Lupta cu un ”sistem medical infect”. Acuzaţii de malpraxis la adresa unor medici din Cluj-Napoca şi Zalău

Alexandra Chiorean este convinsă că ”sistemul medical din România ia vieţi şi distruge familii din cauza neglijenţelor” şi pune pe seama incompetenţei doctorilor decesul tatălui ei. Aceasta a povestit prin intermediul unei scrisori, momentele dureroase prin care a trecut toată familia, subliniind faptul că tatăl ei care a suferit un accident de maşină nu ar fi trebuit externat şi trimis acasă de la spital în starea critică în care se afla, decedând patru zile mai târziu. Scrisoarea Alexandrei Chiorean este un strigat de disperare,o durere prea mare a unei fiice care si-a pierdut tatăl. Doctorii implicaţi sunt neurochirurgul M. T. R., neurologul V. V., ambii medici la Clinica de Neurochirurgie din Cluj-Napoca şi şeful secţiei de Neurologie Zalău, B. N..

Un accident care a schimbat vieţi

În 3.08 2015, zălăuanul Alexandru Chiorean a suferit un accident rutier în comuna Baciu, judeţul Cluj. În urma apelului efectuat la 112 de către un martor, acesta a fost preluat de o autospecială SMURD şi transportat la UPU Cluj-Napoca. Alexandra povesteşte cum s-au petrecut evenimentele de când tatăl ei a fost internat la spital şi chinurile prin care a trecut familia în urma accidentului.
”În 03.08.2015 s-a efectuat examenul CT (computer tomograf) de coloană dorso-lombară, în urma căruia s-a constatat fractura de vertebre toracice. A fost transportat la Clinica de Neurochirurgie Cluj abia la ora 01:45 (n.r. accidentul a avut loc în jurul orei 19:00), în urma insistenţelor fratelui meu, deoarece nu exista un mijloc de transport disponibil. Precizăm faptul că distanţa faţă de UPU Cluj-Napoca şi Clinica de Neurochirurgie este de 800 m.

La secţia de Neurologie II, i s-a explicat că starea în care se află este gravă şi că trebuie intervenit chirurgical. Şansele de a nu rămâne paralizat, fără intervenţii chirurgicale erau mai mari, de aceea tatăl meu a hotărât şi a semnat să se intervină chirurgical. În urma discuţiilor purtate cu cadrele medicale, am fost mulţumiţi de modul în care s-au ocupat de pacient.

În data de 04.08.2015, se intervine chirurgical. Diagnostic principal traumatism vertebro-medular cu interesare mielică incompletă, post accident rutier. Fractură-luxaţie corp vertebral D11. Intervenţia chirurgicală a fost efectuată de dr. T. M. Dr. M. şi Dr. I..

Mama mea, Elvira Chiorean se afla la muncă în Italia şi a ajuns în data de 05.08.2015 în jurul orei 17:00 la secţia de Neurochirurgie unde era internat tatăl meu. Nu a reuşit să discute cu dr. M., purtând o discuţie cu dr. rezident Emma Iordache, aceasta precizând că tatăl meu a fost preluat de către dânsa în noaptea accidentului.

I s-a comunicat mamei că tatăl meu necesită un examen CT (care se efectuează la UPU) pentru a vedea evoluţia intervenţiei şi că a fost solicitată o autospecială în vederea efectuării transportului. Aşteptarea preluării pacientului în vederea realizării examenului CT a durat peste şase ore. S-a insistat în vederea urgentării transportului, dr. rezident Emma Iordache făcând din nou două-trei solicitări către serviciul de ambulanţă. În final, dr. Iordache i-a spus mamei mele să plece acasă, deoarece era târziu şi vă va fi anunţată telefonic.

În jurul orei 01:00 (05.08 spre 06.08) a fost anunţată că examenul CT a fost realizat, CT care evidenţiază hematomul intercanalar, însă noi nu am primit CD-ul examenului CT. De asemenea, familiei nu i-a fost comunicat despre ce complicaţie era vorba”, povesteşte Alexandra.

