Ultimii trei presedinti ai României au legaturi puternice cu Maramuresul *  Singura ruda a lui Ion Iliescu din partea parintilor traieste în comuna maramureseana Rozavlea, unde s-a nascut mama vitrega a fostului presedinte, Maria Bucur * „Basescu de Basesti?”- aceasta e întrebarea care-i „macina” pe basesteni dupa ce o enciclopedie online a publicat un articol potrivit caruia familia presedintelui Traian Basescu ar fi originara din satul Basesti*  Arhimandritul manastirii Rohia i-a prevestit lui Basescu în 2001 ca va fi presedintele tarii * Emil Constantinescu venea aproape anual în Maramures, atras de o legatura „geologica” dar si una de suflet.  

Traian Basescu. Ion Iliescu. Emil Constantinescu. Toti au ocupat sau ocupa cea mai importanta functie publica din stat. Dar din somptuozitatea palatului Cotroceni, toti au privit cu drag spre un altfel de „palat prezidential”. Unul fara lux, fara paza si fara covor rosu. Unul de care-i leaga fie familia, fie profesia, fie o legatura spirituala: Maramures. Un „judet prezidential”.

Vreti argumente? Va dam argumente. Primul pe lista, cu voia dumneavoastra, actualul presedinte al tarii: Traian Basescu. Biografia prezidentiala spune ca s-a nascut în localitatea Basarabi, din judetul Constanta. Dar o biografie aparuta în urma cu câteva luni pe cea mai mare enciclopedie online sustine ca familia lui Traian Basescu provine din comuna maramureseana Basesti. Si, mai mult, ca seful statului ar fi urmasul lui Gheorghe Pop de Basesti. Ipoteza nu a fost demonstrata si nu are foarte mare credibilitate, dar „înfierbânta” înca spiritele în Basesti.

Satenii fac ochi mari, îsi dreg glasul ca pentru rugaciune si apoi ofteaza… E greu de crezut. Au auzit povesti „dintr-astea” si sustin în cor ca „ar fi bine” dar dupa un moment de ragaz afirma spasiti ca „asta pâna-i lume, nu-i drept”. Ca de ar fi, musai ar sti si ei…. Dar daca nu-i, de ce se povesteste?

Daca nu-i, nu-l poti „planta”….

Basestenii sunt oameni drepti si aprigi. Poate prea drepti si prea aprigi pentru un sat ce pare aproape pustiu. Însa, desi e dimineata si bruma de octombrie nu s-a ridicat înca, gasesti destul de usor pe cineva cu chef de vorba. Oamenii s-au strâns în fata magazinului alimentar. Vorbesc despre lapte, preturi si arunca „un ochi” pe ulita aproape pustie. Masina de pâine trebuie sa soseasca „din minuta-n minuta”. Par atât de „prinsi” în asteptare încât barmana de la cârciuma de lânga magazin nici n-a observat ca are clienti. Pâna sa ne hotarâm la care masa ne asezam, auzim o voce grava „hai tu, serveste omini iestea”. Barmana nu se grabeste sa aduca cafeaua, dar barbatul se ofera sa ne tina companie. „Din Baia Mare sunteti, ase-i?”. Îsi întoarce fata de la tejghea si face ochi mari când întrebam daca Basescu-i din Basesti: „Nu-i drept ca Basescu ar avea legaturi pe aici. Am auzit si eu de povesti de astea dar pâna-i lume nu-i drept. Aci o fost Pop Gheorghe de Basesti si ala o fost om mare”, povesteste Vasile Matei.

Parasim cârciuma si înaintam pe strada pustie în cautarea unui indiciu, orice care sa dovedeasca sau sa „desfiinteze” ipoteza. În fata Casei Memoriale Gheorghe Pop de Basesti zarim o femeie care se straduieste sa mature frunzele. „Cad asa multe ca oricât matur tot ramân”. Adresam aceeasi întrebare. Femeia raspunde încet: „nu stiu daca Traian Basescu ar avea pe arborele genealogic vreo legatura cu Basestiul. Am auzit povesti dar sigur nu se stie. A fost în discutie ca ar avea ceva legatura de rudenie cu Gheorghe Pop de Basesti, dar nu-i nimic concret. A mai fost cineva aici si a întrebat. Nu a facut nimeni o cercetare. Numai pâna aici a ramas povestea. Au întrebat asa cum întrebati dumneavoastra, dar eu nu sunt în masura sa dau relatii”. Vizavi, doi batrâni privesc curiosi peste gard. Întrebam din nou, dar raspunsul e similar: „N-am auzit pâna amu’ de asa ceva. Pâna amu’ când va aud pe dumneavoastra”.

