Un raport al Inspecției judiciare arată că majoritatea judecătorilor sunt sau au fost interceptați de procurorii DNA în colaborare cu SRI.

Cifrele terorii DNA sunt prezentate în hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii prin care s-a aprobat Raportul Inspecției Judiciare privind dosarele DNA împotriva a 3.000 de judecători și procurori in perioada 1.01.2014 – 31.07.2018.

Este vorba mai exact despre Raportul Inspecției Judiciare privind “Respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității Judecătorești în cauzele de competența Direcției Naționale Anticorupție vizând magistrații sau în legătura cu acestea”.

Un raport, care a fost prezentat de Lumea Justiției în amânunt, pe fiecare structură DNA în parte, în serialul intitulat “Magistratura sub cizma DNA”.


Hotărârea Plenului CSM nr. 225 din 15 octombrie 2019 – care a fost adoptată fără votul ,,boicotiștilor” din CSM, ci doar de tabăra sănătoasă a Consiliului – prezintă o statistică înfiorătoare cu mari instanțe din România unde majoritatea judecătorilor au devenit țintele DNA. Fapt ce poate explica foarte multe aspecte, inclusiv cum anumiți judecători au ajuns să dea pe bandă rulantă soluții pe placul DNA, șantajați și presați fiind de dosarele fabricate la parchetul anticorupție.
 
Hotărârea CSM oferă exemple privind amploarea fenomenului, cu date de judecători de la câteva mari instanțe care au fost vizați de parchetul anticorupție.
 

 
Supraveghere în masă

Din cele 1900 de dosare deschise de DNA împotriva judecătorilor, un număr infim a fost trimis în instanță. Concluzia nu poate fi decât că, în realitate, dosarele au reprezentat doar un instrument de șantaj și de presiune la adresa judecătorilor, așa cum însăși asociațiile tradiționale și serioase ale magistraților au acuzat, dar și o modalitate de supraveghere a acestora. 
  
De altfel, Hotărârea CSM observă că dosare în care au fost dispuse interceptarea și filarea judecătorilor au fost închise în bloc de DNA după înființarea SIIJ.


 
CSM confirmă imixtiunea SRI. Control pe mandatele de siguranță

Pe de altă parte, aceeași hotărâre a CSM confirmă o altă problemă extrem de gravă. Mai exact, CSM devoalează implicarea SRI în anchetele DNA, prin efectuarea de către ofițeri ai Serviciului a unor acte specifice activității de urmărire penală.
CSM propune declanșarea unor verificări privind respectarea dispozițiilor legale în legătură cu mandatele pe siguranță națională emise pentru supravegherea magistraților.
 
Prezentăm mai jos concluziile hotărârii Plenului CSM :

“Plenul Consiliului Superior al Magistraturii constată o argumentare judicioasă a constatărilor faptice și a concluziilor raportului supus analizei privind activitatea de urmărire penală, după cum urmează:
Durata nejustificată a cercetărilor în numeroase dosare, datorată, în principal, lipsei de ritmicitate în efectuarea urmăririi penale, corelată cu perioade de inactivitate.
Încălcarea normelor de procedură de către procurorii care au efectuat urmărirea penală, constând în următoarele: 

-încălcarea normelor de procedură privind obligația procurorului de a informa persoana interceptată/supravegheată tehnic, respectiv absența ordonanțelor de amânare a măsurii, precum și necomunicarea soluțiilor de clasare a magistraților vizați de cercetări;
-inexistența ordonanțelor de urmărire penale ‘în rem’;
-emiterea unor ordonanțe de delegare a atribuțiilor ‘în alb’, respectiv efectuarea de acte de urmărire penală de organele de cercetare penală în lipsa delegării;
-redistribuirea dosarelor fără nicio motivare/justificare a măsurii;
-efectuarea unor acte specifice activității de urmărire penală de către ofițerii Serviciului Român de Informații în cauzele privind magistrații;
-practica solicitării de dosare aflate în curs de judecată pe rolul diferitelor instanțe judecătorești în vederea evaluării măsurilor/soluțiilor pronunțate de judecători dintr-o posibilă perspectivă penală;



