Liviu Man la GoldFM: „Scrisoarea ambasadorilor anti-Simion, poliță de asigurare a sistemului în caz de înfrângere”

Într-o emisiune care începe cu tămâie și ajunge la explozibil politic, Cozmin Gușă și Liviu Man demontează în direct realitatea din spatele cortinei electorale. Jurnaliști acoperiți, candidați cu „mâner”, ofițeri acoperiți deveniți suveraniști de carton și ambasadori care par că lucrează pentru alt stat – toate sunt puse pe masă, cu nume, legături și concluzii tăioase. Un tur de forță despre cine trage sforile, cine mimează independența și de ce sistemul se teme cel mai mult de o finală între Simion și Antonescu.

Cozmin Gușă:
Primul nostru subiect era să fie cel legat de vizita americanilor, dar sincer, nu putem să trecem așa rapid peste ce s-a întâmplat în ultimele zile. Avem un subiect de campanie, de fapt chiar două, și prefer să începem prin prisma editorialului meu.

Hai să vorbim despre asta. Nu vreau să le dau numele, dar sunt cel puțin opt-nouă jurnaliști pe care i-am văzut eu, ieri și alaltăieri, în diverse studiouri. Unii clar acoperiți – unii la SRI, alții pe la SIE – și săreau ca arși în discuții, fără niciun motiv clar, fără vreo legătură cu temele abordate.

Au sărit direct la Crin Antonescu, câte ceva la Simion, dar ocolind cu grijă subiectele care țin de Nicușor Dan și Victor Ponta. Ce înseamnă asta? Că s-a apăsat pe buton. Ei nu acționează spontan, acționează la comandă, cum bine știm.”

Liviu Man:
Am ascultat editorialul tău, extrem de bun și extrem de inteligent. Deci nu știu ce aș mai putea adăuga eu, să fiu, ce crezi tu, important. Ăă… Sunt total de acord cu ce ai spus tu, cu câteva amendamente. Total de acord.

Deci cred că candidatul, mă rog, al alianței imposibile – dar care asta e, PSD-PNL-UDMR – Crin Antonescu, a urcat în sondaje. N-a urcat în sondaje atâta din cauza meritelor lui sau a coaliției în sine, ci din cauza greșelilor enorme făcute de către ceilalți. Prin comparație, cum ar veni.

A urcat prin comparație. A urcat pentru că USR-ul s-a împușcat în picior, iar Ponta s-a împușcat și el în picior.

Ar trebui să vorbim un pic de cazul Ponta după… Da, imediat după ce termini fazele astea, vorbim de cazul Ponta.

Cred că, mă rog, și se profilează din nou – asta voiam să spun în completare la ce ai spus tu – din nou o finală odioasă pentru sistem, cu doi oameni care nu sunt…

Liviu Man:
…din sistem. Deci, am avut-o pe Elena Lasconi și pe Georgescu. Și acum se profilează Crin Antonescu și George Simion, ceea ce îi scoate absolut din minți pe băieții din pădure, cum spui tu.

Iar detonarea lui Claudiu Târziu – care, altminteri, e un om bun și inteligent – s-a întâmplat fix acum. Să fim serioși, nu e nicio întâmplare. El s-a detonat. Am văzut pozele cu el, cu Vasile Dâncu, cu Florian Coldea, date în presă încă de luni de zile.

S-a făcut pentru că a primit ordin. Pentru că sistemul e disperat – nu mai are om în finală. Deci, iarăși ne întoarcem la momentul decembrie, anul trecut. Dar eu nu cred că ei o să mai aibă tupeul măgăresc să anuleze din nou alegerile.

Se profilează din nou o finală cu doi oameni care nu sunt giranți de blestematele noastre servicii secrete. Nu blestemate în sensul că nu credem noi în ele… Credem, dar oricum, în cazul de față, nu e atât de evident ca și în cazul lui Nicușor Dan și al lui Ponta.

Exact. Antonescu sau Simion – pentru noi, cel puțin, care suntem jurnaliști cu mare experiență și chiar vânători de securiști, că tu ai fost din ’90 – nu ni se pare evident. Adică dacă ne spui: „Nicușor Dan?” – da. Dacă ne spui: „Ponta?” – da.

Dacă ne spui Antonescu sau Simion, putem spune… mai trebuie, trebuie făcut un amendament, că am primit diverse reproșuri…

Eu n-am nimic cu serviciul secret format din oameni patrioți – și aici cred că și tu ești total de acord cu mine. Problema e că, la noi, serviciile secrete nu mai servesc România.

