Faptul că în România lucrurile au luat-o razna nu mai miră pe nimeni. Însă, puţini încearcă să conştientizeze acest lucru şi, mai mult, să se ferească să intre într-o zonă „de avarie”. De pildă, am întâlnit mereu inşi care bat fără remuşcări copii, după bunul lor plac, din cine ştie ce motive, patroni de restaurant care îşi umilesc angajaţii – doar pentru că având bani acest lucru le întăreşte impresia că aparţin unei caste zeieşti. Totodată, mă lovesc tot timpul de smardoi abjecţi de ţară care bat inşi nevinovaţi, dintr-un simplu moft, doar ca să-şi arate puterea. Însă demult n-am întâlnit într-un un interval atât de scurt întâmplări „exemplare” – pe tema prostiei şi măreţiei dominatoare – precum cele petrecute recent la Cluj-Napoca, Jucu şi Răscruci!
Copii de etnie maghiară bătuţi de un „mare român”, în Grigorescu!
Se ştie că întotdeauna copiii îşi au drept model părinţii şi de cele mai multe ori le imită gesturile şi vorbele… Iar când vorbim de prostie şi naţionalism exacerbat acestea pot fi întâlnite întâlnite tot mai des, atât în sânul comunităţii românilor cât şi în cel al maghiarilor din România… Ei bine, un astfel de episod a avut loc, recent, într-un părculeţ din cartierul Grigorescu, pe care mama şi tatăl a doi băieţi, în vârstă de 11 şi 15 ani, mi l-au relatat, la I.M.L.Cluj – unde şi i-au adus copiii pentru a le scoate certificate medicale. Tototdată, pentru a nu-i expune inutil pe copii într-un subiect atât de delicat, au avut rugămintea să le păstrez secretă identitatea. Am acceptat imediat condiţiile acestuia, dornic să aflu întâmplarea, oripilat în primul rând de fractura de piramidă nazală a celui mai mare dintre ei.
Iar povestirea tulburătorului incident a venit chiar din gura adolescentului de 15 ani. Mărturiseşte acesta, calm, însă cu fermitate, dornic să-şi facă ştiut necazul: „ Am un frăţior, în vârstă de 12 ani, şi un prieten de 11. În urmă cu vreo două săptămâni ne jucam în parc, vorbind între noi în maghiară, lucru care l-a deranjat rău de tot pe un băiat pe care-l ştim tot de acolo. Aşa că acesta început să ne înjure şi să ne certe că vorbim ungureşte, cum i-a venit lui la gură, după care a plecat. Vinerea trecută, pe la cinci şi jumătate după-amaiza – eram cu bicicletele – l-am întâlnit din nou, în parc. Ne-am gândit să discutăm puţin cu el şi să încercăm să încheiem scandalul – ca să ne împăcăm, să nu rămânem certaţi. Dar el, când ne-a văzut că ne apropiem de el a crezut că vrem să-l batem şi a luat-o la fugă. Noi, după el, dornici să-i explicăm frumos ce aveam să-i spunem”. Curând, lucrurile au luat o turnură proastă: băiatul a ajuns la blocul său şi a intrat în bloc, dispărând în casă. Însă, întorşi în faţa blocului, cei trei au fost întâmpinaţi de un bărbat însoţit de o femeie, tatăl şi mama băiatului respectiv. „Turbat de furie, bărbatul l-a luat pe prietenul meu de păr, l-a dat jos de pe bicicletă şi apoi l-a trântit la pământ. Fratele meu, văzând ce se întâmplă, a urcat pe bicicletă şi a pornit spre blocul băiatului, ca să o cheme pe mama acestuia”, explică el în continuare. Intervine în discuţie, cu voce piţigăiată, chiar băiatul în vârstă de 11 ani, dornic să nuanţeze: „Când eram pe jos şi am vrut să mă ridic, el era tot timpul pe mine şi mă împiedeica să mă ridic, obligându-mă să rămân acolo jos”… Îşi continuă povesitrea adolescentul de 15 ani: „Eu eram la câţiva metri distanţă de ei şi m-am apropiat să văd ce se întâmplă şi să încerc să-l eliberez pe prietenul meu. Atunci omul a venit şi la mine, mi-a dat câtva palme şi m-a prins de piept.
