Redăm integral editorialul lui Sebastian Lăzăroiu, într-o analiză a bilanțului PSD după alegerile locale.
Poate nu câștigător, dar sigur beneficiar. Însă daca beneficiarul e orb, nu e niciun folos. Electoratul îți dă, nu-ți bagă în traistă.
Si, mai important decât votul, alegatorul îți dă lecția, îți dezleagă talcul, trage alarma, iar asta trece dincolo de numere. Doar ca ar trebuie să fie cineva pe recepție la celălalt capăt al firului.
Acum, după trei scrutine consecutive, Ciolacu a adunat dosare întregi cu mesaje pentru colegii săi. Are argumente, probe zdrobitoare, cât pentru un adevărat manual de conduita sau pentru o lista de instrucțiuni pentru modernizarea partidului. Ne așteptam sa le folosească, deși știm ca e dificil să lupte cu inerția mentalităților și cu puterea obișnuinței.
De la scrutinul europarlamentar, învățăm că ofensiva împotrivă justiției, intru salvarea de la pedeapsa a colegilor si clienților cu dare de mana, e păguboasă pe termen lung si foarte lung. Nimeni nu vrea să vadă clasa politica într-o celula doi pe doi, dar nici cum clasa politica are imunitate la dat socoteala pentru administarea banilor publici. Ba asta chiar înfurie rău. Tot mai putini alegatori aplauda – chiar și ațâțați de propaganda bine plătita – eforturile parlamentarilor de a scăpa de mâna lunga a unui ipotetic stat paralel, care nu e altcineva decât statul român.
Tot de la europarlamentare învățăm ca deghizarea în euroscepticism a retoricii primitive, xenofobe si național-comuniste, nu prea mai păcălește multa lume. Un partid a sucombat definitiv pe altarul acestor pseudo-idealuri, iar liderul sau nu mai e în viață să constate eșecul, chiar daca și-a lăsat discipoli, unii cu rang înalt tocmai in Partidul Social-Democrat. Sa te cerți cu propria familie politica, doar pentru ca e europeana, n-aduce nici prea mulți bani, nici prea multe voturi.
Lecția prezidențialelor poate să fie și ea asimilată cum se cuvine, numai de cei ce simt pulsul colectiv Tătismul și lipsa anvergurii ar putea trece, la limita, în al doilea tur de scrutin, însă nu va aduna niciodată suficiente simpatii pentru o majoritate.
Alegerile locale tocmai încheiate mustesc însă de învățăminte.
La ce i-a folosit PSD tertipul otrăvit cu mărirea pensiilor si alocațiilor, pregătit minuțios, la putere, pentru succesori, in detrimentul credibilității fiscale a României? Dar populismul anti-masca si gică-contrismul la masurile guvernului împotrivă pandemiei? I-a ajutat sa câștige consiliile județene de la Constanta sau Vrancea, sectorul 2 din București sau chiar funcția de primar general?
Pare ca nu. Si nu, nu e conjunctura, e punct de cotitura. Caci el se poate citi, de exemplu, in entuziasmul victoriei de la Timișoara. N-ar trebui Grindeanu sa-si învețe colegii cum se câștigă alegerile cu un cetățean „străin”, decent si carismatic? Un cetățean susținut de o forța politica mai tânăra ca tranziția si chiar mai tânăra ca liberalismul romanesc. Ce sa-i faci, însă, inerția atârnă greu. Un neamț a câștigat de doua ori prezidențialele si PSD parca tot n-aude mesajul. Surzenia se plătește scump in politica.
Dar banii pe care Primăria Generala i-a împrăștiat cu generozitate in presa prietena au ajutat la ceva? Pentru ca „presa prietena” nu știe sa se oprească atunci când e vorba de bani. E un put fără fund. E drept ca metodele de propaganda, arhiva de fake-news si linșajul mediatic sunt neschimbate, deci produc aceleași rezultate catastrofale pentru plătitor, deși, culmea, nota e tot mai pipărată.
Dar personajele toxice folosite ca portavoce de Gabriela Firea in campania de la București, cu vizibilitate naționala, au făcut vreun bine partidului? Iată o tema de dezbatere pentru șezătoarea de bilanț din Kiseleff. La fel ca si tentativa de a transfera interlopii în ograda adversarului, pe perioada campaniei, sau ca înfrângerea la el acasă a celui care a dat faima rea titlului de baron.
Orbiți de scorul mulțumitor, de cele douăzeci de județe păstrate in curtea lor, social-democrații ar putea trece încă o data pe lângă răspunsuri. Însă vor urma parlamentarele foarte curând si nu cred ca Ciolacu va avea sorti de izbândă, pana se vor face listele, sa-si convingă tovarășii de drum ca e timpul sa schimbe foaia. Așa ca se va mai adaugă un dosar si din decembrie încolo.
In orice caz, chiar daca lunga lista de avertismente electorale va fi ignorata, tot mai mulți lideri ai partidului cu reflexe totalitare vor fi obligați de viață sa învețe cooperarea si lecția împărțirii puterii, caci sunt destule locuri in teritoriu unde edilii PSD se vor confrunta cu majorități de alta culoare. Cum vor reuși sa coabiteze? Vor prefera războiul pana la sfârșitul unui mandat fără realizări sau colaborarea cu forțele adverse spre binele comunității?
Ca dintr-un veritabil experiment natural, Ciolacu ar trebui sa afle acum unde dai și unde crapă. Ar trebui sa știe ce face rău si ce aduce puncte. Iar acesta este un beneficiu de care celelalte doua partide, PNL si USRPLUS, aflate azi in gratiile zeilor, sunt lipsite. Orice s-ar zice, patru ani de opoziție n-au cum sa facă rău PSD. Însă alegerile locale transmit cel mai periculos semnal pentru reforma: scorul general n-arata rău pentru partid, dar detaliile de campanie, mai ales acolo unde au pierdut, prevestesc o lunga agonie.