Cozmin Gușă:
…lucrurile, acum, sunt conduse de trădători. Serviciile secrete românești s-au privatizat. Uite, eu am făcut un experiment. Eu am și spus că nu țin cu nimeni, dar o să mă duc în turul doi la vot. Adică în turul doi mă duc, trebuie să votez – din doi, unul. N-am ce face. O să și explic chestia asta, de ce fac așa.

Dar n-am avut de gând să fac – și fac o mărturisire acum – n-am avut de gând să fac nicio emisiune cu vreun candidat. Deși mi-ar fi fost foarte simplu. Adică, noi… și gratuit. Noi nu avem contracte de publicitate electorală, nu suntem potriviți. Suntem suveraniști, suntem independenți.

Că, dacă faci contracte de publicitate, nu mai poți să… sau, mă rog, pretenția lor este să nu mai discutăm liber, cum discutăm noi doi acum. Și atunci, nu mai facem emisiuni pentru ascultători, ci devenim gazetă de perete. Dar zilele trecute m-am gândit așa: bă, zic, ia să-l provoc eu pe un șef de serviciu secret, candidat – pe Silviu Predoiu, care așa, mai zgâria pe la ușă pe aici, pe la Gold FM, îi plăcea tribuna asta.

N-am avut de gând să stau de vorbă cu el, dar zic: hai că se creează un context favorabil. Și chiar dacă își face omul campanie, treaba lui – dacă e deștept, să-l voteze românii; dacă nu, nu. Dar să vedem dacă rezistă la un dialog cu mine. Și sigur că voiam să-l duc înspre această zonă a candidaților cu „mâner”.

După 24 de ore de gândire, omul a mulțumit politicos, dar a declinat. A declinat! Ai văzut? Adică, fac această mărturisire: că n-au curajul să vină la o discuție din asta, pentru că treburile sunt evidente. Dar eu, în afară de asta, eram curios: ce caută, totuși, de două ori consecutiv, un șef de serviciu secret – total nepopular – care face doar 50000 de voturi?

Păi, acum nu știu… trebuie să dau un exemplu. Uite, îl dau pe Ghilezan: băi, Ghilezan, dacă candida, făcea 500.000 de voturi! Adică, e și jurnalist de-al nostru, corect? Cer de serviciu secret și faci doar 500 de voturi?! E totuși foarte puțin. Și a doua oară! Deci și a doua oară, cu repetiție, fără să ne fi spus nimic.

Dacă el venea să denunțe, din postura lui de candidat, legăturile subterane nasoale cu Viena, cu Washingtonul… bă, sau cu Moscova – habar n-am, cu ceva! – să ne spună o chestie de-asta, de nasoală, despre geopolitica României… dar n-a făcut așa ceva.

Bun. Hai cu Ponta. Pentru că Ponta, după părerea mea – și cu asta îți fac deschiderea și după aia te las pe tine să analizezi, dar e important să punem pe masă – Ponta e, pe jumătate, copilul politic al lui Adrian Năstase. Pe cealaltă jumătate, e copilul meu politic.

Eu sunt cel care l-a promovat ca președinte la Tineret. Adrian Năstase l-a promovat ca șef al Corpului de Control. Eu am avut o ceartă zdravănă cu fostul director al SIE din perioada aceea, cu Gheorghe Fulga, cu care eram prieten de mult. Adică de când eram eu în presă – eram amic cu el. Îmi plăcea de el, era un tip fermecător, așa, în felul lui, și cult. Era un director de serviciu secret cult. Gigi Fulga era un om care a citit.

Și m-am certat cu el după treaba asta cu Ponta, pentru că nu m-a avertizat că Ponta a fost ofițer acoperit la SIE. Și eu i-am spus: „Bă, zic, pe lângă faptul că suntem amici, eu eram secretar general la al partid, tu erai la SIE – puteai să-mi faci o informare când ai auzit că eu am de gând să-l pun pe Ponta șef la organizația de tineret a PSD. Să-mi spui: ‘Cozmin, vezi că a fost ofițer acoperit.’”

Că ei spun că nu mai era. Eu cred că mai era, dar nu contează. Și atunci eu m-aș fi gândit: „Bă, stai, că nu pot să pun unul din ăsta la tineretul PSD, la TSD. Nu pot să pun un ofițer acoperit.” Noi ne îndreptam spre NATO, spre UE… și eu să mă duc cu securiștii?

