Mafia drogurilor în Bihor
Datele oficiale, oferite de autorităţi, prezintă Bihorul ca fiind la adăpost de pericolul drogurilor. Oradea este descrisă ca un oraş de tranzit al stupefiantelor, o zonă în care fenomenul este stăpânit de organele legii. «Sunt cazuri sporadice în care câte un drac de tânăr mai fumează câte o ţigară cu marihuana », ne liniştesc autorităţile. O situaţie clară în ceea ce priveşte consumul şi traficul de droguri nu există, însă GAZETA de Oradea, în urma unei anchete jurnalistice, a ajuns la o concluzia că în Bihor sunt sute de cazuri nedeclarate de toxicomani. Nu este vorba de consumatori ocazionali, ci de persoane dependente de « prafuri », pentru că numărul celor care au consumat cel puţin o dată este de ordinul miilor. Medicii psihiatri orădeni spun că dintre cei care au consumat o dată droguri, mai mult de 40% devin toxicomani. Ca dovadă, în sprijinul afirmaţiilor noastre, sunt datele unui sondaj efectuat în urmă cu trei ani de Catedra de Sociologie a Universităţii Oradea, când în liceele din municipiu s-a constatat că aproape 3.000 de copii au consumat droguri. Din cauza lipsei banilor, sondajul nu a fost realizat şi la nivelul instituţiilor de învăţământ superior, categorie mult mai expusă consumului.
Drogurile ? Subiect tabu!
Majoritatea toxicomanilor bihoreni face parte din familii înstărite. Acesta este unul dintre motivele pentru care flagelul este un subiect tabu pentru Poliţia bihoreană. Sub masca confidenţialităţii sunt ţinute secrete rufele murdare ale unor familii influente. Pe paturile Clinicii de Neurologie şi Psihiatrie din Oradea ajung doar copiii şomerilor pentru că ceilalţi sunt duşi pentru dezintoxicare în clinici din străinătate, cât mai departe de ochii lumii. În acelaşi timp, în Oradea, sub pretextul că nu-şi prea au rostul într-un oraş « curat », centrele de consiliere antidrog sunt ignorate de autorităţi. Este un lucru grav, mai ales că instituţiile bihorene nu recunosc faptul că mafia drogurilor a împânzit, din păcate, toate oraşele judeţului. Surse care vor să-şi păstreze anonimatul susţin că, dacă s-ar face o ierarhizare a oraşelor bihorene fruntaşe în traficul şi consumul de droguri, după Oradea, în această ierarhie a comerţului « alb », oraşul Ştei ocupă locul doi . Dealerii de aici sunt specializaţi deocamdată pe distribuirea cannabisului. Localurile din Marghita, Salonta şi Biharia, în care dealerii îşi fac veacul, sunt cunoscute şi de către ofiţerii Centrului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, dar reprezentanţii centrului, din cadrul IPJ Bihor, sunt de părere că, în raport cu anii precedenţi, fenomenul este în regresie. Ignorarea amplorii pe care a luat-o flagelul poate fi explicată şi ca urmare a legilor rigide din România. Faptul că legea pedepseşte şi consumatorul de droguri face ca aceştia să nu se autodenunţe, dar, în acelaşi timp, îngreunează depistarea filierelor. În România, dacă în locuinţa unei persoane se găsesc doze de stupefiante, sume importante de bani, precum şi faptul că din analiza toxicologică ce i s-a efectuat şi din examinarea sa psihiatrică rezultă că aceasta nu este consumatoare de droguri, constituie probe suficiente pentru a se reţine că a săvârşit infracţiunea de trafic de droguri prevăzută în art.2 lit.a din Legea nr.143/2000.