M-a scuturat tare de tot, după care mi-a ars un cap în nas, rupându-l. Şi chiar dacă eram plin deja de sânge mi-a cerut să-i spunem unde locuim şi ne-a promis că ne arde casa şi după aceea ne ia gâtul. Femeia de lângă el tot încerca să-l liniştească – însă n-a reuşit decât într-un târziu. Şi, la plecare, bărbatul ne-a ameninţat că dacă mai aude ceva de noi pune în aplicare ce ne-a promis… Apoi a intrat în bloc, iar noi am mers, fiecare, acasă”. Relatează mai departe tatăl tânărului: „Am chemat un taxi şi am ajuns la U.P.U., de unde ne-au dus la Maxilofaciale cu fractură de piramidă nazală. Acolo, medicii i-apus băiatului nasul la loc, fiindcă fusese deplasat serios! Poliţia venise deja la U.P.U., a luat declaraţie şi ne-a sfătuit să venim cât mai repede la I.M.L., pentru certificat, ceea ce am şi făcut”. Curând, cei doi copii sunt poftiţi în cabinetul de consultaţii şi cel cu nasul rupt se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat cincisprezece zile de îngrijiri medicale, celălalt tânăr neavând, din fericire, nevoie de zile de îngrijiri. Explică, la rândul său, revoltat, tatăl băiatului lovit crunt: „Este inadmisibil un asemenea gest, mai ales că băieţii n-au vrut să-i bată băiatul, doar să-i explice frumos că nu e bine să fii şovin. De aceea o să mergem până la capăt şi nu-l lăsăm până ce omul acesta o să-şi ia pedeapsa”!
„La data de 12 noiembrie a.c., la Sectia 5 Poliţie din Cluj-Napoca au fost depuse două plângeri penale privind săvârşirea infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi amenintare. Conform celor sesizate, la data de 9 noiembrie a.c., doi minori, de 11 și 15 ani, ar fi fost agresaţi şi ameninţaţi de tatăl unui alt minor, cu care cei doi tineri ar fi avut, anterior, neînţelegeri. Se fac cercetări pentru stabilirea exacta a stării de fapt şi luarea măsurilor care se impun”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
Aroganţe, urmate de violenţă, ale unui patron cu un tânăr bucătar!
Cel cunoscut drept Silver este un tânăr isteţ – poate prea isteţ! – de 27 de ani, bucătar de profesie, care munceşte de la vârsta de optsprezece ani în domeniu. S-a perindat de-a lungul anilor pe la majoritatea localurilor cunoscute din Cluj-Napoca, făcând, practic “surfing” în lumea dificilă şi întoarsă pe dos a patronilor de localuri – mulţi dintre ei inşi veroşi, fără o minimă pregătire în domeniu şi dornici de cîştig imadiat, indiferent de consecinţe. Mărturiseşte, pe culoarele I.M.L.Cluj că de două luni şi opt zile s-a reîntors la o vilă-restaurant cu pretenţii, din comuna Jucu, şi conform obiceiului său de a inova mereu în domeniu a oferit într-o dimineaţă unuia dintre patroni un meniu de paste, ornat elegant. 
Menţionează: reţeta folosită fiind tot una creată de de el, în urmă cu trei ani, când mai lucrase în restaurantul respectiv. Explică tânărul întreaga tărăşenie petrecută duminică, 11 noiembrie: “După întoarcere aveam câteva noi reţete de mâncare şi gânduri mari: aşa cum e firesc pentru cei pasionaţi de meserie, doream, cu orice preţ să-i uimesc pe patroni, în seara respectivă cu un meniu de carne de vită şi un piure de morcovi, plus aranjamente – dar nu am apucat să-mi duc la îndeplinire intenţia. A coborât unul dintre asociaţi de la cameră şi a cerut o porţie de paste.