N-au făcut-o. L-au protejat tot timpul. Târziu de tot, Băsescu – care-i coleg de suferință cu Ponta – a venit și ne-a spus că „Dottore” e, de fapt, ofițer acoperit. Cu reflexele corespunzătoare de ofițer acoperit și cu comportamentul corespunzător.

N-am făcut decât această introducere, ca să-ți dau cuvântul să ne spui părerea ta despre această detonare. Dar considerând – și cu asta chiar închei – că el a fost pus în dificultate de cadoul otrăvit care i s-a făcut din partea unei alte părți. Asia, reprezentată de Nicușor Dan și Alina Mungiu, care, dintr-o dată, l-au pus finalist.

Noi, analiștii, nu discutam deloc de Victor Ponta ca finalist. Și ei, ca să facă o șmecherie pe sondajul lor intern, Alina Mungiu cu Nicușor Dan, au zis: „Gata, domnule, e pericol! Finala e între Simion și Victor Ponta.”

Și atunci ăsta s-a destabilizat. Că nu spera la un asemenea cadou – în afară de cele de la Mirel Palada și RTV. Și a ajuns în emisiunea cu Turcescu, unde a făcut ce-a făcut.Dar acum ai cuvântul.

Liviu Man:
El, între timp, a revenit și a spus – orice om de bun-simț s-ar fi întrebat: „Domnule, de ce s-a detonat în direct, în emisiunea lui Turcescu?” Și Ponta a și dat explicația: pentru că, în Săptămâna Mare, care începe de astăzi, la Realitatea TV, Anca Alexandrescu ar fi primit niște documente. Nu știu, miercuri ar fi trebuit să le dea publicității – documente cu apa, cu inundațiile – care, oricum, sunt foarte vagi.

Și atunci, decât să le dea „dușmanii”, mai bine s-a autodetonat el. Numai că s-a detonat foarte prost. Pentru că a fost contrazis chiar de fostul ministru al Mediului din respectiva perioadă. Deci toată acțiunea asta a lui Ponta i-a făcut foarte mult rău. S-a împușcat în picior – ceea ce, sincer, pe mine personal nu mă deranjează.

Dar vedem cum, de fapt, el rămâne omul sistemului. În weekend a venit în județul Cluj, a fost girat din nou de către Ioan Rus. Am văzut pozele minunate pe care mi le-ai trimis – cum era la masă, el cu Ioan Rus, la târgul Agraria de la Jucu.

Deci el este, în permanență, garantat de Ioan Rus, care, cică, e retras din politică – dar nu e retras. Deși are o vârstă absolut matusalemică, a trecut de 70 de ani, are nepoți – să-i trăiască! – dar încă este implicat activ în politică. Și vedem tot acest șir.

Ponta l-am văzut de mic pionier – l-a felicitat pe Nicolae Ceaușescu pentru că l-au dus părinții. Poate ai văzut materialele din Cotidianul, în care se vorbea de familia lui, de bunicii lui, de relația cu familia. Sunt niște lucruri extrem de interesante.

El vine dintr-o istorie a bolșevismului – cum vine Vladimir Tismăneanu, cum vine Radu Ioanid, ca să spunem lucrurilor pe nume, să nu ne mai ascundem. Radu Ioanid, care a fost și personajul meu astăzi la rubrica Omul negru al zilei – exact, a fost și omul negru la tine – tatăl lui a fost membru în structurile de conducere ale Partidului Comunist Român. Deci nu trebuie să uităm lucrurile astea.

Vorbeam cu un prieten și râdeam. I-am zis: „Știi care e diferența între mine și Emil Boc?” I-am spus prietenului meu: „Bunicul lui Emil Boc a fost executat de frații Jujuan pentru că era colaborator al comuniștilor. Bunicul meu, în schimb, a făcut pușcărie – nu știu câți ani – la Gherla, pentru că era anticomunist.” Asta e una dintre diferențe.

Cozmin Gușă:
Foarte însemnată, diferența asta. Și bunicul meu, trebuie să recunosc – am mai spus-o, nu mă feresc – a fost și el încarcerat.

A fost închis pentru că a simpatizat cu Mișcarea Legionară, în județul Alba. A fost chiar șef de cuib.

Liviu Man:
Trebuie să te uiți din ce familie vine cineva. Iar Ponta, acum, chiar s-a detonat. Nu cred că sprijinul pe care i l-a dat Ioan Rus îl mai ajută. Știm cum a fost: Ioan Rus a fost căsătorit de către Liviu Maior, fostul ministru pe relația cu Statele Unite, tatăl lui George Maior. După aceea, Ioan Rus l-a căsătorit pe George Maior, fiul lui Liviu Maior, iar George Maior l-a căsătorit pe Victor Ponta.

