Acum că se sfârşeşte cea mai frumoasă şi capricioasă lună a primăverii, cuvine-se cu adevărat să ne amintim câteva din zilele memorabile pe care le-am sărbătorit şi noi la început de perioadă.

Astfel, a fost marcată Ziua Europei. Cu toate derapajele, şi deci în pofida rezultatelor decepţionante ale alegerilor din Grecia, Spania şi Polonia, al cărei viitor preşedinte va fi un conservator, mai degrabă eurosceptic, Europa, în actuala structură, este una care asigură un viitor rezonabil pentru noi şi urmaţii noştri, inclusiv un nivel de trai cât de cât decent. Actuala Europă nu este o construcţie perfectă, deoarece îşi neagă rădăcinile creştine, iar de multe ori confundă libertatea cu libertinajul, dar structurile prezente au asigurat pentru mai bine de jumătate de secol pacea pe continent. S-au înregistrat şi momente negative, cum a fost războiul din Iugoslavia, acolo mai sunt răni nevindecate, s-au creat noi state, dar contururile Europei, aşa cum le-a stabilit cel de-Al Doilea Război Mondial s-au menţinut. Aceasta reprezintă o izbândă a raţiunii şi a bunului simţ. Ne îngrijorează situaţia din Ucraina şi agresivitatea Rusiei, dar incidente pe parcurs sunt posibile şi în viitor.

Astfel, s-au împlinit 70 de ani de la înfrângerea nazismului. La Moscova, la o mare paradă militară, nu au venit şefii de stat din Europa, cu excepţia preşedinţilor Cehiei şi Serbiei. Pentru mulţi români, înfrângerea nemţilor a însemnat şi începutul dominaţiei comuniste, ceea ce este pe deplin adevărat. Dar nu trebuie uitat şi faptul că România a recăpătat Ardealul de Nord, ceea ce nu este puţin lucru. Să ne reamintim că autorităţile române s-au reinstalat în zona ocupată de maghiari numai după 6 martie 1945, când la ceremoniile din Cluj au participat alături de tânărul monarh şi Vîşinschi şi Petru Groza. De fapt, fiecare izbândă în istorie are preţul ei. Deşi 50 de ani de comunism este o perioadă grea pentru România, nici sub nemţi nu ne-ar fi fost prea bine. Recent, viitorul ambasador de la Berlin, Emil Hurezeanu, declara că germanii nu vor uita uşor că, în calitate de aliaţi, românii i-au ”trădat”, atât în Primul Război, cât şi în Al Doilea Război Mondial. În realitate, de fiecare dată, conducătorii României de atunci au ţinut seama de interesele majore ale ţării, şi nu de cele ale aliaţilor vremelnici. (Ardealul de Nord a fost cedat Ungariei de către Hitler şi Mussolini.) Aşa fiind, toţi ostaşii care au căzut pe câmpurile de luptă pentru reîntregirea frontierei de Vest, şi pe toate fronturile, merită un pios omagiu. În acest context m-au emoţionat emisiunile de la televiziunea publică în care au apărut veterani din cel de-Al Doilea Război Mondial.

Independenţa României, după războiul dus alături de ruşi împotriva Imperiului Otoman, în 1977, ce s-a proclamat tot în luna mai, este un alt moment de răscruce în devenirea naţională. Transformarea României în Regat la 10 mai 1881 este un prilej de aducere aminte a rolului monarhiei în istoria modernă. Parlamentul României a proclamat 10 mai ca Zi Naţională lucrătoare, ceea ce reprezintă un salt pozitiv în gândire şi demonstrează cât de mult s-au ameliorat sentimentele compatrioţilor noştri în raport cu starea de spirit caracteristică începutului anilor 90. Despre perspectivele revenirii României la monarhie constituţională, am scris într-un editorial recent, aşa că nu revin asupra acestui aspect. Este sigur însă că noi coexistăm bine cu Casa Regală, deşi suntem republică, dovadă fiind faptul că recent principesa Margareta a fost aleasă ca preşedinte al Crucii Roşii Române. Un laureat al Galei Uniter de luni seara, mulţumind pentru premiul obţinut, şi-a exprimat sprijinul pentru monarhie cu emoţie în glas. Sunt lucruri semnificative, dar acestea mai mult exprimă o stare de exaltare şi nu un sentiment majoritar pro-rege. Şi cu un monarh în România zilelor noastre, acesta tot cu actualii cetăţeni ar trebui să-şi realizeze domnia, aşa că lucrurile nu s-ar schimba radical, iar corupţia nu ar dispare instantaneu.

Comemorarea Europei, a înfrângerii nazismului, precum şi ziua de 10 mai, sunt eveniment care trebuie marcate şi în Gazeta de Cluj ca fapte esenţiale, cu ecouri şi în zilele noastre.

Adrian Man

28 mai 2015

P.S.: Recent s-a celebrat împlinirea a 60 de ani de viaţă a poetului Ion Mureşan. Este o vârstă frumoasă pentru unul din cei mai buni scriitori ai României, care îi va permite să scrie încă mult. Sunt bucuros că îi sunt contemporan şi concitadin. Clujul, şi toţi iubitorii de frumos din ţară îi sunt ataşaţi şi îl îndrăgesc. La mulţi ani cu sănătate, domnule Mureşan, chiar dacă urările mele le fac cu un pic de întârziere!

regele mihai

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.