La 22 iulie 2011, Anders Breivik a detonat mai întâi o bombă în apropierea sediului guvernului la Oslo, făcând opt victime, după care a ucis alte 69 de persoane, în majoritate adolescenţi, deschizând focul asupra unei tabere de vară a Tineretului laburist pe insula Utoya. În 2012 Breivik a fost condamnat la 21 ani de detenţie. Norvegianul Anders Behring Breivik, care a ucis 77 de oameni în 2011, își ispășește pedeapsa într-o închisoare unde beneficiază – doar pentru el – de mai multe încăperi pe două etaje, cu bucătărie, televizor, sală de fitness și animale de companie. Avocatul său Oystein Storrvik scrie că „lunga perioadă de izolare (…) se traduce acum prin afectări (psihologice) pentru Breivik, inclusiv faptul că acum este suicidar”. „El este de acum dependent de antidepresivul Prozac pentru a suporta zilele de închisoare”
Cum arată „celula” lui Breivik? În închisoarea din Ringerike, situată pe malul lacului pe care se află insula Utoya, el dispune, pe două etaje, de mai multe încăperi: bucătărie, salon TV cu consolă de jocuri, sală echipată cu echipamente de fitness, şi în care autorităţile penitenciare au plasat chiar şi trei papagali pentru a-i satisface dorinţa de a avea un animal de companie, potrivit agenţiei norvegiene NTB. Sistemul penitenciar norvegian acordă în mod tradiţional un loc important reabilitării deţinuţilor. Breivik beneficiază „de o ofertă foarte completă” (bucătărie, jocuri, plimbări, baschet…) şi „nu există niciun indiciu că suferă de probleme fizice sau mintale din cauza condiţiilor de detenţie”, argumentează avocatul statului, Andreas Hjetland.
Cu totul altfel stau lucrurile în România.
Cazul profesorului Bulai a bulversat recent televiziunile. Televiziunile și media, nu România…Adevărul despre ancheta abuzivă din cazul Bulai începe să se arate – scrie Răzvan Savaliuc, în ”Lumea Justiției”. Înclin, așadar, să fiu de partea lui. ”Dupa ce a fost linșat mediatic și defilat prin fața camerelor de luat vederi in cătușe, cu mâinile la spate, ca un infractor periculos, și arestat în mare viteză, pe un probatoriu construit numai pe probe în acuzare, profesorul universitar Alfred Bulai de la SNSPA, a cedat fizic și psihic în arest și a facut infarct, fiind la un pas de moarte.
Sociologul a fost scos de urgență din Arestul Central și dus la Spitalul Militar, viața lui atârnând de un fir de păr.
Chiar dacă Alfred Bulai ar fi vinovat, el nu poate fi condamnat la moarte, conform Constituției României. Însă ”teroarea jusțitiară și mediatică la care sociologul a fost supus poate duce la același tragic deznodamânt.
Era evident din filmări că Alfred Bulai nu trebuia arestat, având peste 60 de ani și o stare de sănătate vădit precară. Însă așa s-a dorit – exact cum a spus ministra Justiției Alina Gorghiu: „Societatea a primit un mesaj bun, sanatos”. Nu mai contează că probatoriul este construit doar pe declarații și o înregistrare și că procurorii de la Parchetul de pe lânga Judecătoria Sectorului 1 nu au administrat probe in apărare, așa cum îi obligă legea. Mai important este spectacolul mediatic.
Realitatea nu poate fi ascunsă: într-o Românie cu personaje care au scandalizat națiunea, frații Tate sunt în libertate, combinatorii justiției și ai serviciilor secrete Florian Coldea și Dumitru Dumbravă sunt în libertate, dar un profesor universitar de peste 60 de ani, care nu mai putea face nimic și care prezintă probleme de sanatate vizibile, trebuia dat exemplu pentru societate si executat in piața publică, fără a se ține cont de dreptul lui la apărare, de dreptul la demnitatea umană și cu încălcarea gravă a secretului anchetei, prin faptul că Parchetul a livrat presei de casă amănunte copioase din dosar înainte ca acuzatul sa fie dus în fața unui judecator”.
Revenim, cu alte cuvinte, în perioada protocoalelor cu SRI, cand zeci de oameni au murit cu zile din cauza anchetelor abuzive.
Iisus Christos, – remarca undeva Al. Paleologu, uriaș intelectual, fostă personalitate a PNL și liberal prin însăși formarea sa intelectuală și prin structura sa umană -, a preferat să frecventeze lumea interlopă, a preferat-o pe Maria Magdalena, l-a preferat pe samaritean, l-a preferat la urmă pe tâlharul cel bun, i-a ales pe cei care erau amenințați de ieșirea din ordinea divină, pe cei imperfecți. Iisus Christos a întemeiat Biserica pe doi oameni care nu aveau antecedente recomandabile, adică pe sf. Petru, care s-a lepădat de trei ori de Hristos, și pe sf. Pavel, care fusese la vremea aceea un fel de securist, una peste alta. Pentru ce a făcut asta? Pentru ca să se știe, să se înțeleagă, că suntem failibili, iar dacă ne socotim infailibili, suntem, de fapt, păcătoși. Sentimentul infailibilității și perfecțiunii este unul din cele mai grave păcate pe care le poate săvârși cineva…
„Societatea a primit un mesaj bun, sanatos!” a spus ministra liberală a justiției. Nu știu care au fost ultimele lecturi în domeniul juridic ale dnei Gorghiu. Dar nici ale procurorului Daniel Nedelea, care într-un ”editorial televizat” își aroga dreptul de mare Dumnezeu: ”Este esențial – spunea acesta -, să subliniem că aceste fapte nu pot fi tolerate. Este inadmisibil și inacceptabil și este de datoria noastră să asigurăm un mediu sigur în care educația să se desfășoare în condiții de respect, demnitate și integritate. Orice formă de abuz sexual, indiferent de context, este inacceptabilă și Ministerul Public va acționa cu fermitate împotriva tuturor persoanelor care comit astfel de fapte”, a spus marele Dumnezeu al procuraturii…
Sper să nu greșesc, dar cred că nici unul dintre acești ”infailibili” n-au auzit de cartea (celebră, desigur!),”Despre infracțiuni și pedepse” a nu mai puțin celebrului Cesare Beccaria. Cartea a fost scrisă în 1764. Succesul viziunii lui Beccaria a fost uriaș, suscitând critici și polemici inerente. La 3 februarie 1766, Biserica Catolica Romana hotărăște punerea volumului la Index. Însă ideile lui Beccaria s-au raspândit și în afara Europei, devenind un element esențial al istoriei atlantice, după cum demonstrează succesul multor propuneri de-ale sale preluate rapid de Benjamin Franklin și Thomas Jefferson – de creatorii “experimentului democratic” care a transformat coloniile britanice de peste Ocean, în ”Statele Unite ale Americii”.
Giulio Giorello cel care prezintă cartea în ediția ei românească este profesor de Filozofie a Științei la Universitatea din Milano și președinte al Societății Italiene de Logică și Filozofie a Științei.
O parte din studiile sale abordează tema libertății umane. Așa că poate atât domnii procurori, dar și ilustra intelectuală liberală Alina Gorghiu, vor găsi timp pentru a-l citi, atât pe Beccaria, dar și pe Giuio Giorello. Printre volumele sale se numară și acestea: ”Spectrul și libertinul”, ”Teologia, matematica și gândirea liberă” (1985),Omul, limite si speranță: minti, creiere, computer (1991), Filozofia știintei în secolul XX, (1996).
