La mijlocul lunii trecute, mai mulţi reprezentanţi ai diferitelor asociaţii maghiare au protestat la Cluj-Napoca impotriva faptului ca statul şi justiţia romaneasca nu retrocedeaza bunurile imobile care au aparţinut, din punct de vedere istoric, bisericii şi asociaţiilor maghiare. Insa, mulţi dintre clujeni nu ştiu ca in centrul oraşului toate cladirile istorice au fost retrocedate pana acum asociaţiilor şi bisericii maghiare. Ultima retrocedare, care se judeca de caţiva ani de zile, este “Casa cu cap de bour”, din Piaţa Unirii, care este ceruta Societatea Muzeului Ardelean. De altfel, majoritatea societaţilor maghiare au intrat in posesia cladirilor de milioane de euro din cauza unei legi facute la repezeala in anii ‘90.
La mijlocul lunii trecute, reprezentanţii Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania şi ai Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania au facut un tur de protest prin oraş şi au marcat trotuarul din faţa fiecarei cladiri pe care reprezentanţii acestor formaţiuni au pretenţii de proprietate.
Insa, chiar daca reprezentanţii societaţilor politice şi de cultura maghiare sunt nemulţumiţi de mersul greoi al retrocedarilor, trebuie dezvaluit faptul ca in centrul Clujului municipalitatea clujeana nu mai deţine proprietatea nici unei cladiri istorice, toate imobilele fiind retrocedate. Majoritatea beneficiarilor acestor retrocedari sunt diferitele societaţi maghiare care s-au infiinţat la inceputul anilor prin intermediul unei legi la fel de tulbure şi vagi ca perioada post-decembrista.
Societaţile şi asociaţiile actuale se vor a fi continuatorii vechilor asociaţii din perioada in care imperiul austro-ungar deţinea Transilvania.
Spre exemplu, despre Asociaţia Minerva, care a revendicat trei imobile in centrul Clujului, se poate spune ca nu are multe puncte in comun cu fosta Fundaţie Minerva, infiinţata in perioada interbelica şi formata din ziarişti, scriitori şi clerici maghiari.
O alta asociaţie, Asociaţia Agricultorilor Maghiari din Romania, care a cerut imobilul de pe Republicii 22 şi Andrei Şaguna 16 se doreşte a fi continuatoarea Asociaţiei Ardelene pentru Agricultura. Şi aceasta asociaţie este posesoarea unor imobile din centrul Clujului doar din inerţia faptului ca, la inceputul anilor 90, actualii membrii ai asociaţiei au declarat ca ei sunt continuatorii. Cei care solicita reinfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor au trebuit sa faca dovada in faţa unui judecator ca ei sunt moştenitorii sau supravieţuitorii vechilor asociaţii. Astfel ca reinfiinţarea organizaţiilor a fost facut dupa liberul arbitru al unui judecator şi dupa criterii fixe. Insa, chiar şi daca aceste asociaţii istorice au avut dreptul de administrare asupra cladirilor din centrul oraşului, dreptul de proprietate ar trebui sa fie al comunitaţii, pentru ca edificarea lor s-a facut prin efortul clujenilor de la acea data şi nu prin investiţiile unui antreprenor privat cum se procedeaza acum.
Ultima retrocedare
Ultima retrocedare din centrul Clujului, care se face cu viteza melcului, va stabili dreptul de proprietate asupra imobilului din Piaţa Unirii nr. 11. Cunoscuta drept “Casa cu cap de bour”, cladirea este ceruta in instanţa de Societatea Muzeului Ardelean. In afara acestui imobil, administraţia locala mai are in gestiune cladirea de pe Iuliu Maniu unde a fost sediul CEC-ului. „Casa cu cap de bour”, a fost una dintre proprietaţile contesei maghiare Wass Ottilia care a donat prin testament imobilul Societaţii Muzeului Ardelean. In anii ’50, comuniştii au desfiinţat Societatea Muzeului Ardelean şi au rechiziţionat imobilul in care, pe vremea contesei Wass, se ţineau cenacluri literare. Dupa 1990, Societatea Muzeului Ardelean a cerut inapoi cladirea şi a deschis un proces pentru recuperarea bunurilor. Dupa ani buni de judecata prin instanţele clujene, procesul aşteapta o decizie a Curţii Constituţionale.