În centrul satului, îl zarim pe primarul Ioan Calauz. Nu se mira când întrebam daca Basescu e din Basesti. Zice ca: „sunt speculatii de mult timp. O fost din Bucuresti si o întrebat daca Basescu ar avea vreo legatura cu Basestiul, dar… nici vorba. Sunt numai speculatii pe baza unor coincidente de nume. Singura chestie e asemanarea cuvintelor Basescu – Basesti. Presedintele a motivat ca atunci când era în scoala credea ca are legaturi prin Basesti, dar dupa aia a dezmintit. I-a fost luata si lui parerea pe povestea asta. Daca s-ar demonstra ca pe arborele genealogic al lui Basescu ar fi cineva de aici normal ca ar fi o bucurie pentru comuna. Dar daca nu se poate nu-l poti planta aici”.

Ceva mai încolo, e un batrânel. Zice ca avem noroc ca l-am prins pe drum, ca nu prea iese din casa. Ion Maries are 79 de ani si zice ca „putini sunt acum în Basesti care au vazut atâtea vânturi câte am vazut eu”. Ne poate oferi si o parere „avizata” ca a lucrat multi ani la primarie dar zice ca: „Nu am auzit ca Basescu ar avea ceva stramosi aici, dar nici nu cred. Nu exista nicio famile Basescu pa aici. Numele satului Basesti se trage ne la un cioban care s-a asezat aici si-l chema Basan Ilie. Ungurii spun în traducere Satul lui Ilie. Am lucrat o gramada de ani la primarie si as fi stiut daca era vreo legatura”.

Legaturi „geologice””

Emil Constantinescu a cunoscut Maramuresul si maramuresenii cu mult înainte de a fi presedinte. Venea aici aproape anual si în timp a dezvoltat o legatura… „geologica” dar si de suflet cu judetul. Pe atunci, actualul presedinte al Consiliului Judetean, Marinel Kovacs, era cadru didactic la universitate, iar Constantinescu era „sef de lucrari, lector la universitate si pe urma profesor, dupa 90”. Kovacs spune ca: „Pentru el a fost o legatura plecata în primul rând din ceea ce-i era profesia. Pentru ca el, ca geolog, a fost foarte legat aspectele de geologie ale Maramuresului pentru ca a si îndrumat foarte multi studenti din zona pentru lucrari de licenta, de diploma. Venea în fiecare an sau aproape în fiecare an în practica cu studentii. Venind în practica cu studentii, sigur, se ducea pe diverse profile geologice de pe vaile si muntii vulcanici, în principal în zona din jurul Baii Mari si Cavnic. În afara de asta avea si colaborari cu geologi, cu IPEG-ul, cum era pe atunci, si înainte si dupa 89. Asa ca venea si cu lucrari de cercetare în zona”.

Apoi a venit Revolutia, iar Constantinescu a intrat în politica, dar tot a venit în Maramures: „Imediat dupa 90 a venit în calitate de membru în conducerea Aliantei Civice. A fost la înfiintarea Aliantei Civice Maramures. El a venit ca reprezentant al conducerii si-i cunostea pe foarte multi de aici”, spune Kovacs. Gurile rele spun ca în tinerete Constantinescu ar fi avut în Maramures si „o mândra”…

Si dupa ce a devenit presedinte si-a continuat vizitele în zona. Dar e drept ca mai mult la evenimente oficiale.

Matusa lui Iliescu

„Pa Ileana îti recunoaste-o. Îi o batrâna subtira, care umbla cu o bota si are o traista maramureseana în gât. Îi matusa domnului Iliescu….”. Asa o stiu satenii din Rozavlea pe Ileana Stoica. Batrânica locuieste într-o casa pitoreasca situata undeva spre iesirea din Rozavlea. Îsi spala mâinile pe prispa si ne invita în casa. Nu, nu în bucatarie, în „camera din-nainte”. Ne ofera cu amabilitate câte un scaun si se tânguieste: „casa nematurata, mari oameni asteapta”, asta desi camera straluceste de curatenie.

Într-un colt, de sub un stergar popular zâmbeste Iliescu. Ion Iliescu, fostul presedinte al României. Femeia ne urmareste privirea si raspunde: „Io i-s matusa. Io-s sora cu mama lui, Marie Bucur. Mama vitrega. Ea s-o casatorit cu tata lui”.

Nu stie multe despre legatura Mariei cu Alexandru Iliescu, dar e singura care mai stie ceva. „Am fost al patrulea copil, si multe nu stiu. Cine o stiut mai multe îi în mormânt. Numa io traiesc. Nime n-o trait din neamu meu atâta. Nime, niciun parinte, niciun bunic. Am 87, ani multi si buni: am avut sot bun, copii trei, cuminti, am muncit, ne-am înteles. Io n-am avut un cuvânt slab de la barabatu-meu. Ase familie mai rar o fost în sat ca a nostra”.