Cuiburi de dealeri
Instituţiile abilitate ne scot ochii cu cifre care ascund adevărata faţă a fenomenului. GAZETA de Oradea a reuşit însă să intre în această vastă reţea a traficanţior de droguri, a dealerilor din umbră şi a oamenilor de legătură. Surse neoficiale declară că mai multe cluburi din Oradea sunt bănuite ca având legături cu lumea drogurilor. Cel puţin în şase localuri din Oradea, a căror nume nu le putem dezvălui, din motive lesne de înţeles, se vând, în mod cert, substanţe stupefiante. Din informaţiile pe care le-am aflat a rezultat faptul că dintre cartierele orădene, Rogerius este lider. “Sunt două baruri în care dealerii se simt ca la ei acasă. Totul se desfăşoară fără nici un fel de perdea, iar consumatorii fideli nu se sfiesc să urle în gura mare de ce au nevoie» – ne-a declarat una dintre surse. Se consumă în primul rând marihuana. Un dealer aduce în general circa 500 de ţigări. Mai ales în week-end, vinde lejer până la 100 de bucăţi pe zi. Bineînţeles el este prima mână, dar sunt tineri care cumpără cinci sau şase ţigări pe care le plasează mai departe. O ţigară se vinde cu 250.000 de lei, dar în funcţie de piaţă, preţul poate creşte ». Aceleaşi surse ne-au declarat că, deşi piaţa nu este la fel de bună ca în Oradea, drogurile sunt distribuite şi în celelate oraşe din judeţ. « În Ştei sunt mai multe locuri în care se vinde haşiş. După Oradea, Ştei este oraşul în care reţeaua este cea mai bine pusă la punct. În Marghita şi Salonta, dealerii se aprovizionează pe filiera cu Ungaria », a mai precizat acesta. Surse neoficiale au confirmat faptul că, încă în 2001, doar în Oradea, erau luaţi în evidenţă peste 300 de narcomani. « Cum numărul consumatorilor nu este niciodată în scădere, ci doar în creştere, la ora actuală sunt cel puţin 500 de dependenţi de prafuri în Oradea. S-au vândut în şcoli, în licee, dar mai ales în discoteci şi cluburi. În general, patronii sunt în cunoştiinţă de cauză şi îşi iau şi ei cotă din profit. Asta înseamnă circa 10 – 20% din vânzări. Într-o seară, un singur băiat, vinde droguri uşoare în valoare de minim 30 de milioane de lei, dar preţurile la cocaină sunt mult mai mari. În general, le cumpără băieţii de bani gata. La ora actuală, dealerii din Oradea nu sunt foarte puternici pentru că, încă, nu există războaie pentru teritorii, cum e în Bucureşti, dar în orice moment piaţa poate creşte, mai ales că primele doze sunt gratis. Cunosc mai mulţi copii, fii ai unor persoane influente din oraş, care sunt schelete ambulante. Prizează de le sar ochii din cap », a mai spus cel intervievat.
Crima organizată este liniştită
Pe de altă parte, potrivit şefului Centrului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, comisarul Nicolae Stamate, acest flagel nu a luat amploare şi este controlat cu succes de ofiţerii centrului. “În 2003, au fost întocmite 16 dosare penale privind legea 143/2000. De asemenea, au fost în lucru 23 de cazuri anchetate în 2003 şi alte zece rămase din anul precedent. Din cele 32 de dosare s-au soluţionat 25. În ceea ce priveşte numărul de persoane cercetate pentru trafic şi consum de droguri, am avut 56 de suspecţi. Am arestat 22 de persoane şi avem mai multe persoane date în urmărire generală », a declarat comisarul Nicolae Stamate, şeful Centrului de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog. Din declaraţiile comisarului, am aflat că CCCOA a organizat 64 de flagrante. Anul trecut, poliţiştii au fost confiscate aproape 25 de kg de stupefiante, dintre care 22,5 kg heroină. În cunoscutul caz Chimprod au fost confiscate circa 1.300 de litri de precursori folosiţi pentru producerea stupefiantelor. “Pe raza municipiului Oradea, fenomenul nu este foarte grav. Se mai fumează câte o ţigară de cannabis. Lângă Aeroportul Oradea, există un centru agricol care avea o cultură legală de cânepă şi de acolo s-au mai aprovizionat câţiva tineri », ne-a liniştit Nicolae Stamate. O altă categorie de toxicomani se aprovizionează din farmacii. “Anul trecut, am anihilat o filieră, compusă din patru persoane, care cumpăra cu ajutorul unor reţete false FORTRAL injectabil, un medicament stupefiant. Aceşti indivizi au fost prinşi în urma unor verificări la farmacii, după care am organizat flagrantul”, a mai spus şeful CCCOA. În ceea ce priveşte faptul că legile din România pedepsesc şi consumatorul, fapt care reduce semnificativ numărul autodenunţărilor şi îngreunează anihilarea reţelor de traficanţi, comisarul Nicolae Stamate ne-a informat că organele sunt destul de permisive, putându-se ajunge la unele compromisuri.“ Privitor la legea 143, noi îi dăm posibilitatea consumatorului ca, în cazul autodenunţului, să fie absolvit total de pedeapsă. Dar şi dacă, după trimiterea în judecată, se autodenunţă, este absolvit parţial, pedeapsa fiind redusă la jumătate”, a concluzionat acesta. Am aflat că Serviciul Antidrog din cadrul IPJ Bihor lucrează doar la cazurile majore şi nu se ocupă de aşa-zisele “găinării”.