Conform unor informaţii judiciare, şi aceasta cladire ar fi trebuit retrocedata, insa administraţia locala a recurs la diferite tertipuri pentru a intarzia acest proces. „Procesele au fost pierdute, pentru ca legislaţia era potrivnica retrocedarilor. In 1998, guvernul de atunci a emis ordonanţa de urgenţa numarul 13 prin care se dispunea restituirea imobilului catre Societatea Muzeului Ardelean. In mod normal, ar fi trebuit ca administraţia locala sa predea cladirea, dar instituţia a recurs la diferite viclenii prin care sa nu puna in aplicare o ordonanţa care dupa caţiva ani a fost aprobata şi prin Legea 458/2003. In septembrie 2004, domnul Boc invoca ca imobilul a fost restituit prin ordonanţa de urgenţa, dar punerea in posesie se va putea face numai dupa reglementarea situaţiei in cartea funciara, pentru ca imobilul este in mai multe carţi funciare. In cartea funciara figureaza Societatea Muzeului Ardelean şi chiar este notata o respingere a unei cereri facute de consiliul local, care vroia sa se intabuleze. Cu toate acestea, chiar daca in mod legal ar trebui ca la o adresa sa existe doar o singura carte funciara, la biroul de carte funciara exista trei documente pe adresa cladirii de pe Unirii nr. 11 care au fost deschise la adresa consiliului local şi nu au nici un numar de inregistrare. Le-am gasit in 2004 şi sunt greşeli grave pentru ca, in mod legal, toate inregistrarile trebuie sa deţina o data şi un numar”, explica sursa judiciara.
Gheorghe Şincai a stat in „casa cu cap de bour”
Societatea Muzeului Ardelean a fost infiinţata in 1859, iar prima conferinţa a fost ţinuta de contele Miko Imre. In prezent, asociaţia are circa 2.700 de membri, un institut de cercetare axat pe izvoarele epocii medievale in Transilvania şi editeaza carţi de ştiinţa. De asemenea, societatea a editat pana acum 13 volume de istorie a limbii maghiare şi diferite monografii. In casa pe care Societatea Muzeului Ardelean o cere in instanţa, a fost gazduit istoricul Gheorghe Şincai şi diferiţi poeţi, scriitori şi oameni politici ai secolului trecut.
Statusul nestatutar
O parte dintre proprietaţile revendicate au ajuns la organizaţia Statusul Romano Catolic, o asociaţie Statusul romano-catolic ardelean a fost o organizaţie catolica maghiara, cu caracter laic, care, vreme de aproape patru secole, şi-a revendicat drepturi de proprietate şi administrare a unor imense bunuri materiale de pe teritoriul Transilvaniei. Istoricul acestei organizaţii incepe in secolul al XVI-lea, cand se raspandeşte vertiginos Reforma şi episcopatul catolic inceteaza sa mai existe. Atunci ia fiinţa asociaţia laica a Statusului catolic care işi asuma sarcina de a conduce afacerile bisericeşti Dupa anexarea Ardealului la Austria, dinastia Habsburgilor işi incepe opera de restaurare şi consolidare a catolicismului. In 1581 şi 1583, regele Stefan Bathory al Poloniei da calugarilor iezuiţi din Transilvania titlul perpetuu de a administra mai multe averi destinate sa susţina existenţa şi activitatea Universitaţii din Cluj. Legatura dintre actualul status şi Biserica Romano-Catolica este facuta in 2001 printr-o decizie a judecatoriei din Miercurea Ciuc. In baza acestei hotarari judecatoreşti, Biserica Romano-Catolica din Romania se suprapune Statusului şi incepe şirul retrocedarilor.
Razvan Robu