Şi, venit în bucătărie în momentul în care a văzut-o – fără măcar s-o guste – a trântit farfuria de podea şi a început să urle că nimeni nu şi-a permis vreodată în restaurantul lui să schimbe reţeta inţială. Aceasta, ca şi multe altele care se oferă clienţilor de acolo îmi aparţinea tot mie – dar de data asta am vrut să şi ornez frumos pastele ca să arate bine, nu numai să fie gustoase… Şocat, l-am întrebat ce anume l-a deranjat, fără să ştiu că povestea era alta: el şi ceilalţi trei asociaţi nu mă mai doreau în local, în afară de directoare, asta pentru că nu sunt genul de “oaie” care să stea cuminte în turmă fără să-şi exprime opiniile şi să accepte înjosirile de tot felul… Dar n-am înţeles de ce dacă nu mă mai doreau acolo nu m-a concediat, pur şi simplu? Însă, după izbucnirea lui n-am crezut că suferinţele mele vor continua şi pe alt plan – nu numai emoţional – ci şi fizic! După ce a trântit farfuria m-a apucat, efectiv, puternic, de gât, lăsându-mi urmele degetelor lui acolo”! Silver povesteşte că a intrat în vestiar să se îmbrace de oraş, fiind, practic concediat de către respectivul, după incidentul respectiv.
“Însă, ce să vezi… Individul a intrat peste mine în vestiar şi m-a ameninţat să am grijă ce fac în continuare, pe unde umblu – că-i luptător şi are relaţii întinse. Apoi a scos telefonul ca să-mi arate poze de-ale lui alături de diverşi campioni de lupte… Am dar să plec, dar chiar în momentul în care mă pregăteam să ies care m-a chemat patroana ca să-mi dau demisia, în scris. Am refuzat, după care am anunţat poliţia şi m-am prezentat la postul din comună. Acolo, la scurt timp au venit şi poliţiştii şi după ce-am scris plângerea aceştia m-au sfătuit să mă prezint la I.M.L.Cluj pentru a-mi scoate certificat. Ceea ce am şi făcut, astăzi”, explică tânărul…
“La data de 11.11.2018, ora 21:15, un bărbat de 27 ani, din Cluj-Napoca, în calitate de persoană vătămată, a sesizat prin SNUAU 112, faptul că în urmă cu o oră, în timp ce se afla în bucatăria restaurantului din comuna Jucu, pe fondul unor neînţelegeri avute cu asociatul restaurantului, acesta din urmă l-ar fi agresat și amenințat cu acte de violență, provocându-i acestuia o stare de temere.
În cauză se efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe și ameninţare”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
L-a ridicat de picioare pe trogloditul satului şi i-a dat drumul în cap!
Cea de treia întâmplare care ilustrează “teza” noastră despre prostie şi aroganţă a avut loc în urmă cu câteva zile în localitatea Răscruci, aparţinătoare comunei Bonţida. Marţi, 13 noiembrie la I.M.L.Cluj s-a prezentat o “Fefeleagă”, însoţită de fiul ei în vârstă de 34 de ani, Sergiu. Tânărul este atletic, impecabil din punct de vedere fizic, însă aflu de la mama lui că este surd din naştere şi are defecte serioase de vorbire. În rest tânărul zâmbeşte tuturor, fericit că se află la oraş, în faţa atâtor “domni”, chiar dacă se tot scarpită la creştet, unde are o lovitură pe cinste! Femeia, în vârstă de 61 de ani, are nişte plase – “haine pentru băiat, dacă i se face cumva frig” – în care se distinge şi o cutie cu medicamente. Mărturiseşte, oftând, femeia: “Am zece copii, cu vârste cuprinse între 22 şi 45 de ani, în afară de băietul ăsta, majoritatea aranjaţi şi la casele lor, în ţară şi străinătate, fără să fi avut vreodată probleme cu legea!” Arată aceasta mai departe, vorbind în locul băiatului – care nu poate fi descifrat, în ciuda eforturilor mele suţinute: “Duminică, 4 noiembrie, băiatul a luat ceva bani de la complexul de animale, unde lucrează ca zilier, şi a băut şi el vreo două beri într-o crâşmă din sat. Acolo însă a avut
ghinionul să-l întâlnească pe unul Neluţu, culturist – sau aşa ceva – care s-a lăudat la ceilalţi, cu toţii băuţi, că poate să-l ridice, de
picioare, pe băiatul meu.
