Maramureş, ţara mamelor minore

Incest, ignoranţă, prejudecăţi şi vieţi distruse * Maramureşul a devenit patria mamelor minore * Zeci de tinere, de 13-14 ani aduc pe lume, lunar, copiii, pentru ca apoi să fugă în pauza mare, acasă, să alăpteze * Altele, la 14 ani au deja câteva avorturi „la activ” * Pare şocant, dar adolescente de 15 ani recunosc fără remuşcări că fac sex pentru o pereche de pantofi * Fetele spun cu nonşalanţă că e „ruşinos” ca la 13-14 ani să nu-ţi fi început viaţa sexuală * Mai mult, unele ajung chiar să se prostitueze de bunăvoie sau forţat. * Iar părinţii, singurii care le pot salva, preferă, de cele mai multe ori să nu facă nimic.

Ana are 14 ani. Locuieşte într-un oraş mic de lângă Baia Mare, iar săptămâna trecută a aflat că e însărcinată în 11 săptămâni. După ce şi-a programat avortul i-a spus iubitului. El a răspuns sec: „Da eu n-am fost în ţară atunci”. Ana, era intrigată: „Iubi, da n-ai fost tu”. Nu ştia nici ea cine e tatăl, pe listă erau vreo 20 de bărbaţi.
Ana nu e însă o excepţie. E doar un exemplu de copil cu adolescenţa furată. Sau de copil cu copil. În statistici, România e pe locul întâi în UE la numărul de mame minore. Şi totuşi, se vorbeşte prea puţin despre acest fenomen. Scurtele relatări din presă, de la rubrica de sănătate, legate de asemenea cazuri au devenit banale, un fel de anunţuri la mica publicitate. Săptămâna trecută, şi povestea halucinantă a Anei era o ştire banală. În vară, şi povestea Andreei era o ştire banală. Nişte ştiri, care compun, ca un puzzele, un tablou hidos cu vieţi distruse şi disperare.

Aproape fiecare liceu maramureşean are „mamele” lui. Tinere care au rămas însărcinate şi care au păstrat copiii. În pauza mare, fug acasă, să-i alăpteze. La şedinţele foto de final de an vin cu bebeluşii. „Copiii cu copiii” nu mai sunt demult o excepţie, ci o regulă. G.M. este psiholog şcolar. Profesia nu o lasă să vorbească public despre astfel de cazuri, nici să dea numele persoanelor. Dar sub protecţia anonimatului, a acceptat un dialog: „Cam după 5 ani după Revoluţie lucrurile au început să se schimbe.
Şi pe măsură ce au trecut anii, pot să spun că în ultimii 5 – 6 ani, deja a început să crească fenomenul acesta al curiozităţii adolescenţilor. De fapt nu-s adolescenţi ci mai degrabă copii. Începând de la 12 ani, copiii văzând la televizor sau reviste porno sau de pe Internet au început să pună în practică din curiozitate. Pentru că de fapt, primul sentiment la aceşti copii este curiozitatea. După aceea, ei vorbesc la şcoală şi spun fiecare ce fac pentru a brava. Apoi, alţii pentru a fi acceptaţi în colectivul de prieteni fac la fel. Fetele mai ales, încep să se laude. Pentru ele este o laudă cu câţi băieţi se culcă la discotecă în spatele Casei de cultură sau după gardul vecinului de peste drum de discotecă. Deci pentru ei a devenit asta un fenomen de bravură. Păcatul cel mare este nu numai că bravează ci că se întâmplă cu adevărat. Şi au ajuns fete de clasa a VI-a să fie trimise de proxeneţi să facă trotuarul şi să le dea 500 de mii de lei pe zi pentru că le aducea profit”.

