Măicuţă de 79 de ani, stâlcită în bătaie la Dej de un fost poliţist: ”Era diavolul, doar că şi-a pus coarnele în buzunar”!

Măicuţa Veronica păşeşte, sprijinită de o femeie miloasă, în sala de aşteptare a I.M.L. Cluj.  Aceasta a găsit-o pe măicuţă în zona Gării Cluj, după ce călugăriţa de 79 de ani tocmai coborâse din trenul care a adus-o de la Dej, ameţiţă de loviturile încasate din partea unui individ. Deşi retrasă din “lume”, fosta măicuţă de la Suceviţa deţine – moştenire de familie – un mic apartament în municipiul Dej. Acesta a fost şi locul unde a surprins-o vecinul, în timp ce bătrânica mătura frunzele din faţa blocului. A stâlcit-o în bătaie, cu măturoiul, doar pentru pentru că urăşte de moarte oamenii bisericii!

“N-am făcut un pas fără binecuvântarea duhovnicului”!

Gemând de durere, măicuţa Veronica – pe buletin cu numele lumesc de Muthi Firoana –  mărturiseşte că agresiunea asupra sa a avut loc pe 26 octombrie, ziua-n amiaza mare, însă de atunci a zăcut încontinuu la pat, în apartamentul său de pe strada Ghiocelului nr. 2, bloc E2, scara B, etajul III, din municipiul Dej. Îmi cere în mod expres să-i fac publică adresa arătând că agresorul se numeşte Groza Vasile, un fost poliţist care locuieşte la etajul II, chiar sub apartamentul său şi-i  poartă sâmbetele de multă vreme.  “Fac parte dintr-o familie de intelectuali bistriţeni, mari patrioţi şi iubitori de neam şi ţară, şi – deşi m-am călugărit cu mulţi ani în urmă, după absolvirea Facultăţii de Chimie din Cluj – am păstrat apartamentul şi, în răstimpuri, printre peregrinările mele, îl vizitez şi-mi plătesc, periodic, datoriile acumulate la bloc. Din această cauză mă aflam acolo: să plătesc partea mea de contribuţie pentru termopanele instalate pe scară şi pentru repararea acoperişului blocului. În rest, am acordul Înalt Prea-Sfinţitului Andrei să-mi caut o mănăstire din zona Clujului, unde să rămân până trec şi eu la Domnul. Destul am stat la Suceviţa – cea mai frumoasă mănăstire din zona Sucevei, unde n-am avut niciodată probleme – dar dorul de locurile natale mă mistuia teribil şi de fiecare dată când vedeam o maşină de Cluj începeam să plâng”. Povesteşte apoi că – în timp ce se afla în faţa blocului din Dej – a remarcat un covor gros de frunze veştede, aşa că a cerut de la femeia de serviciu un măturoi şi s-a apucat să le măture. “Şi, când măturam de zor a apărut, ca din pământ, acest Vasile, reproşându-mi că i-am murdărit geamurile  – tot aşa cum mi-a reproşat mai demult că-l inund, deşi n-a demonstrat niciodată acest lucru. Atunci m-a silit să-mi sigilez apa, asta pentru că altă soluţie n-a găsit primarul Dejului pentru mine, decât să mi-o închid definitiv, altminteri nu puteam dovedi că nu-l inund pe vecin. Şi, revenind la bătaie, turbat, acesta mi-a smuls măturoiul, în ciuda împotrivirilor mele, şi a început să mă croiască peste tot cu el: în cap, peste spate şi în zona pieptului. Degeaba tot striga un vecin, din geam, să mă lase în pace – că el nu m-a lăsat. Am bolit apoi o săptămână, în casă, îngrijită de-o vecină, până când am avut cât de cât puterea să mă urc pe tren şi să vin la Cluj”, explică măicuţa.  Între timp – i-a relatat acest amănunt un vecin – agresorul se mândrea în faţa tuturor de fapta sa şi se lăuda zicând că atâta timp cât a lucrat în poliţie nimeni nu are ce-i face! “Ce om poate fi ăsta, să bată o măicuţă care se roagă pentru binele unei întregi lumi? Când dădea în mine l-am văzut pe însuşi diavolul, însă fără coarne fiindcă şi le băgase în buzunar”! Începe apoi să plângă: “Eu n-am făcut un pas – şi nu fac niciodată – fără binecuvântarea duhovnicului, nu-s o aventurieră, vă puteţi informa şi de la Înaltul, că el mă ajută să mă întorc mai aproape de casă, după atâţia ani de şedere departe de Cluj. Cât despre acest Groza Vasile, o să-i fac plângere la poliţie, deşi iniţial n-am vrut. Dar oamenii din Dej – inclusiv poliţiştii – mă îndeamnă insistent să fac lucrul acesta”. Femeia este poftită în cabinetul de consultaţii de unde, după circa o jumătate de oră se întoarce cu un certificat medico-legal în care i s-au recomandat câteva zile de îngrijiri. Însă, totodată, măicuţa a primit şi sfatul – ferm – să se prezinte de urgenţă la o clinică specializată, având posibile traume interne.

Transportată pentru investigaţii complete

Dar, brusc, s-a ivit o situaţie inedită: femeia care o adusese la I.M.L. pe măicuţă a fost nevoită să plece la muncă. Aşa că “misiunea” transportării acesteia, la “Medicală” III  – acolo unde Veronica îşi aminteşte că are un fost coleg de şcoală, ajuns important medic şi profesor al Clujului – a fost preluată de reporterul Gazata de Cluj. Aşa că, îmbarcaţi într-un taxi, ajungem degrabă acolo, unde îl întâlnim chiar pe cel indicat de măicuţă, nimeni altul decât renumitul medic, prof. univ. dr. Vasile Andreica, şeful clinicii. Acesta, după ce o consultă – cu promptitudinea şi căldura umană specifice marilor caractere  – o trimite, pentru investigaţii complete, la Unitatea de Primiri Urgenţe a Clinicii Chirurgie III. O las pe bătrânică în grija medicilor, nu însă înainte însă de a ne schimba datele de contact şi a-l anunţa, personal, pe I.P.S. Andrei Andreicuţ că măicuţa Veronica se află în spital, după un atac iraţional care a avut loc asupra ei…  A doua zi, la închiderea ediţiei, fapt îmbucurător, aflu că măicuţa se află, în continuare, internată în spital – sub supravegherea medicală a profesorului.