Stie ca Maria s-a angajat în Bucuresti si asa l-a cunoscut pe tatal lui Ion Iliescu. Au avut împreuna doi fii: Mihai si Crisan. Dar Maria s-a purtat întotdeauna ca si când ar avea trei. L-a iubit si pe Ion si l-a considerat fiul ei.

De fapt, si fostul presedinte s-a comportat la fel cu familia sa de la Rozavlea. Nu conta ca nu sunt rude de sânge. „O fost p-aici. Sigur, da înca de câte ori. O fost aici, în casa, si o fost pa câmp când era mai micut, pâna la Botiza. În vacante venea cu colegii. Venea si cu fratii lui, da amu’ îs morti si Crisan si Mihai. Nu mai traie nime din familia lui, nici matusi, nici parinti, nici bunici, nime. Numa pa mine ma are. Îmi pare rau de sora mea. Am o scrisoare, scrisa de ea înainte de a muri si ase o pastrez ca lumina ochilor. Tat ma întreaba: Tu Ieana, ce faci? Cum esti? As dori sa ma mai duc la voi în Maramures.” Maria n-a venit în Maramures, dar „Ionel” cum îi spune batrâna a continuat sa vina si dupa ce s-a însurat, si dupa ce a ajuns presedinte. „O iubit Maramuresul. Când era student venea cu mai multi. Odata ne-o facut surpriza. În fata casii statea mama mea. Mama deschide geamu si zâce: Ileana hai vezi cine-i la noi. El zâce: Matusa am gândit ca ti-o face o surpriza si nu mi-i cunoaste. Zâc: Vai, mai Ionel, cum nu te-oi cunoaste ca te cunosc de mic?. Când era presedinte venea mai des ca poate o avut si ocazii mai bune si cum sa sa duca prin Maramures si sa nu treaca pa la neamuri”.

La vizitele oficiale, Ileana Stoica pregatea de fiecare data o masa lunga si plina cu „curechi umplut si zama” din belsug. Spune ca nepotul ei nu mânca slanina, prefera ciorbele si „verdeturile”. Iar sticla de horinca ramânea aproape intacta ca „n-o baut daca o avut de calatorit”.

Lucru „de mare valoare”

Batrâna întinde bratul spre mijlocul camerei încercând sa ne explice câti oameni mari au stat la masa sa. „N-am stiut io câta lume zâne. Stiu c-o fost omeni mari tati, da’ care de la ce conducere, nu stiu… Era lume plin, n-ai putut strabate prin casa, o fost si-n ograda si pa drum si pa tate gardurile. Si amu’ îs slabita ca-s batrâna, da’ si atunci când m-am trezât cu atâta popor m-am intimidat, nu mai stiam io, da’ domnu Iliescu o fost om cuminte. Ase ma tânea de aproape, ca vedea ca io sar ca o minge de bucurie, de emotii”.

Batrâna spune ca nu-i dadea cadouri extravagante nepotului si nici nu astepta nimic. Îi mai dadea uneori câte o pasca sau o sticla cu horinca. Dar în urma vizitelor ramânea întotdeauna un dar nepretuit: fotografiile. Însa în campaniile electorale nu lipea poza nepotului sau pe poarta ca „Poza o fost el. Statea cu fata catre oameni. N-o trebuit a scoate poza pa garduri ca tati oamenii o fo pa garduri. Si ase de linistit mere pântre oamenii, cu masinile pâna-n cimitir. Tatdeauna mere pâna-n cimitir, la bunici. Niciodata n-o fost sa treaca sa nu marga pâna acolo”.

Cât despre vot, nici nu încape vorba ca familia din Rozavlea sa nu „puna stampila pe Iliescu”: „Ar fi fost o rusine sa votam cu oameni straini, când am avut omu nost. Sa fie nepotul nost presedintele României îi lucru de mare valoare si de bucurie în familie. Si le-o fost drag  si la neamuri, dar si la oameni. Ca de nu l-ar fi iubit tata tara, nu l-ar fi pus unde-i”.

Ileana Stoica a fost de multe ori în Bucuresti, în vizita la sora sa si la nepotul sau. A ajuns chiar si la Cotroceni si spune ca n-a avut nicio problema cu SPP-ul. A aratat buletinul si a spus cine e. „Am fost la el acasa si amu’, când o murit mama-sa, da’ nu tâu sama câti ani o fost de atunci. M-o dus la casa lui si a lui mâne-sa. Am fost si la cimitir. Am fost si la palat.”.