Şi l-a scos afară din local, după care l-a apucat de picioare şi l-a ridicat, atârnat cu capul în jos, până deasupra capului. Apoi, i-a dat drumul băiatului, direct în cap, şi acesta a căzut pe asfalt. Din păcate, fiind şi el băut – deşi cei care l-au adus, pe braţe, acasă, mi-au zis să chem salvarea – nu m-am agitat deoarece băiatul nu avea urme la vedere şi pe deasupra şi adormise. Însă, abia luni ne-am dat seama că-i rău, aşa că am anunţat poliţia, dar domnii de acolo mi-au spus să nu-i deranjăm pentru asemenea lucru şi să ne ducem la I.M.L.Cluj ca să scoatem certificat – şi abia apoi să mergem la ei. Asta chiar m-a supărat fiindcă de fiecare dată când scăpăm din turmă o vită pe pământul cuiva, apar într-un minut şi ne amendează! Dar când e vorba de viaţa unui om chiar necăjit, cum e fiul meu, ei nu au vreme să vină şi să ia declaraţii făptaşului! Apoi i-am dat telefon şi la domnului director de la locul de muncă al lui Sergiu şi el a venit şi ne-a dat bani să avem la Cluj. A mai că, dacă e nevoie, îi dă oricând o recomandare bună lui Sergiu – fiindcă n-a avut vreodată un muncitor mai harnic decât el”! Nu-şi termină bine femeia vorba şi băiatul este poftit împreună cu ea în cabinet, de unde cei doi se întorc, la scurt timp, cu un certificat în care legiştii i-au recomandat victimei treizeci de zile de îngrijiri medicale, semn că lovitura încasată de tânăr n-a fost deloc o jucărie. Doar că el – făcând parte din “lumea celor care nu cuvântă” nu a putut fi înţeles decât de mama lui, care s-a hotărât, în ciuda greutăţilor, să nu cedeze… Adaugă aceasta: “Am fost la soţia lui Neluţu ăsta şi ea mi-a zis că nu are nici măcar curajul să-l certe pentru ce i-a făcut băiatului ei, fiindcă altfel şi-o capătă şi ea. Şi n-am putut ajunge la el ca să-l întreb, ca între părinţi, de ce i-a făcut aşa un necaz lui Sergiu… Dar, nu-i nimic, asta m-a făcut să mă hotărăsc: îl dau la poliţie şi la Tribunal şi mă lupt cu el – chiar de-ar fi să-mi vând casa şi să mă mut în drum”! Mă întreb, insantaneu, cu groază: oare câţi oameni fără apărare, din lumea “civilizată” de astăzi, mai păţesc lucruri asemănătoare cu cele petrecute lui Sergiu? Şi tot eu îmi dau, retoric, răspunsul: o grămadă de oameni, dovadă fiind întâmplările relatate în scrierea de faţă. Apoi, grijulie, după ce împătureşte cetificatul, femeia îi dă băiatului un medicament – “cei de la Neurologie, unde Sergiu a stat internat, timp de trei zile, mi-au spus să-i dau asta” – şi se pregăteşte de plecare. Totul, în timp ce tânărul râde, fericit, neînţelegând prea bine ce se i întâmplă… Apoi, Vitoria Lipan de Răscruci îşi ia punga şi porneşte, cu pas voinicesc, spre ieşirea instituţiei medicale clujene…
„La nivelul Postului de Poliție din Bonțida a fost depusă miercuri, 14 noiembrie a.c., o plângere privind săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe. Se fac cercetări pentru clarificarea tuturor aspectelor legate de această cauză”, a declarat, pentru Gazeta de Cluj, Carmen Pompaş, purtător de cuvânt al I.P.J.Cluj.
[…] citeste mai mult pe aici […]