea acestora, articolele cu caracter denigrator, defaimator, nu au intarziat sa apara, conţinutul acestora astfel cum se desprinde din publicaţiile existente la dosarul cauzei fiind extrem de elocvent.”
Cu privire la existenţa laturii obiective a infracţiunii de şantaj, magistraţii au decis ca articolele din „Ziua de Iaşi” aveau un „caracter denigrator, fapt ce demonstreaza, fara echivoc, existenţa unei presiuni mediatice de natura sa se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de şantaj.”
Dupa studierea probatoriului in cauza, Curtea de Apel Cluj a decis ca „imprejurarile in care s-au petrecut faptele au fost de natura sa alarmeze parţile vatamate, acestora fiindu-le inspirat sentimentul de temere, scopul urmarit de catre inculpaţii fiind in mod cert acela de a obţine foloase materiale injuste, condiţii in care elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj sunt pe deplin realizate.”
Cum s-a ajuns la achitarea de pe fond
Referindu-se la modul in care işi desfaşurau activitatea cei doi inculpaţi, martorii Postu Lucian, Neamţu Rareş, Mazilu Constantin, Leahu Tudor, Ursugruia Sebastian, Olteanu Maria-Magdalena şi Furtuna Crin-Aristotel, in calitate de colaboratori, redactori şi fotoreporteri ai ziarului “Ziua de Iaşi”, au declarat ca nu au cunoştinţa ca inculpaţii sa fi şantajat vreuna dintre presupusele parţi vatamate enumerate in rechizitoriu. Conform acestora, inculpaţii nu au intervenit in activitatea editoriala in sensul ca: “nu li sa impus niciodata despre cine şi ce sa scrie” şi nici nu le-au fost cenzurate articolele sau sa fi primit ordine de la inculpaţi cu privire la teme articolelor.
Judecatorul de fond a considerat ca articolele aparute in cotidianul “Ziua de Iaşi” au fost intocmite in exclusivitate de catre jurnalişti, la libera lor apreciere, ca urmare a unor anchete jurnalistice din teren. Relevante in acest sens sunt inscrisurile de la dosar, care arata faptul ca principala sursa de inspiraţie pentru ziariştii care au publicat articole in “Ziua de Iaşi” cu privire la parţile vatamate din dosar a constituit-o celelalte segmente media, locale sau centrale. Cat priveşte natura informaţiilor publicate, judecatorul apreciaza ca nu au fost publicate informaţii confidenţiale, aspecte legate de viaţa personala compromiţatoare, ci doar pamflete cu privire la problemele de interes general. Tot in motivarea sentinţei de achitare se arata ca pretinsele articole denigratoare nu puteau insufla temeri parţilor vatamate şi nici nu au stat la baza deciziei acestora de a semna respectivele articole publicitare.
Fara indoiala, instanţa de fond a considerat relevante, cu privire la adevarata situaţie de fapt, contradicţiile dintre declaraţiile parţilor vatamate şi cele ale martorilor. Astfel, martorul Vlasov Mihail contrazice declaraţia parţii vatamate Butur Eugen in legatura cu presupusa suma de 10.000 de dolari pe care i-ar fi pretins-o Asimionesei Florin in schimbul predarii unei casete audio conţinand inregistrarile unor discuţii “compromiţatoare”. In declaraţia sa, martorul afirma ca ar fi avut loc o intalnire intre Asimionesei Florin şi Butur Eugen, ocazie cu care, in prezenţa sa, inculpatul i-ar fi cerut parţii vatamate suma de 5000 de dolari. In realitate in declaraţia parţii vatamate din faza de urmarire penala este consemnat faptul ca “ D-l avocat Vlasov mi-a spus ca Asimionesei Florin vrea 10.000 de dolari, pentru a ma lasa in pace.. atunci l-a sunat la telefon şi l-a invitat (pe inculpat) la Camera de Comerţ pentru a se intalni cu mine, dar el a intarziat şi eu am plecat nemaiintalnindu-ma cu el, ramanand ca d-l avocat sa-i transmita punctul de meu de vedere..”
Improbabilitatea ca acuzaţiile aduse sa fie veridice este surprinsa cu uşurinţa de catre judecatorul de fond, care, in motivarea sentinţei de achitare, observa urmatoarele : “ din analiza probatoriului administrat rezulta ca imprejurarile in care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natura sa alarmeze presupusele parţi vatamate, sa le inspire sentimentul de temere intrucat in unele situaţii nici macar nu au fost contactate de vreunul dintre inculpaţi, iar de cele mai multe ori, dupa intrevederile avute, acestea au ramas in pasivitate faţa de solicitarile inculpaţilor, ca rezultat al instrucţiei, pregatirii şi conduitei profesionale adoptate in mediile in care işi desfaşurau activitatea, fiind reprezentanţi de marca ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice.”
Din punct de vedere strict juridic, infracţiunea de şantaj se savarşeşte cu intenţie directa, iar latura subiectiva a infracţiunii include şi scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esenţial care o deosebeşte de infracţiunea de ameninţare. In speţa, dupa studierea probelor administrate, nu rezulta dobandirea unui material injust in condiţiile in care au fost incheiate contracte de publicitate cu reprezentanţii de resort din cadrul societaţilor care editau cotidianul “Ziua de Iaşi”. Totodata, in paginile ziarului au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fara ca aceasta activitate sa aiba vreo legatura cu articolele publicate.
In sentinţa penala, judecatoarea Beatrice Birau arata faptul ca lipsa ameninţarilor propriu zise ori simplele gesturi şi mimica inculpaţilor nu pot suplini constrangerea parţii vatamate. Apare absolut absurd ca un şantaj sa poata fi comis prin mimica, atata timp cat concomitent trebuie sa existe o acţiune de constrangere cu ceva concret, corelata cu obţinerea unui folos. In urma administrarii probelor, faptei de şantaj catalogata prin rechizitoriu drept “linşaj mediatic” ii lipsesc anumite elemente ale laturii obiective şi subiective, care nu o incadreaza in prevederile art. 194 alin.2 C.Pen. Fara realizarea cumulativa a elementelor prevazute de lege, nu poate exista tragerea la raspundere penala a inculpaţilor”, se arata in sentinţa.
Referitor la infracţiunea de “asociere pentru savarşirea de infracţiuni”, prevazuta de legea 78/2000, la art. 18 şi de art. 323 alin.1, nici aceasta nu poate fi reţinuta in cauza pentru ca din probatoriu nu rezulta ca inculpaţii Asimionesei şi Tocan ar fi iniţiat, constituit sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul caruia sa constranga alte persoane in scopul obţinerii unui folos injust. Instanţa a apreciat ca nu a existat o organizare in acest sens, cu reguli prestabilite de acţiune, cu ierarhie intre membrii, asta chiar in condiţiile in care ar fi fost dovedita infracţiunea de şantaj.
şantajul, art.194 Codul Penal
Constrangerea unei persoane, prin violenţa sau ameninţare, sa dea, sa faca, sa nu faca sau sa sufere ceva, daca fapta este comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani. Cand constrangerea consta in ameninţarea cu darea in vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţatoare pentru persoana ameninţata, pentru soţul acesteia sau pentru o ruda apropiata, pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.
Sabin Ripan