Dr. Maior Tiberiu: ”S-au folosit cele mai performante materiale din lume şi nu aveţi unde să îl trataţi mai bine decât la noi”

”În data de 06.08.2015, mama mea a luat legătura cu dr. care a efectuat operaţia, dr. M. T. care i-a comunicat mamei şi fratelui meu că starea pacientului este destul de gravă, explicând modul în care a fost efectuată intervenţia chirurgicală: „S-au folosit cele mai performante materiale din lume şi nu aveţi unde să îl trataţi mai bine decât la noi. Avem aparatură de mai înaltă performanţă decât spitalele din Bucureşti”. Doctorul a menţionat că urmează să vadă CF-ul după care vor discuta din nou.

După două-trei ore mama a mers din nou în cabinetul dr. M. care a spus că vrea să îl opereze din nou pentru că „nu îmi place ceva”. Mama mea a intrat în panică şi a vrut să revină cu un nou şir de întrebări referitor la acel ”ceva”, iar doctorul i-a spus”doamnă, nu ştiţi dumneavoastră ce sunt acestea. lăsaţi-ne să ne facem treaba”. Ulterior, s-a intervenit chirurgical pentru evacuarea hematomului intercanalar.

După intervenţie, tata a fost adus conştient în salon. Ulterior, a venit şi dr. anestezist Iliescu care a spus că intervenţia a decurs perfect. Doctorul a precizat că tatăl meu a făcut febră în sala de operaţie.

În data de 07.08.2015, s-a discutat din nou cu dr. Maior care a asigurat-o pe mama că totul este bine şi ”va urma o perioadă de stat la pat”.

În ziua următoare, mama a vorbit cu dr. Maior, întrebându-l: ”Domnule, pot să plec liniştită în Italia la muncă?”. Răspunsul lui: ”Doamnă, mergeţi liniştită că soţul dvs. se va recupera””, continuă Alexandra.

Infectat cu Clostridium Difficile, bacterie dobândită de persoanele internate în spital

Câteva zile mai târziu, Alexandru Chiorean a fost infectat cu o bacterie periculoasă, Clostridium Difficile, cea mai des întâlnită infecţie dobândită de persoanele internate în spital.

”În 11.08.2015, tatăl meu a prezentat cinci scaune diareice şi au fost luate probe de laborator în vederea testării toxinei Clostridium Difficile. După două zile, s-a confirmat diagnosticul de infecţie Clostridium Difficile.

Au fost adresate întrebări personalului medical despre cauza apariţiei infecţiei, răspunsul fiind că pacientul consuma alimente din afara spitalului şi din această cauză a contactat această bacterie.

În data de 14.08.2015 a fost mutat la terapie intensivă. A avut în continuare scaune diareice şi picioarele i s-au umflat picioarele foarte tare. Înainte să iasă de la terapie intensivă, nu mai prezenta scaune diareice.

Dl. Maior dorea să-l transfere pe tatăl meu la Zalău, oraşul de domiciliu, însă mama noastră a intervenit telefonic şi a insistat să fie tratat în Clinica de Neurologie din Cluj”, mai spune Alexandra.

Dr. Văcăraş Vitalie a refuzat să-l mai ţină în spital la Cluj

”În 19.08.2015 a fost mutat la Neurologie la dr. V. V., stând în salonul de urgenţe până vineri, 21.08.2015. Între timp, au apărut din nou scaunele diareice.  În aceeaşi zi a fost mutat în alt salon. Am primit de la Dr. V. informaţia că s-a uitat peste CT şi ”nu există nicio reţinere să nu înceapă procedurile de recuperare”.  Duminică,  23.08, picioarele i s-au mai dezumflat, însă diareea a persistat în majoritatea zilelor. Ulterior, salonul în care se afla tatăl meu a fost pus în stare de carantină, fiind singur în salon.