“Noi nu ne ocupăm de combaterea consumului ci doar de filierele mari – pentru noi e important să închidem robinetul. Consumatorii se mută dintr-un loc în altul, dar noi monitorizăm toate localurile cu potenţial pericol de trafic şi consum”, a explicat Stamate.
Gurile rele spun însă că activitatea CCCOA nu este atât de roză. Cele 22,5 kg de heroină apărute în bilanţul pe anul trecut au fost depistate întâmplător de doi subofiţeri din cadrul Poliţiei de Frontieră şi nu în urma unor cercetări efectuate de ofiterii crimei organizate. Colac peste pupăză, surse care vor să-şi păstreze anonimatul, susţin că în cazul Chimprod, poliţiştii s-au ales doar cu zaţul, cantitatea de precursori “evaporată” din fabrică fiind de cincizeci de ori mai mare decât cea cu care se laudă serviciul bihorean. În ceea ce priveşte cele 22,5 kg de heroină, capturate în 2003, sursele noastre spun că din cele 400 de file din dosarul de acuzare doar declaraţiile celor doi poliţişti sunt probe într-adevăr incriminatoare. Mai mult, ca probă la dosar, se invocă un Raport de constatare tehnico-ştiinţifică a unor substanţe prohibite, uitând să se precizeze faptul că “substanţa prohibită” era de fapt pătrunjel. Aşadar, dacă tragem linie, poliţiştii CCCOA se pot lăuda, după un an de activitate, cu cel mult o captură de două kilograme de stupefiante.
Toxicomanii bihorului se dreg în Ungaria
Aşa cum am mai amintit, o parte dintre toxicomanii bihoreni se tratează în străinătate, în special, pentru că familiile încearcă să ascundă pata de pe obrazul odraslei. O altă cauză este aceea că în Spitalul Clinic de Neurologie şi Psihiatrie din Oradea (cunoscut ca Spitalul 6 – n.red.) nu există o secţie de detoxifiere. Cu toate acestea, în ultimii ani, au fost internaţi aici, în medie, cinci toxicomani pe an, provenind în general din familii mai sărace sau trimişi din alte judeţe ale ţării. “Nu ajung la noi pentru că, în general, sunt copii de bani gata. Părinţii, care sunt în majoritatea cazurilor, oameni de afaceri, pentru a ascunde faptul că propriul copil se droghează, preferă să meargă la clinici din străinătate. În general, este preferată Ungaria”, a declarat doctorul psihiatru Horia Ardelean. De asemenea, Ştefana Vlad, doctor în cadrul Clinicii de Neurologie şi Psihiatrie Oradea, şi, în acelaşi timp, membru voluntar în Centrul Judeţean de Consiliere şi Prevenire Antidrog, a confirmat că numărul consumatorilor din Bihor nu este în regresie. “Majoritatea toxicomanilor care intră în sevraj este transportată la Spitalul Judeţean la Urgenţe, dar după ce sunt puşi pe picioare nu apelează la ajutorul nostru”, a declară psihiatrul. O altă problemă este lipsa personalului de specialitate. “În România, sunt trei spitale specializate în tratarea toxicomanilor: în Iaşi, la Socola, în judeţul Timiş, la Jeleu şi la Spitalul nr. 9 din Bucureşti”, a încheiat Ştefania Vlad.
Prevenirea lipseşte cu desăvârşire
Un alt factor care pune în pericol vieţile adolescenţilor din Bihor este lipsa interesului manifestat de autorităţile locale pe linia prevenirii consumului de droguri. Centrul judeţean de prevenire şi consiliere antidrog există, dar lipseşte cu desăvârşire. Deschis cu mare pompă în urmă cu trei ani, centrului nu i-a fost alocat nici un leu. Cei care au lucrat acolo au făcut-o pe bază de voluntariat. Nefiind motivaţi financiar, mulţi dintre aceştia au renunţat la statutul de membri. Situaţia în prezent este incertă. Constituit prin ordinul nr. 224/24.09.2001 al prefectului judeţului Bihor, ca urmare a ordinului comun al Ministerului de Interne, Ministerului Tineretului şi Sportului, Ministerului Educaţiei şi Cercetării, Ministerului Sănătăţii şi Familiei şi Ministerului Administraţiei Publice, centrul se află sub coordonarea administrativă a prefecturii şi este format din reprezentanţi ai Inspectoratului Judeţean de Poliţie Bihor, Direcţiei pentru Tineret şi Sport Bihor, Inspectoratului Judeţean Şcolar Bihor, Direcţiei de Sănătate Publică, Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi ai Crucii Roşii, filiala Bihor.