Deci vedem cum e un cerc de influență – un „crengătir”, cum zici tu – care ține de 10 ani. Da, da, da… Filiera încuscririlor. Filiera încuscririlor din Cluj. Victor Ponta, el e bucureștean, dar provine dintr-o familie cu vechi rădăcini bolșevice, a ocupanților care au venit în ’44 pe tancurile Uniunii Sovietice. Și vine acum și își joacă rolul de suveranist…

Apropo, te deranjează asta cu suveranismul lui Ponta? Evident! Evident că mă deranjează. Minciuna și falsul mă deranjează. El se vopsește în suveranist, când de fapt nu e deloc așa. E doar beneficiarul, probabil, al unui sondaj de opinie făcut de Vasile Dâncu sau de oricine altcineva, care arată că suveraniștii sunt undeva la 60%.

Și atunci, oportunist, zice: „Hai să ne folosim de acest bazin electoral.” Dar evident că el nu are nicio legătură cu suveranismul. Dacă ar fi marțienii, ar fi cu partidul marțienilor. Dacă ar veni cei din Jupiter pe Pământ, ar fi cu partidul celor din Jupiter. Deci, nu dau doi bani pe ce face Ponta.

Cozmin Gușă:
Vreau să ne explici un lucru, Liviu: dacă, de fapt, adevăratul subiect pe care l-a vânat amicul nostru Turcescu a fost cel legat de calitatea de posibil agent acoperit al Serbiei.

Pentru că Turcescu acolo bătea. Noi știm – Turcescu e un jurnalist puțin mai tânăr decât noi, dar cu la fel de multă experiență. Nu e prost deloc. A știut ce face. De fapt, acolo era ținta, când îl întreba: „Dar cu a doua cetățenie?”

Băi, dar de fapt el l-a atins pe Ponta într-un punct sensibil absolut. Și i-a spus: „Domnule, nu cumva, prin biografie, ai locuri în care ai acționat ca un agent de influență al unui stat extern?” Și culmea, ăsta… exact asta a recunoscut!

Liviu Man:
Și, apropo de a doua cetățenie a lui Ponta – Ponta a spus: „Am renunțat la cetățenia Serbiei pentru că vreau să devin președintele României.”

Unde-i dovada? Să vedem dovada! Noi vrem să vedem dovada că a renunțat. Pentru că trebuie să meargă la Belgrad ca să facă asta, să depună oficial cererea.

Dar el a fost la Belgrad, între timp. Și ce a făcut acolo? S-a întâlnit cu Donald Trump Jr., dar nu a făcut nicio cerere la Belgrad că renunță la cetățenie.

Exact! Deci, din nou, un mare mincinos. Dovada că ai renunțat trebuie să existe. Normal că nu renunță la cetățenia Serbiei, pentru că și el știe că nu are nicio șansă să ajungă președintele României.

Dar e băgat în față, la nu știu ce, poate ca să ia din bazinul lui George Simion… Habar n-am. Să încurce lucrurile.

Cozmin Gușă:

Liviu, tu ai văzut ieri la televizor? Eu m-am crucit. Ai văzut cum Ponta, de la București, s-a dus cu mașina la Cetate?

Eu am făcut drumul ăsta, în vremurile în care, mă rog, Dinescu era prin curtea mea, eram amici… mai gătea el, și mai mergeam cu copiii mei, cu nevastă-mea. Băi, dar e drum de patru ore jumate, în cel mai fericit caz, de la București la Cetate.

Ponta s-a dus ieri, de Florii, acolo. Vedem că s-a trezit la ora 7:00, că la 11:00 și ceva deja filma… și era cu un ciobănaș din zonă, găsit pe acolo – care nu era preot!

Ăla îi punea mâna în cap lui Ponta. A fost prim-ministru al României și e candidat la prezidențiale, mă! Și nu era vreun preot, ci un cioban care îl binecuvânta!

Stătea cu botă, ciobanul, și cu o mână pe capul lui Ponta, iar Ponta stătea evlavios în fața lui, cu capul plecat, ca să primească binecuvântare de la un cioban anonim.