S-a insistat a nu fi transferat la Zalău, însă Dr. V. a spus ”nu mai pot să îl ţin că îmi închide toată secţia”.

Transferat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău

”În 25.08.2015, domnul V. l-a contactat telefonic pe Dr. B. N., şef secţie Neurologie, Spitalul Judeţean de Urgenţă Zalău, pentru a se asigura că pacientul poate fi transferat şi preluat de către dânsul. În data de 26.08.2015 este efectuat transferul la Zalău. Starea pacientului la externare: ameliorat. Evoluţia pacientului: favorabilă.

Dr. B. N. a dorit să îl externeze chiar după prima zi de spitalizare, însă am reuşit să discutam cu dânsul ca tatăl meu să rămână internat. Doctorul nu a mai oferit nici o informaţie şi nu a colaborat aproape deloc când i s-au cerut detalii despre starea pacientului. Era foarte ocupat şi oarecum stresat când încercam să vorbim cu el.
În 11.09.2015 a fost externat fără recomandare pentru îngrijiri medicale la domiciliu, deşi el era imobilizat la pat. A fost transportat până în apartament, la etajul trei, de către fratele meu, cu ajutorul a doi colegi de serviciu şi cu şoferul ambulanţei (singurul cadru medical prezent), cu o targă de pânză, având dificultăţi în a-i asigura stabilitatea şi siguranţa coloanei vertebrale. În următoarea zi. s-a recoltat sânge la domiciliu pentru efectuarea hemoleucogramei de unde a reieşit că trombocitele şi alte valori nu erau încadrate în limitele normalului. Fratele meu a vorbit cu dr. B. N. la cabinetul privat al acestuia unde i-a prezentat rezultatele hemoleucogramei, dr. răspunzându-i: ”eu mi-am făcut datoria de neurolog””,  continuă Alexandra Chiorean.

Cauza morţii este suspectă

”Decesul tatălui meu a fost constatat în data de 15.09.2015, ora 14:40, cauza morţii fiind suspectă.
În data de 17.09.2015 a fost efectuată autopsia, la care au luat parte doi medici legişti, doi procurori şi un agent de la criminalistică.

În urma autopsiei s-a constatat cauza decesului, fiind încadrat în ucidere din culpă:
a) cauza directă: Trombembolie pulmonară
c) Boala sau bolile iniţiale, care au declanşat stările înscrise la pct. a), care constituie cauzele determinate, respectiv decesul: Stare după fractura cominutivă de corp vertebral D 11, operată şi complicată cu discita septică”, mai precizează fiica domnului Chiorean.

Alexandra: ”Tatăl meu nu a fost nici tratat, nici vindecat. A decedat”

”Medicii legişti ne-au comunicat că tatăl meu a trăit aproape o lună şi jumătate de la accident, datorită faptului că a fost o persoană tânără şi sănătoasă. Aş dori să adresez următoarele întrebări domnilor doctori care conform noii legi a malpraxisului din România, trebuie să trateze pacientul şi să îl vindece. Tatăl meu nu a fost nici tratat, nici vindecat. A decedat

Dl. Dr. M., medic primar neurochirurgie spinală: Este adevărat că un hematom este un mediu propice pentru o posibilă infecţie? Dacă da, de ce nu s-au efectuat investigaţii ulterioare? Infecţia cu Clostridium difficile, scaunele diareice ar putea da de înţeles că există un focar de infecţie în corp?

Dl. Dr. M., Dl. Dr. V.: Cum este posibil transferul unui pacient într-o altă secţie fără a fi efectuat un examen CT? Cum este posibilă externarea unui pacient cu două intervenţii neurochirurgicale la coloana vertebrală fără a fi efectuat un examen CT?

Dl. Dr. B. N., medic primar neurolog, Şef Secţie Neurologie: Cum este posibilă internarea într-un alt spital unui pacient, respectiv externarea acestuia, fără a fi efectuat un control, respectiv un examen CT, fără o investigarea a evoluţiei pacientului? Cum puteţi externa un pacient, imobilizat la pat care prezintă o leococitoză, stări febrile, oferindu-i o prescripţie medicală care să conţină vitamine.

