Magistraţii, „regii” sălilor de judecată

 

Una din cauzele principale: reauavoinţa şi grava neglijenţă a magistraţilor

Magistraţii nu pot fi, deocamdată, traşi la răspundere

Gazeta a solicitat autorităţilor competente să ne furnizeze situaţia exactă a proceselor la CEDO în care România este implicată cât şi cazurile pierdute din culpa magistraţilor.

Răspunsul Agentului Guvernamental pentru CEDO demonstrează clar că magistraţii sunt regii sălilor de judecată şi dacă doresc să comită abuzuri, pot face acest lucru foarte uşor, răspunderea penală şi civilă a acestora fiind foarte greu de demonstrat.

Statul român pierde pe bandă rulantă procese la CEDO, multe dinte ele din cauza neglijenţie sau a rea voinţei magistraţilor. Din 2000 până acum statul român a pierdut 373 de procese la Curtea Europenă a Drepturilor Omului, Ministerul Finanţelor fiind obligat să vireze în conturile petenţilor aproape 40 milioane euro. Suma este una exorbitantă în condiţiile în care  Primăria Cluj-Napoca reabilitează 488 de străzi din municipiu cu aproximativ acceaşi sumă de bani.
Chiar dacă mare parte a acestor banilor imputaţi statului român în urma proceselor pierdute la CEDO nu pot fi recuperaţi, statul român fiind condamnat în multe procese pentru erori legislative, în unele situaţii Ministerul Finanţelor poate să reintre în posesia banilor pe care cu imensă generozitate i-a acordat petenţilor la CEDO. Cazurile în care aceşti bani pot fi recuperaţi sunt cele în care se demonstrează că România a pierdut un proces la CEDO din cauza unui magistrat. Singura problemă este că deşi sunt multe cazuri de acest gen, până în momentul de faţă niciun procuror sau judecător nu a fost tras la raspundere pentru  erorile din sala de tribunal care au făcut ca România să fie campioana absolută la procese la CEDO.

Fără răspundere

Legile româneşti sunt de multe ori în aşa fel concepute încât să lase portiţe de scăpare pentru ca doar anumite persoane să se supună acestora. Conform Statultului magistraţilor, aceştia răspund civil, disciplinar, administrativ şi penal, în condiţiile legii, pentru orice abuz care l-ar comite. Mai mult, conform articolului 94 din respectivul act normativ “după ce prejudiciul a fost acoperit de stat (n.r. în cazul în care statul pierde procese la CEDO din culpa magistraţilor) în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin.(6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva magistratului care, cu reacredinţă sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii”, se precizează în respectivul statut. Gazeta a solicitat autorităţilor competente să ne furnizeze situaţia exactă a proceselor la CEDO în care România este implicată cât şi cazurile pierdute din culpa magistraţilor. Răspunsul Agentului Guvernamental pentru CEDO demonstrează clar că magistraţii sunt regii sălilor de judecată şi dacă doresc să comită abuzuri, pot face acest lucru foarte uşor, răspunderea penală şi civilă a acestora fiind foarte greu de demonstrat. Mai mult decât atât, dacă mass-media ar dori să afle numele magistraţilor care s-au făcut vinovaţi de reavoinţă sau gravă neglijenţă în anumite cazuri, conform Legii Nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public autorităţile nu pot furniza aceste informaţii. Astfel, potrivit răspunsului primit de la Agentul Guvernamental „Legiuitorul însuşi a hotărât prin dispoziţiile anterior invocate că această categorie de informaţii este exceptată de la regula publicităţii. Invocăm, de asemenea, Hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului în motivarea cărora nu sunt identificaţi magistraţii care au pronunţat soluţiile la care se face referire în considerentele acestor hotărâri (…). Având în vedere faptul că, în prezent, Agentul Guvernamental nu deţine informaţii privind existenţa vreunei hotărâri judecătoreşti cu caracter irevocabil în care să se stabilească reaua-credinţă sau grava neglijenţă a vreunui magistrat român, furnizarea vreunei date cu caracter personal a magistraţilor care au pronunţat vreuna dintre hotărârile atacate la CEDO ar reprezenta o înfrângere a principiului egalităţii în drepturi şi tratament a cetăţenilor şi implicit o în călcare a prevederilor legale anterior invocate putând aduce totodată atingere principiului garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei”, se precizeză în respectivul răspuns.