Una dintre aceste fetiţe a fugit de acasă şi s-a întors rasă în cap. Ce s-a întâmplat? „A luat-o un prieten, i-a explicat că dacă întreţine relaţii sexuale va avea şi ea bani în fiecare zi. Şi pentru că o dată nu a adus câţi bani a vrut proxenetul a bătut-o şi a tuns-o şi a trimis-o cheală acasă. A dus-o în Baia Mare, pe variantă lângă Fabrica de lapte. Asta la 14 ani. Eu nu dau vina pe fată pentru că la 14 ani nu gânndeşte, eu dau vina pe cel care-şi face de lucru cu aşa ceva. Ce moralitate poate avea acel bărbat care-şi face de lucru cu o asemenea fată de 14 ani?
Mama fetei n-a ştiut la început dar acum ştie. E neputincioasă în faţa acestui fenomen. Pentru că fata a plecat de acasă şi stă cu ăla în Baia Sprie şi ăla o trimite pe variantă. A fugit de acasă şi a abandonat şcoala. El are peste 30 de ani. Părinţii n-au anunţat poliţia, pentru că fata stă de bună voie. Mama ei mi-a spus „ce să-i fac dacă ea vrea să stea acolo?”. Şi făcându-se cercetări pentru ce-i acolo, el pozează în ipostaza că-i „unchiul” cel ocrotitor care a dus-o pe fată să scape de necazurile de acasă unde mai sunt copii şi au o situaţie grea, şi că o ţine acolo să-i fie mai uşor. Şi în felul acesta nu poate să intervină nimeni din exterior, pentru că fiind minoră, părinţii sunt cei care răspund de ea. Este un fel de compromis tacit între ei, că de fapt ei acceptă pentru că au scăpat de o fată pe care nu mai trebuie să o ţină”.

 
Specialiştii spun că şi fetele şi părinţii vorbesc greu despre astfel de lucruri, dar, comportamentul lor lasă să se vadă disperarea: „fie devin foarte vulgare şi agresive fie se retrag sub o carapace văzută numai de ele a ruşinii, dar acceptă în continuare relaţii cu următorii pentru că deja li se pare normal. Parcă se răzbună pe ele. Spun „oricum nu sunt bună de nimic”. Acceptă totuşi să vorbească, e drept că mai târziu. Chiar ieri mi s-a întâmplat că după a şaptea şedinţă de consiliere psihologică să răbufnească. Până acum mi-a spus de fel de fel de întâlniri cu băieţi,  dar a răbufnit şi mi-a spus „de fapt cu asta trebuia să încep”. Şi mi-a povestit că vara aceasta a fost violată. Iar asta n-a mai spus-o nimănui pentru că i-a fost frică şi ruşine. După ce a vorbit cu mine le-a spus şi părinţilor. Le-a spus „tot timpul daţi vina pe mine toţi, toţi îmi spuneţi că eu sunt vinovată. Dar nu sunt eu vinovată… Traumele acestea ale fetelor adolescente se văd cu ochiul liber în momentul în care un om matur e mai atent. Diriginta fetei respective a observat de la începutul anului şcolar că această fetiţă avea un comportament deviant. Comparativ cu altele care-s jucăuşe şi glumeţe, e veşnic era tăcută după care exploda. La un moment dat am întrebat-o dacă se droghează. Mi-a spus că nu, dar în final a recunoscut că în momentul în care întreţinea relaţii sexuale că vroia, consuma alcool. Le-am întrebat „de ce ai făcut totuşi asta?”. Şi într-un moment de furie a strigat: „da credeţi dumneavoastră că celelalte colege n-au avut relaţii sexuale? Toate fetele care au 14 ani au avut relaţii sexuale”. Am întrebat-o de unde ştie: „poi dacă cineva n-are relaţii până la 14 ani înseamnă că are vreo boală sau înseamnă că are ceva de nu se uită nimeni la ea”. Deci ele cumva se mândresc cu asta, în inconştienţa vârstei. Şi se simt complexate dacă nu-şi încep viaţa sexuală”.

Problema este că, în loc să controleze situaţia şi să le ajute, părinţii, la rândul lor evită să discute cu fiicele lor. Cum discuţiile nu au loc la timpul potrivit, ulterior se crează o prăpastie atât de mare încât, în loc de comunicare, părinţii se limitează la reproşuri, iar copiii la lamentări de genul: „Ce ştii tu? Lasă-mă-n pace”.

Fetele recunosc că imaginea în ochii colegilor e mai importantă decât viitorul şi sănătatea lor. Un profesor de la un liceu maramureşţean ne-a declarat că: „sunt doar vreo 200 de elevi însă în ultimii 7 ani a fost cel puţin câte un caz în care eleve au rămas însărcinate. De obicei, cele din clasele XI-XII păstrează copiii. Cele din clasele a VIII-a şi a IX-a fac avort. Ciudat este că cele care fac avort nu sunt traumatizate. Sunt atât de inconştiente încât parcă nici nu realizează ce s-a întâmplat de fapt. Şi îşi continuă aventurile ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Probabil la o vârstă a înţelepciunii vor privi în urmă cu regret. Dar deocamdată sunt exact la fel. Ştiu un caz care a abandonat şcoala anul trecut în clasa a X-a pentru că a rămas însărcinată. A plecat în Italia să nu o vadă comunitatea că-i gravidă şi după ce a născut a adus copilul la mama ei şi a plecat înapoi cu altul. Cea mai fragedă vârstă de fată însărcinată de la noi este de 14 ani, care de la 13 ani a început să facă trotuarul”.

