Alexandru Lele
Constructor de nevoie, a trebuit să învăţ ce înseamnă “lucrări ascunse”: fundaţii care se acoperă sub pământ, grinzi sau planşee ce nu se mai văd. Victimă de lux, am simţit pe propria piele ce sunt “lucrările ascunse” în justiţie: nelegiuire, abuz, fals, minciună. Cetăţean şi locuitor de zi cu zi al unei ţări fascinante, telespectator acum la inundaţiile din Banat, văd încă o dată ce “lucrări ascunse” a sădit în ţară un PSD atotputernic: diguri din pământ afânat, licitaţii ocolite prin atribuiri directe, vile de demnitari fără acte de provenienţă a materialelor…
Lucrările ascunse lăsate moştenire României de partidul lui Iliescu&Bombonel sunt încă departe de a fi toate identificate. “Au ştiut să fure”, aud tot mai des despre pesedei. De fapt, au crezut că pot jefui în voie, “cu acte”, şi că nu vor răspunde niciodată pentru pustiul lăsat în urma lor. Nu şi-au mai luat măsuri de prevedere, prea încrezători în steaua partidului-stat. Aşa că ar putea fi uşor dovediţi, chiar şi fără să se întâmple nenorociri ca viiturile din Timiş.
PSD a avut un ultim puseu de prevedere lăsând în urma sa o justiţie care trebuia să acopere urmele jafului. E adevărat, de 15 ani au rămas nesoluţionate şi peste o mie de crime – imprescriptibile – ce aşteaptă stabilirea autorilor, fie şi morali. Cramponarea pe poziţii a celor din Consiliul Superior al Magistraturii ne lămureşte unde este ultima redută a PSD. Dacă nu ar fi deplasată, ar fi înduioşătoare evlavia cu care cuplul – aleator – Picioruş&Huza invocă principiile legalităţii şi stabilităţii în funcţii. Legile pesediste au avut menirea să-i eternizeze pe dinozauri în poziţiile cheie ale celei mai virusate puteri din stat. Or, ei uită că legea este făcută să fie schimbată. Mobilul ascuns nu este chiar de nedesluşit.
Nici nu putem bănui câte lucrări ascunse şi câte jafuri cu acte în regulă vom mai descoperi. Contabilizarea lor rămâne sarcina istoriei. Deocamdată, ne târâm umiliţi pe la porţile Europei, mai să ni se închidă uşa în nas!, cu o întârziere de cel puţin zece ani, pentru care trebuie să-i mulţumim bolşevicului recent înlocuit din fruntea PSD.
Abia acum, când nu mai e dar îşi arată colţii, se poate înţelege cât de aproape a fost PSD de “performanţa” instituţionalizării infracţionalităţii la nivel naţional. Nenorocirea din Banat dezvăluie algoritmul mafiot după care s-a acţionat: contractele de efectuare a îndiguirilor şi amenajărilor hidrotehnice nu erau scoase la licitaţie ci atribuite în mod direct firmelor clientelei de partid, uneori chiar prin hotărâre de guvern. S-a mers pe scuza răspunderii colective, care se disipează între votanţii actului administrativ propus. Totuşi, cineva l-a redactat, l-a motivat, l-a pus pe traseul adoptării. Puţină aprofundare penală a mecanismului va pune reflectorul pe filierele din Guvernul Năstase şi va răsturna prezumţia de legalitate a procedurii. Pot exista dosare cu zeci de inculpaţi, iar douăzeci şi ceva de foşti miniştri votanţi nu sunt chiar aşa de mulţi. Apoi, supravegherea lucrărilor şi recepţia acestora au fost formale, realizate de mici funcţionari care executau fără crâcnire ordinele primite pentru un salariu călduţ şi mici învârteli ce li se tolerau. Dintre ei se vor recruta primii “acari Păun”. Sumele imense rezultate erau vehiculate prin conturi până li se pierdea mirosul de ban public, fără ca nimeni să se întrebe de ce era nevoie de toată această mişcare browniană a fondurilor. Un întreg sistem de pază, de poliţie şi supraveghere era dresat să nu vadă nimic, nici măcar hardughiile ridicate în zonele unde se efectuau lucrările. O structură perfect piramidală, cu inserţii ale sistemului statal, a fost pusă în operă de un PSD ahtiat după bani, putere şi avantaje. Să adaug că lucrările de protecţie în calea apelor sunt doar o fărâmă din afacerile mânărite de oamenii lui Năstase.
Pe zi ce trece după decembrie 2004, devine tot mai limpede permanenţa şi ubicuitatea lui Iliescu. El a fost turnat iremediabil în fundaţia laxă a unei Românii care se iluzionează că a scăpat de el. La prima turbulenţă socială serioasă, Iliescu va face iar valuri, mai păguboase decât ale Timişului, Dunării şi Begăi la un loc. Se va mişca sistemul, după alte legi, impuse din subterane de hidrotehnistul ratat.