Alte aspecte necorespunzătoare sesizate

-Solicitarea de preluare de cauze penale de către DNA Structura Centrală în raport de modul de soluționare de către judecător a cererii de prelungire a măsurilor de supraveghere tehnică vizând alți magistrați;


-Formularea de comentarii inadecvate cu privire la soluțiile pronunțate de judecători, în acte îndeplinite/întocmite de procurori DNA;


-Tehnica sesizărilor din oficiu, cu precădere împotriva judecătorilor și cercetarea lor pentru soluțiile dispuse în diferite cauze.

– Soluționarea în bloc a cauzelor lăsate în nelucrare uneori chiar o perioadă foarte mare de timp, înaintea operaționalizării Secției de investigare a infracțiunilor din justiție.

Din perspectiva respectării garanțiilor prevăzute de lege pentru magistrații implicați în cauzele aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție, se poate constata existența unor deficiențe majore în ceea ce privește efectuarea actelor de urmărire penală într-o serie de cauze. 


În multe cauze, s-au constatat perioade de inactivitate nejustificată (de ordinul anilor), subsecvente dispunerii unor măsuri de supraveghere tehnică, de multe ori pe durate de timp semnificative, măsuri care, prin natura lor, prezintă un grad de intruziune extrem de ridicat în drepturile și libertățile magistraților vizați. 
În multe situații, inactivitatea organelor de urmărire penală a fost dublată de măsuri de amânare a încunoștințării persoanelor vizate despre supravegherea tehnică exercitată, fapt care, fără îndoială, a amplificat consecințele negative asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale magistraților vizați. 
In același timp, se constată, în cauzele expuse, un dezinteres vădit al organelor de urmărire penală pentru soluționarea cauzei, chiar în condițiile în care, așa cum s-a reținut uneori în ordonanța de clasare, nu existau indicii privind săvârșirea unei infracțiuni. 
Relevant este numărul mare al judecătorilor vizați de activitățile de urmărire penale in cauze aflate pe rolul Direcției Naționale Anticorupție (Structura Centrala si structurile teritoriale), privit în corelație cu numărul total al judecătorilor din instanțele respective, pe de o parte, și cu faptul că în majoritatea covârșitoare a acestor cauze au fost dispuse soluții de neurmărire penală. 

Spre exemplificare, la Înalta Curte de Casație și Justiție au fost vizați mai mult de 75 de judecători(9 dintre aceștia fiind cercetați la serviciile teritoriale Brașov, Oradea, Constanța), la Curtea de Apel București aproximativ 100 de judecători, la Curtea de Apel Oradea aproximativ 35 de judecători (din circa 40 de judecători), la Curtea de Apel Ploiești aproximativ 30 de judecători (din circa 50 de judecători), la Curtea de Apel Brașov aproximativ 25 de judecători, la Curtea de Apel Iași aproximativ 20 de judecători (din circa 45 de judecători), la Curtea de Apel Constanța mai mult de 15 judecători (din 60 de judecători), la Tribunalul București mai mult de 85 de judecători, la Tribunalul Argeș mai mult de 25 de judecători (din circa 40 de judecători), la Tribunalul Dolj mai mult de 25 de judecători (din peste 70 de judecători). 
Practicile procurorilor DNA care au instrumentat cauze cu judecători în modalitățile mai sus menționate au reprezentat forme de presiune asupra acestora, cu consecințe directe în ceea ce privește înfăptuirea actului de justiție. ”

Suspiciunile asupra modului de lucru al procurorilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt amplificate și de împrejurarea că dosare care au fost lăsate în nelucrare o perioadă mare de timp, după ce anterior se dispuseseră în acestea măsuri de supraveghere tehnică pe durate semnificative, au fost soluționate în bloc, prin netrimitere în judecată, chiar înainte de operaționalizarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. 

Citeste si Dezvăluiri despre “nababii” din DNA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here