Problema pare paractic fără soluţie. Părinţii nu vorbesc cu tinerii. Profesorii nu se prea implică. Iar psihologii trebuie să păstreze secretul profesional. Astfel, la poliţie ajung foarte puţine plângeri pentru corupere de minori: „Păcat că în spatele profesiei de psiholog nu ai mână liberă şi nu ai voie să vorbeşti ceea ce ţi se spune sub protecţia anonimatului. Se cere discreţie toată. Că dacă am putea să luăm legătura cu poliţia şi cu părinţii în momentul în care aflăm lucrurile acestea atât de grave, poate s-ar rezolva multe. Dar în momentul în care am lua poziţie peste voia copiilor ne pierdem credibilitatea şi nu mai putem face nimic. Şi atunci încercăm să-i ajutăm ridicându-le moralul şi dezvoltându-le stima de sine, eu la asta lucrez acum cu ei. Le explic să aibă încredere în forţele lor, să le explic faptul că viaţa-i foarte grea, că fiecare eşec poate fi mai târziu o reuşită. După ce am acceptul să vorbim cu părinţii, vorbesc şi cu ei. Apoi îi pun faţă-n faţă dar nici în faţa mea nu vrea să vorbească cu mama. Îmi spune „vă rog spuneţi-i dumneavoastră”. Aşa că vorbesc cu mama, îi spun „de fapt asta vrea să vă spună”, îi spun fetei „aşa-i că asta ai vrut să spui?”, şi ea plânge, mama plânge şi mai tare şi totul devine foarte greu”.

Aceste fete nu sunt o excepţie. Sunt doar nişte exemple de copii cu adolescenţa furată. Sau de copiii cu copii. În statistici, România e pe locul întâi în UE la numărul de mame minore. Şi totuşi, se vorbeşte prea puţin despre acest fenomen. Scurtele relatări din presă, de la rubrica de sănătate, legate de asemenea cazuri au devenit banale, un fel de anunţuri la mica publicitate. Nişte ştiri, care compun, un tablou hidos cu vieţi distruse şi disperare.

„Facem un pic de sex şi primesc banii pentru pantofi”

Profesorii spun că fetele ajung să-şi şantajeze părinţii: ori primesc bani, ori o să şi-i procure singure, făcând sex: „O altă replică ce m-a uimit a fost: „că i-am spus la mami, că dacă nu-mi dă bani, că-mi trebuie 300 de mii pentru pantofi, nu-i nicio problemă că dau un telefon, dau un pupic şi facem un pic de sex şi primesc banii pentru pantofi”. Deci a pus-o să aleagă, ca o metodă de şantaj. Iar părinţii plâng, vor să creadă că nu-i adevărat”, ne-a spus G.M.
 

 
Fenomen alarmant
Ginecologul Ioan Rednic spune că aceste cazuri au atins cote alarmante şi sunt în continuă creştere: „au crescut cazuri de minore însărcinate. Cauzele? Anturajul, lipsa de cultură medicală. Fenomenul e în creştere. Vârsta mamelor începe de la 15 ani. Cele mai multe fac avort. Eu nu le servesc, că-s minore. Dacă vin cu mamele da, dacă nu. Sigur că rămân traumatizate după o astfel de intervenţie”.

Cifre
* 127.410 de întreruperi de sarcină s-au înregistrat în 2008, dintre care 13.833 au avut loc la grupa de vârstă 15-19 ani.
* 26.949 este numărul nou-născuţilor cu mame între 15 şi 19 ani, în 2008. În 2009, mamele de 15-19 ani au născut 25.456 de bebeluşi.
* 29.000 de nou-născuţi au fost aduşi pe lume de adolescente cu vârste între 15 şi 19 ani, conform unui studiu realizat de Ministerul Sănătăţii în 2005.
* 150.000 de avorturi la cerere au loc anual în România. Acestea generează complicaţii în circa 1% din cazuri.
*16.650 este numărul de întreruperi legale de sarcină la adolescente, reprezentând aproximativ 11% din totalul întreruperilor de sarcină.
Mircea CRIŞAN
Ioana LUCĂCEL