În repetate rânduri, am încercat să luăm legătura cu specialiştii centrului la numărul 934, linie deschisă pentru toţi cei care sunt afectaţi de această maladie, dar şi pentru familiile şi cunoştinţele lor. Telefonul a sunat în gol. Ulterior, am aflat că sediul centrului este folosit în alte scopuri. Daniela Băltăţescu, membru din partea Inspectoratului Şcolar Judeţean Bihor, din cadrul biroului de activităţi pentru tineret, ne-a declarat că spaţiul situat în incinta Policlinicii de Copii din Oradea era oricum impropriu. “De la deschiderea centrului şi până în prezent am primit telefoane de ordinul zecilor, dar toate apelurile au fost date de către părinţi care au cerut consiliere”, a declarat Daniela Băltăţescu. Un alt membru al centrului a declarat că, în perioada în care “a păzit” linia de telefon, nu a ajutat nici un dependent, întrucât nu a primit nici un telefon. “Toate apelurile au fost erori. Nu am vorbit cu nici o persoană afectată direct sau indirect de consumul de droguri”, a afirmat aceasta. Una peste alta, de o lună Centrul Judeţean de Consiliere şi Prevenire Antidrog nu are nici măcar sediu, în timp ce în Capitală s-au investit doar în sedii peste trei miliarde de lei.
Narcomani din fragedă pruncie
În acest moment, la nivelul judeţului Bihor sunt peste 15.000 de liceeni, circa 12.000 de elevi în clasele V-VIII şi alţi 3.000 de elevi la şcoli profesionale. Toţi sunt o ţintă pentru dealerii de droguri.
Pentru a vă face o idee cât mai clară despre amploarea comerţului ilicit cu substanţe stupefiante în Oradea, o să publicăm câteva dintre datele statistice care au rezultat în urma anchetei făcute, în 2001, de Catedra de Sociologie-Asistenţă Socială a Universităţii din Oradea. Vă reamintim faptul că, potrivit informaţiilor noastre, la ora actuală, aceste date, în cel mai fericit caz, s-au dublat. La ora efectuării sondajului, peste 7% din adolescenţii din liceele orădene declarau că au consumat droguri. S-a constatat faptul că sunt mai predispuşi la consum elevii ai căror părinţi deţin poziţii ocupaţionale înalte. Drogurile se consumă cel mai adesea la discoteci (21%) sau la petreceri (18%).Cele mai multe droguri se procură de la cunoscuţi (66,8%). În rândul consumatorilor, cele mai frecvent utilizate droguri sunt: marihuana (de 2,5 ori pe an), barbituricele (de 1,2 ori pe an ) şi ecstasy (de 0,77 ori pe an).
Aproximativ 14% din elevii de liceu din Oradea spun că au fost tentaţi să consume droguri. În rândul elevelor de liceu, acest procent este de 11%. Din cinci elevi de liceu din Oradea, cel puţin unuia i s-au oferit droguri. Din cei care au afirmat că li s-au oferit droguri, 20% spun că acestea le-au fost oferite de colegi, 51% de prieteni, 57% de către alte cunoştinţe, şi 30% de către persoane necunoscute. Observaţi că din suma procentelor reiese că multor adolescenţi li s-au oferit de mai multe ori droguri în ultimul an. De fapt, 13% din aceştia spun că li s-au oferit droguri de cel puţin şase ori ! Circa 60% din drogurile oferite au fost la discotecă, 46% în cartier, 44% la petrecere, şi 17% la şcoală
Un fapt îngrijorător este că peste 81% din droguri au fost oferite pe gratis. Unui procent de 5% din eşantion i s-a făcut propunerea de a deveni distribuitori la rândul lor. Dintre elevii de clasa a IX-a, unui procent de 14% i se oferise deja droguri, 8,5% fuseseră deja tentaţi să consume droguri şi 4,5% consumaseră. Aproximativ 13% din elevii orădeni spun că au colegi de clasă care consumă droguri. Un fenomen similar a fost identificat în privinţa atitudinilor tinerilor privind consumul de alcool. Doar 6,5% din băieţi şi 13,5% din fete spun că nu au consumat niciodată alcool. În schimb, 56% din băieţi şi 28% din fete declară că au consumat alcool de cel puţin zece ori în viaţă. Peste 53% din băieţi şi 18% din fete au declarat că au făcut cel puţin o dată exces de alcool în ultimul an. Circa 55% din băieţi şi 30% din fetele din clasa a X-a şi a XI-a spun că s-au îmbătat cel puţin o dată în ultimul an.
