Mamă şi fiu, bătuţi cu “chişamfăul” de la căruţă. Consăteanul îi invidia pentru că deţin doi cai şi el niciunul

O scenă desprinsă parcă din filmul “Şatra”  s-a desfăşurat joi seară în comuna clujeană Săcuieu. Invidios că familia Rostaş are doi cai, iar el  niciunul, un anume Marcel, bărbat trecut binişor de 40 de ani – persoană cu un accentuat sentiment al deriziunii şi al propriei ratări – a intrat pur şi simplu în casa familiei Rostaş, cu gândul de a le cere membrilor acesteia nişte bani sau poate pentru a-i provoca. Din păcate, gestul său nu a fost înţeles prea bine de către şeful casei, care l-a trimis, urgent, la plimbare. Bărbatul a plecat, spăşit, nu înainte însă de a mormăi, în barbă, că vor vedea ei…

Joi 10 martie, pe la orele dimineţii, familia Rostaş – “bogătana” coloniei de romi din comuna Săcuieu – s-a trezit vizitată, pe nepusă masă de un rom din vecini care a năvălit peste ei, fără să le spună motivul. Explică “şeful” casei, sosit la I.M.L. Cluj cu victimele – ulterioare năvălirii lui Marcel – soţia, Marcela Ardeleana şi fiul lor, Petrişor, în vârstă de 17 ani: „L-am dat afară, fără rezerve, dar el ne-a ameninţat că o să vedem noi. Iar, mai târziu, când soţia şi băiatul au ieşit în sat, la cumpărături, a sărit la ei, la bătaie”. Intervine femeia, cu faţa schimonosită de durere, ţinându-se cu ambele mâini de şale: „Pe la orele două-trei, ale amiezii, am ieşit cu băiatul să cumpărăm câte ceva de-ale gurii la copilaşi, că am zece. Acolo ne-am întâlnit cu Marcel, care – fără să spună un cuvânt, însă beat-turtă –  a scos la noi un „chişamfău” (n.n.- piesă de lemn, din cadrul atelajului unei căruţe, cu ajutorul căruia se trage căruţa) şi mi-a croit vreo două, cu el, peste spate. Apoi, pentru că mi-am ţinut mâna îndreptul capului, ca să nu mi-l spargă, m-a lovit şi în mână, în când i-am parat lovitura. Iar băiatul, când a văzut că nebunul mă bate, a sărit săracul în apărarea mea. Dar el a încasat-o şi, mai rău, i-a rupt mâna dintr-o lovitură”. Intervine în discuţie şi Petrişor, fiul femeii: “Cum să-l las s-o omoare pe mama… Aşa că am sărit s-o apăr, dar n-am reuşit decât să-i mut obiectul furiei sale. M-a lovit atunci, direct în mână, atât de tare încât  nici nu mi-am mai simţit-o, de durere.” Cei doi, mamă şi fiu, sunt însă indignaţi – nu atât de bătaia încasată de la consăteanul invidios, ci mai degrabă de faptul că ura şi invidia împotriva lor era generalizată pe stradă, alţi romi intervenind în conflict – şi nu ca să-i apere, ci ca să le mai croiască şi ei nişte palme peste cap. Continuă indignată, femeia: “Vă daţi seama, câtă invidie şi ură, pe care chiar că nu o aşteptam. Iar noi să ajungem, amândoi,  la Spitalul din Huedin, atât de rău bătuţi”. Cei doi sunt invitaţi apoi, pe rând, să poftească în cabinetul de consultaţii. După ce ies, la scurt timp, medicii le eliberează câte un certificat în care li se recomandă, astfel: lui Petrişor 22 de zile de îngrijiri medicale, iar mamei sale 9.  Însă, înainte de a părăsi holurile I.M.L. Cluj , cei doi promit solemn că primul lor drum – când vor ajunge  acasă, în reşedinţa deccomună – va fi la sediul postului de poliţie, unde vor depune plângere penală împotriva celui care i-a bătut cu “chişamfăul”.