Ciudăţenii juridice

Contradicţiile cu privire la această situaţie se ţin lanţ. Astfel, prin statutul magistraţilor, dacă statul român pierde un proces la CEDO din culpa judecătorilor sau a procurorilor, acesta este obligat, prin lege, să îndrepte o  acţiune împotriva angajatului din culpa căruia statul român a trebuit să plătească despăgubiri reclamanţilor. Chiar şi aşa, până în momentul de faţă nu au existat cazuri pe rolul tribunalelor din ţară care să facă referire la speţe din această categorie.  Mai mult decât atât, chiar dacă în statutul magistraţilor există respectiva prevedere, nu există o lege organică care să stabilească exact procedurile prin care magistraţii pot fi traţi la răspundere pentru greşelile din sala de tribunal. Şi ca lucrurile să fie şi mai ciudate, în cazul în care va apărea totuşi un caz în care un magistrat să fie tras la răspundere pentru erorile din sala de tribunal, opinia publică nu va afla niciodată acest lucru, pentru simplul motiv că legea prevede că aceste informaţii nu pot fi făcute publice.   

Milioane de pomană

În anii 2007 şi 2008 statul român a pierdut cele mai multe procese la CEDO, anul acesta înregistrându-se 127 de procese pierdute în timp ce în 2007 statul român a pierdut în 92 de procese. În anul 2008 România a fost obligată la plata sumei de 5.458.590 de euro, dintre care 5.322.642 de euro constituie plăţi pentru prejudiciul material produs, 120.400 de euro însumează prejudiciile morale produse, în timp ce suma de 15.548 de euro reprezintă cheltuielile de judecată. În anul precedent, valoarea totală a obligaţiilor de plată stabilite în sarcina statului român în urma procedurilor de Strasbourg a fost de 8.360.970 euro, din care 522.721 euro în urma înţelegerilor amiabile realizate şi 7.838.249 euro în urma unor hotărâri de condamnare pronunţate de către Curte. Aceasta din urma sumă include obligarea la plata unor daune materiale în valoare totală de 7.470.429 euro, a unor daune morale în cuantum total de 280.300 euro, precum şi a unor cheltuieli de judecată în valoare de 87.520 euro.

Slab pregătiţi

Radu Chiriţă, lector universitar la Facultateta de Drept din cadrul UBB a declarat pentru Gazeta că principalele cauze pentru care România pierde procese la CEDO fac referire în principal la proasta pregătire a magistraţilor.  „Cred că sunt două cauze principale. Intervine pe alocuri şi corupţia, dar după părerea mea rolul corupţiei în justiţia română este supraevaluată. Cred că o bună parte din magistraţi nu au pregătire suficientă în destul de multe domenii şi refuză să şi-o îmbunătăţească complăcându-se în situaţia care sunt. Pe de altă parte cred sincer că o bună parte din magistraţi sunt neinteresaţi. Practic vorbind uitându-ne la activitatea CSM, acesta este organul care sancţionează magistraţii proşti şi promovează magistraţii buni. Din punct de vedere al funcţiunii eu încă nu am văzut nici o  decizie a CSM prin care magistraţii care fac prostii sunt sancţionaţi. Probabil uneori şi oamenii exagerează, aceştia reclamând unele chestii ca fiind mari greşeli ale instanţelor, de fapt nu sunt. Imposibil ca vreme de cinci, şase ani nici un judecător sau procuror din România să n-o fi comis-o niciodată. Firesc era ca greşeala respectivă să fie urmată de o sancţiune, mai dură sau  mai puţin dură, în funcţie de gravitate. Am văzut magistraţi sancţionaţi, dar pentru alte chestii, chestii de management nu pentru că într-un dosar a ignorat o jumătate din probe. Evident, CSM nu poate să ignore faptul că magistratul a crezut că respectivul martor minte. Asta ţine de resortul intern al magistratului pe care nimeni nu-l poate controla. În schimb, dacă respectivul magistrat ignoră cu bună ştiinţă acte, atunci trebuie tras la răspundere”, a spus Chiriţă.

Augustin Stanciu