Magistrații vor aplicarea echitabilă a principiului răspunderii patrimoniale. Parlamentarii și miniștrii ar trebui să plătească pentru deciziile ce prejudiciază statul

Una dintre cele mai arzătoare probleme discutate în Conferinţa cu tema  „Aspecte privind aplicarea noilor coduri penale si civile” s-a referit la măsurile care ar trebui luate în cazul judecătorilor care atrag condamnări la CEDO. În acest sens, s-a vehiculat ideea că magistraţii ar trebui să răspundă patrimonial pentru erorile pe care le fac, iar pentru acest lucru Ministerul Finanţelor ar trebui să iniţieze acţiuni în regres, aceasta fiind una dintre modalităţile prin care problema răspunderii magistraţilor s-ar rezolva. În replică, magistraţii spun că, în acest context ar trebui discutată răspunderea patrimonială a tuturor categoriilor  de activităţi care pot avea ca şi consecinţă prejudicierea statului, cum ar fi parlamentarii, miniştrii sau funcționarii cu putere de decizie din aparatul administrativ.

Condamnări la CEDO în valoare de 35 de milioane de euro

Pentru condamnările suferite în ultimii ani de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cauza erorilor judecătoreşti sau a condiţiilor din penitenciare, în perioada 2008 – 2013, Ministerul Finanţelor Publice a plătit despăgubiri în valoare de peste 155 de milioane de lei ca urmare a condamnărilor decise de Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg, adică 35 de milioane de euro. Cumulând condamnărilor suferite la instanţele interne perioada 2008 – 2013cu cele de la Curtea Europeana a Drepturilor Omului, statul român a fost obligat la plata a 2.182.690.846, adică 485.042.410 de euro, prejudiciu din care statul român nu a recuperat deocamdată nimic, deşi are la îndemână pârghii pentru recupera banii de la magistraţii vinovaţi.

Ce poate face statul pentru recuperarea prejudiciului.

Ca să se ajungă la o despăgubire judiciară, premisa este existenţa unei greşeli judiciare, cu alte cuvinte o greşeală în activitatea unui magistrat, care a dus la pronunţarea unei hotărâri strâmbe. Această greşeală a antrenat un prejudiciu, material sau moral, pentru un justiţiabil, iar acest prejudiciu trebuie sa fie reparat. De către  stat, se spune în Constituţie şi în Legea 303/2004.  Până acum statul nu a exercitat niciodată o acţiune în regres împotriva vreunui magistrat. Ministerul Finanţelor ar trebui să solicite, măcar formal, ca despăgubirea să fie restituită statului de către magistrat. Obligaţia promovării acţiunii în regres revine,  conform legii, Ministerului Finanţelor, care are îndatorirea să introducă acţiune civilă în instanţă împotriva magistratului care a produs daunele din gravă neglijenţă sau cu rea-credinţă, culpa urmând să fie stabilită de instanţă şi nu de un for administrativ. Până acum, Ministerul Finanţelor nu a cerut niciodată recuperarea vreunui prejudiciu de la magistraţii care au acţionat cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. acesta deşi, în conformitate cu art. 507 Cod procedură penală, “în cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, cât şi în situaţia în care statul român a fost condamnat de către o instanţă internaţională, acţiunea în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă, a provocat situaţia generatoare de daune, este obligatorie.”

Textul actual al constituţiei precizează că “Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

Eroarea judiciară atrage un prejudiciu în bugetul de stat, prejudiciu care nu este nici normal şi nici legal să fie suportat de către contribuabil. În plus textele de lege existente au limitat acţiunea de regres a statului împotriva magistratului doar la situaţiile în care eroarea judiciară este rezultatul gravei neglijenţe sau a relei credinţe. Punerea în felul acesta a problemei duce la ineficienţa normei, deoarece, atât grava neglijenţă, cât şi reaua credinţă sunt noţiuni subiective, aproape imposibil de demonstrat.

Magistrații susțin că, dacă se aplică, principiul răspunderii patrimoniale trebuie să fie universal

Am încercat să aflăm opinia unui magistrat  în ceea ce priveşte problema răspunderii patrimoniale, iar acesta, dorind să îşi păstreze anonimatul, a arătat că temeiul răspunderii patrimoniale a statului este dat de faptul că statul este cel care administrează activitatea justiţiei, motiv pentru care deficienţele de orice natură îi sunt imputabile. Statul, prin intermediul puterii executive, este cel care o finanţează, şi tot statul, prin intermediul puterii legislative şi puterii executive, este cel care elaborează politicile după care funcţionează justiţia.

Astfel, rezultă că statul trebuie să răspundă pentru prejudiciile ce se nasc în patrimoniul unei persoane, fie că sunt imputabile magistratului, fie că sunt imputabile altor persoane care concură la săvârşirea unor erori judiciare, dar şi pentru prejudiciile produse de o organizare defectuoasă a justiţiei. Mai mult, statul, prin executiv şi legislativ, are obligaţia să asigure cadrul legal apt să permită acoperirea pagubei într-un timp rezonabil, astfel încât să fie înlăturate toate suferinţele persoanei nedreptăţite, aşa încât aceasta să aibă satisfacţia că i s-a făcut dreptate. Dacă totuşi se va pune problema ca în viitoarele reglementări să se prevadă o răspundere civilă menită să influenţeze actul de justiţie, atunci ar trebui să se pună problema atât pentru existenţa răspunderii civile a parlamentarilor, cât şi pentru răspunderea civilă a miniştrilor, ale căror decizii influenţează desigur banii şi viaţa oamenilor.