Liviu Man:

Tu ții minte să se mai fi întâmplat vreodată în lume – nu în România, că în România nu s-a întâmplat, m-am uitat eu – ca doi ambasadori, unul la Washington și unul la Ierusalim (sau Tel Aviv, cum era pe vremuri), să scrie o scrisoare în care practic denunță politica statului care i-a desemnat acolo ca reprezentanți?

Pentru că ăștia doi vorbesc despre un „antisemitism fervent” în România. Ok, pe linia AUR. Dar AUR, în ultimul sondaj de opinie, are 30 și ceva la sută. E primul partid. George Simion, președintele partidului, are tot 30 și ceva la sută. Posibil viitor președinte. Ok, se bate în turul doi, poate cu Antonescu, cum zici tu. Dar nu contează – are prima șansă, astăzi, când vorbim.

Deci ăștia doi expun România. Ăștia doi o expun în cel mai grav mod.

Acum patru zile au publicat împreună o scrisoare, ca ambasadori – că ei n-au semnat ca jurnaliști, cum am semnat noi doi. Că noi, dacă… da, doi cetățeni din România – Cozmin Gușă și Liviu Man – noi am semna ca jurnaliști.

Fii atent: dacă mâine am fi numiți ambasadori – tu la Budapesta, cu lebăda neagră, și eu la Chișinău, că am experiență – și am vrea să semnăm ceva, am semna ca jurnaliști. Pentru că avem o activitate, mii de articole scrise, o carieră.

Ăștia doi n-au așa ceva. Și au semnat ca ambasadori o scrisoare care proiectează România într-un mod extrem de periculos. Eu îți dau răspunsul – și răspunsul e nasol, dar cred că e cel corect.

Eu cred că ceea ce au făcut – nici nu mai contează numele, Muraru și cu Ioanid – a fost făcut la ordin, de către băieții din serviciile secrete.

Pentru că, în cazul în care George Simion câștigă alegerile, să se poată anula rezultatul pe motiv că e „antisemit” candidatul. Eu cred că ăsta e „cluul”.

Pentru că toată lumea știe că Donald Trump este mega prieten cu evreii.

Liviu Man:
În cazul în care George Simion iese președintele României, pe baza scrisorii celor doi reprezentanți ai statului român – care, teoretic, ar trebui să reprezinte interesele statului român, nu ale dușmanilor lui – ceea ce au făcut ei acum, ca doi trădători ce sunt, poate fi folosit ca pretext pentru a anula alegerile.

Eu cred că asta e miza acestei scrisori mizerabile. Și m-ai întrebat dacă eu cunosc alte cazuri… Nu cunosc. Ca ambasadorii unui stat membru al Uniunii Europene, aflați în funcție, să scrie ceva care să compromită propria țară? Nici tu nu cunoști.

Deci nu cunosc. Poate că or fi existat, dar eu nu știu niciun caz. Dar cred că asta este miza ascunsă. E un fel de scrisoare de asigurare. O poliță.

Iese Simion? Bine. Avem motivul pregătit – îl trosnim cu acuzația de antisemitism.

Noi am atras atenția încă de atunci. Antisemit, antisemit… Mai ales ținând cont de faptul că Donald Trump este un foarte mare prieten al evreilor și al statului Israel.

Emisiunea lui Cozmin Gușă și Liviu Man de la Gold FM a fost o radiografie necruțătoare a jocurilor de putere din spatele campaniei electorale pentru prezidențialele din România. De la jurnaliști acoperiți care atacă „la comandă”, până la presupuse detonări controlate ale unor candidați, totul pare orchestrat într-un decor politic dominat de rețele, influențe și polițe de siguranță.

Liviu Man atrage atenția că scrisoarea publică semnată de ambasadorii Muraru și Ioanid nu este un simplu demers diplomatic, ci o „poliță de asigurare” a sistemului: o eventuală justificare pregătită din timp pentru invalidarea unei victorii a lui George Simion, sub pretextul unui presupus „antisemitism”. Iar Cozmin Gușă avertizează că avem de-a face cu un „sistem în pană de candidați”, care își sabotează singur oamenii și recurge la strategii de avarie.

Concluzia amară a celor doi jurnaliști este clară: în lipsa unei elite politice reale și în fața unui popor tot mai atent, sistemul își joacă ultimele cărți prin diversiuni, manipulare și incriminări globale, sperând că va putea păstra controlul cu orice preț. Alegerile din 2025 nu mai sunt doar despre candidați, ci despre supraviețuirea unei structuri care refuză să piardă.

Emil Boc a scos 48.000 de euro din bugetul local pentru Jurnalul Municipal