Domnilor doctori: Leucocitorza, infecţia urinară, febra sunt principalele semnale de alarmă în ceea ce priveşte o stare septică? De ce nu a existat un diagnostic de discită septică pe perioada spitalizării?

Dl. Dr. M. T., medic primar Neurochirurgie spinală, ”un maestru în sala de operaţii”, cum vă laudă presa: Vertebrele tatălui nostru erau necrozate, medicii legişti au rămas impresionaţi de ceea ce au găsit, cum vă puteţi explica acest lucru? Ne-aţi asigurat că în câteva luni, maximum 1 an, tatăl nostru se va recupera, că ne garantaţi pe diploma dvs. de doctor că nu veţi omite ”o scamă” la intervenţie. Explicaţi-ne cum un pacient care trebuia să se recupereze în maximum 6 luni, 1 an de zile, a decedat în urma unei tromboembolii pulmonare, cauzată de o septicemie?  (n.r. – Septicemia este o generalizată, cauzată de diseminarea unui germene  care poate provoca o boală în întreg organismul, prin intermediul sângelui). Având în vedere că tatăl meu avea o boală cronică, ce afectează articulaţiile coloanei şi sigur veţi avea comentarii de adăugat cu privire la acest lucru, ar fi trebuit să fiţi mai atent şi să luaţi în calcul toate complicaţiile posibile care ar putea apărea în urma unei intervenţii chirurgicale.

Sper că se va face dreptate şi cei vinovaţi vor fi traşi la răspundere”, îşi încheie scrisoarea o fiică disperată.

Raportul unui neurochirurg a concluzionat culpa medicală

Dr. Alexandru Carmenita, medic primar neurochirurg, de la Clinica de Neurologie Craiova a întocmit raportul medical privind cazul pacientului Alexandru Chiorean.

”Complicaţiile septice survenite ulterior celor două intervenţii neurochirurgicale sunt datorate acestor acte medicale şi nu pot avea altă cauză decât acţiunile echipei medicale. Fiind vorba de o leziune închisă a coloanei vertebrale, infecţia secundară este exclus să fi survenit pe altă cale. Dacă pacientul era urmărit corespunzător postoperator şi rămânea internat sufieicnt timp în serviciul unde a fost operat, complicaţiile puteau fi depistate la timp şi tratate cu rezultate bune.

”Din datele primite reiese că intervenţia a fost executată corect. Din păcate, la două zile interval a fost necesară o reintervenţie (…). Intervalul de două zile a fost prea lung pentru o compresiune medulară, un ţesut extrem de sensibil la compresiunea mecanică.

(…) Dacă s-ar fi efectuat RMN de control, acesta ar fi evidenţiat discita mai devreme şi, eventual s-ar fi putut reinterveni operator. Infecţia cu Clostridium difficile a apărut la şapte zile de la internare.

Pacientul care la internare avea doar parestezii (n.r. senzaţie falsă de furnicătură, amorţeală, înţepătură) în membrele inferioare a devenit parapleig (n.r. paralizat la ambele membre inferioare) şi acest lucru era un semnal că local au intervenit complicaţii.

În opinia noastră, la apariţia primnelor semne se complicaţii septice, pacientul trebuia trimis într-o secţie de Boli Infecţioase din Cluj şi nu trimis la secţia de Neurologie sau la spitalul din Zalău unde nu putea primi tratamentul adecvat. Nici cei de acolo nu s-au alarmat de apariţia factorilor infecţioşi. Considerăm că decesul pacientului s-a datorat complicaţiilor septice din focarul lezional de la nivelul coloanei vertebrale care nu a fost descoperit la timp şi nu au fost tratate corespunzător. Trebuia depistat devreme şi tratat în colaborare de către neurochirurgi şi medici infecţionişti din Cluj-Napoca.