Batrâna spune si-ar fi dorit sa mai mearga odata în Bucuresti: „Ase mi-i de dor sa trec pa sub geamurie mâne-sa. Pa sub geamuri. Am grait cu o nepoata: Hai sa ne ducem odata pâna la Bucuresti. Da amu-s neputincioasa, nu sa poate. Da’ pâna mai an, tat graiam. O cheama Marie si pa nepoata cum o chemat-o pa sora-nea. Amu io nu poci”.

Ileana Stoica iese pe prispa si strânge la piept un teanc de fotografii. Ofteaza încet „da’ tat o promis el c-a zâni. Îl asteptam cu drag” si priveste în zare. Acolo, undeva se afla un palat cu lux, paza si covor rosu. Dar din somptuozitatea palatului Cotroceni, toti presedintii au privit cu drag spre un altfel de „palat prezidential”. Fara lux, fara paza, fara covor rosu. Dar unul de care-i leaga fie familia, fie profesia, fie o legatura spirituala: Maramures. Un „judet prezidential”.

Ioana LUCACEL

Mircea CRISAN

 „I-a spus în 2001 ca va fi presedintele României”

Era în 2001, pre-campaia de presedentie. Basescu nu era înca presedinte de partid, dar a facut o vizita în Maramures. Mircea Man l-a invitat la Rohia.

Asa a început legatura spirituala a presedintelui cu acest loc. Ce-l leaga de Rohia? Nu doar frumusetea locului, ci mai ales oamenii. Sau mai bine zis un om: Arhimandritul Man. „Când a fost la Rohia a avut discutii cu un calugar care i-a spus în 2001 ca va fi presedintele României, în conditiile în care atunci el nici nu se gândea sa candideze. Calugarul este Arhimandritul Man, care nici macar nu-l cunostea pe Basescu cine-i sau ce hram poarta. Arhimandritul Man este fostul staret al manastirii, care la un moment dat, prin 80 si ceva, s-a îmbolnavit, a avut cancer la gât, toata lumea credea ca o sa moara si uite ca si acum slujeste. Sigur, poate starea sanatatii sale e putin mai subreda, dar e cu adevarat un sfânt. Cine discuta cu Arhimandritul Man o sa-si dea seama ca la Rohia este cu adevarat un sfânt”, spune Mircea Man.

Atunci, Basescu a promis ca revine. Si a si încercat. În 2004 chiar declarase ca îsi va începe campania din Rohia. Era la Oradea si totul era pregatit pentru a junge la Rohia dar „atunci s-a întors Stolojan din Germania si trebuia sa-l astepte la Cluj. Asa ca s-a schimbat programul si n-a mai ajuns la Rohia”, spune Man. Dar se gândeste cu drag la Rohia si cu siguranta se va mai întoarce aici. Mircea Man are si argumente: „Traian Basescu chiar este un om religios, un om care crede în Dumnezeu si un om care crede în Biserica”.

Accidentul lui Constantinescu

3 februarie 1991. Emil Constantinescu participase cu o zi în urma la un eveniment organizat la Casa de Cultura a Sindicatelor din Baia Mare, iar în dimineata acelei zile a plecat pe un ger îngrozitor spre Sighet, pentru a asista la manifestarile dedicate lui Iuliu Maniu. La întoarcere trebuia sa ajunga acasa la Marinel Kovacs. Dar a întârziat. Spre seara, cineva l-a sunat pe Kovacs sa-i spuna ca fostul presedinte a avut un accident de masina. „  Era gheata peste tot si n-a mai venit pe serpentine ci pe Certeze. Si în Orasul Nou, la pod, pentru ca nu era balustrada au aterizat în râu de la o înaltime de vreo 3,5 m. A avut norocul sa nu aiba nimic grav decât usoare lovituri la cap si la genunche. Am fost eu cu amarâta mea de Dacie 1300 acolo sa-i iau, sa-i recuperez dintr-o casa de lânga pod, l-am adus la spital, controale etc, dupa care l-am dus acasa. Desi trebuia sa bem o palinca si sa mâncam ceva, omul n-a mai fost în stare sa bea decât un ceai. Era terminat, tot alb”, îsi aminteste Kovacs.  

Batrâna si presedintele

De fiecare data când nepotul-presedinte Ion Iliescu venea în vizita în zona,  rudele sale din Rozavlea mergeau sa-l întâmpine, sa-l vada, sa-l îmbratiseze.

Si matusa sa, Ileana Stoica a fost. A fost si în Baia Mare, si în Satu Mare si în Sighetu Marmatiei. Si spune ca nepotul sau se bucura de fiecare data: „Era coloana, s-o împartit poporu pa doua parti. Si era Mircea Pascu în spatele, ori în naintea lui. Nu mai stiu. El o zânit drept la mine. Toata lumea s-o uitat la noi. Ce Doamne un om ase mare mere la o taranca batrâna?”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here