Având în vedere succesiunea de erori medicale care s-au produs în mai multe spitale din Cluj-Napoca şi Zalău, aşa cum reiese din materialul studiat, putem trage concluzia că ar putea fi vorba de malpraxis soldat cu decesul pacientului”.

Iniţial a fost desemnat un alt expert din Cluj-Napoca, însă dna. dr. în cauză a refuzat din cauza legăturii cu doctorii implicaţi.

Neurolog: T. M. şi V. V. nu sunt culpabili

Deşi dr. neurochirug Camenita, precizează că ar putea fi vorba de un caz de malpraxis, doamna dr. neurolog Marinela Simion, desemnată prin tragere la sorţi din lista naţională pentru a efectua un raport asupra cazului Alexandru Chiorean, consideră că ”Dr. T.M. şi Dr. V. V. au tratat cu responsabilitate şi competenţă profesională cazul Alexandru Chiorean colaborând pe toată perioada internării pacientului în SCJU Cluj în conformitate cu protocoalele şi uzanţele medicale în vigoare la acea dată.

După externarea din SCJU Cluj, deciziile terapeutice nu au aparţinut doctorilor T. M. respectiv V. V., ei nu au fost înştiinţaţi de evoluţia pacientului, nu sunt culpabili, nu li se poate reţine nicio abatere de ordin profesional, deontologic sau etic”.

Plângeri la Colegiile Medicilor din Sălaj şi Cluj

S-au depus nenumărate plângeri la Colegiile Medicilor din Sălaj şi Cluj, Direcţiile de Sănătate Publică din ambele judeţe, însă familia Chiorean nu a primit răspunsuri favorabile.

În urma analizei conţinutului întregului dosar al cauzei,Comisia de Disciplină a decis ”nesancţionarea dr. B. N. întrucât nu s-au întrunit elementele unei abateri disciplinare şi în consecinţă dispune respingerea plângerii formulate de către Alexandra Chiorean şi stingerea anchetei disciplinare împotriva medicului B. N..

Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis Cluj a decis că ”actele medicale efectuate de Dr. M. T. şi Dr. V.V. din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj nu se încadrează la malpraxis”.

Alexandra Chiorean adaugă şi faptul că la DSP Sălaj, dir. coordonator adjunct i-a spus că nu are timp să rezolve şi plângerea ei pentru că au prea multe pe cap şi că e prea tânără ca să vină cu asemenea reclamaţii, îndrumând-o să se ocupe de altceva. Alexandra mai susţine că preşedintele Colegiului Medicilor Cluj a încercat să convingă familia să îşi retragă plângerea.

Alexandra: ”Nu o să pot uita momentele dureroase prin care am trecut din cauza unui sistem infect”

După mai bine de un an de zile de la decesul tatălui său, Alexandra a rămas doar cu durere, disperare şi neputinţă, însă familia este hotărâtă să lupte până când se va face dreptate, deşi până acum nimeni nu a fost tras la răspundere. Se va deschide un proces după ce raportul de expertiză medico-legală va intra va fi finalizat.

”Azi trebuia să te pot îmbrăţişa şi să îţi spun ”Să trăieşti la mulţi ani”, aşa cum în decursul anilor, în fiecare an la 12 noaptea ne spuneai şi tu nouă, fiecăruia…
Nu cred că o sa pot accepta vreodată ceea ce s-a întâmplat şi nu o să pot uita momentele dureroase prin care am trecut din cauza unui ”sistem infect”, pentru că altfel nu pot să îl numesc. Deşi în România, nu numai sistemul este de vină, ci şi oamenii. Sunt oameni care îşi dedică viaţa meseriei pe care o practică şi oameni cărora nu le pasă.

Oricât de multe piedici aş întâlni în cale, le voi ocoli şi nu mă voi abate de la calea lungă pe care trebuie să o străbat. Cei ce au greşit, trebuie cel puţin să îşi recunoască vina şi să verifice ceea ce fac, mai ales când este vorba de vieţi umane”, completează Alexandra Chiorean.