Marius Nicoara incearca sa se lepede de esecul Nokia

Plecarea companiei finlandeze Nokia si inchiderea fabricii de la Jucu, pe langa drama miilor de oameni ramasi fara locuri de munca, ridica si un mare semn de intrebare cu privire la motivele pentru care s-a dorit secretizarea contractului care consfintea parteneriatul public – privat. Gazeta de Cluj va prezinta cine a avut cu adevarat de castigat de pe urma venirii Nokia, precum si culisele din spatele contractului.

Dupa plecarea Nokia de la Jucu, multa lume se asteapta sa iasa la iveala neregulile si interesele din spatele investitiei, dintre care multe sunt legate de numele fostului presedinte al Consiliului Judetean Cluj (CJ), Marius Nicoara. Mergand pe principiul „cine se scuza, se acuza”, este usor de observat faptul ca Marius Nicoara incearca sa se distanteze de ceea ce se poate numi esecul Nokia, mai precis plecarea Nokia, incercand sa atribuie vina pe altii si pe alte institutii.

Nicoara da vina pe Tise si Apostu pentru plecarea Nokia

Saptamana trecuta, imediat dupa ce vestea ingrijoratoare a plecarii gigantului finlandez a fost facuta publica, Marius Nicoara a sugerat, voalat,  in cadrul unei conferinte de presa, ca vina ar apartine presedintelui actual al CJ, Alin Tise si Primariei Cluj, conduse de Sorin Apostu. Concret, acesta a indicat ca autoritatile in cauza nu si-au respectat promisiunile si angajamentele asumate, acesta fiind motivul pentru care Nokia a plecat. In replica, actualul presedinte al Consiliului Judetean, Alin Tise,a  anuntat printr-un comunicat de presa ca va cere desecretizarea contractului semnat de Nokia cu autoritatile locale, pentru a demonstra pe aceasta cale ca acestea din urma si-au indeplinit obligatiile asumate fata de producatorul finlandez de telefoane mobile.

La o zi dupa anuntul plecarii companiei Nokia, Sorin Apostu, primarul Cluj-Napoca arata faptul ca nu conditiile create companiei au determinat plecarea finlandezilor, ci contextul economic mondial. “Ii asigur pe clujeni cu privire la faptul ca aceasta decizie radicala nu a fost motivata de conditiile create aici pentru companie, ci de dinamica pietei de productie a echipamentelor de telefonie mobila la nivel mondial.”, sustine acesta.

De aceeasi parere este si Alin Tise, presedintele Consiliului Judetean, si dansul punand plecarea Nokia pe seama contextului economic nefavorabilul, si nu a nerespectarii unor clauze contractuale de catre CJ sau Primarie. Dupa o intalnire cu vicepresedintele Nokia, Erik Anderson, acesta a declarat pentru stiridecluj.ro : „Pozitia lor a fost ferma, in sensul ca nu are nicio legatura cu decizia luata cu conditiile din Romania, ci cu strategia lor economica, cu strategia care vizeaza subcontractorii. Aspectul important care a contat in luarea acestei decizii a fost faptul ca subcontractorii lor sunt din Asia, iar transportarea acestor materiale inspre Romania este mult prea scumpa pentru Nokia si atunci au preferat ca activitatea de aici s-o desfasoare in alta fabrica existenta, avand in vedere ca aceste componente pe care le folosesc se produc in Asia”.

Contactat telefonic, directorul general al Tetarom de la momentul semnarii contractului cu Nokia, Viorel Gavrea,  s-a aratat rezervat, mentionand ca el nu vrea sa declare nimic. „Daca aveti ceva de intrebat, va trebui sa ma intrebati in scris, altfel nu va pot raspunde”, a declarat acesta.

Secretizarea contractului, sustinuta intens de catre Nicoara

Multe personalitati de la acea vreme se intrebau, si se intreaba si acum, motivul pentru care un contract de parteneriat public-privat a trebuit sa fie secretizat, din moment ce este vorba despre domeniul public sau banii publici. Tocmai de aducerea la cunostinta publicului a clauzelor contractului pare a se teme Marius Nicoara, el fiind la momentul semnarii unul dintre sustinatorii secretizarii lui. Din cate se pare, in spatele fabricii Nokia, ar exista si o adevarata „afacere Nokia”, care a fost condusa si coordonata chiar de catre fostul presedinte al CJ sau prin intermediul unor oameni de afaceri „de casa”.

Inca din cele mai vechi timpuri, istoria ne-a invatat faptul ca cine detine informatia are un avantaj decisiv fata de concurenti, fie ca este vorba de mediul de afaceri, politic sau oricare altul. Astfel, este usor de imaginat modul in care o informatie de genul unei multinationale care urmeaza sa faca investitii intr-un oras poate fi o adevarata mina de aur, pentru cei care stiu sa o foloseasca. In acest sens, diverse surse sustin faptul ca Marius Nicoara, in calitatea sa de presedinte al CJ de la acea vreme, avand informatia venirii finlandezilor de la Nokia in judet, a vandut „pontul” unor oameni de afaceri de incredere, printre care si celui supranumit „schimbatorul de roti”, consilierului judetean Liviu Miclaus. Marius Nicoara, se pare, prin intermediul catorva oameni de afaceri clujeni, stiind din timp de venirea concernului finlandez la Jucu, a cumparat terenuri in suprafata de sute de hectare in ariei unde urma sa fie construita fabrica Nokia, speculand preturile mici de la acea vreme. Chiar si asa, posibilitatile de afacere nu se opresc aici, in zona urmand a fi facute investitii serioase. Surse de la acea vreme sustin ca Marius Nicoara, prin intermediul omului sau de incredere Liviu Miclaus, ar fi dirijat mare parte dintre lucrarile efectuate din bani publici, a caror valoare s-ar fi ridicat la suma de 15 milioane de euro, conform declaratiei proprie a lui Nicoara. Demn de mentionat in acest sens este si faptul ca acesti bani au fost investiti din fonduri puse la dispozitie de catre Consiliul Judetean Cluj si de catre Guvernul Romaniei. Un aspect curios este faptul ca dintre firmele care au desfasurat lucrari la reteaua electrica, apa si canalizare, drumuri sau infrastructura in general din bani publici, multe sunt „prietenoase” lui Marius Nicoara sau apropiatilor lui. Interesant sub acest aspect este si generozitatea de cate Nicoara a dat dovada atunci cand a pus la dispozitia concernului finlandez o suprafata de 90 de hectare pentru construirea fabricii, chiar daca acestia avea nevoie de abia 30 de hectare, cat si faptul ca s-a investit in infrastructura mai mult decat ar fi fost nevoie pentru buna desfasurare a activitatii.

La momentul plecarii Nokia de la Bochum, institutiile de stat din Germania, cat si angajatii au fost despagubiti pana la ultimul euro, compania finlandeza platind 200 de milioane in total. Un angajat cu experienta a incasat aproape 200.000 de euro drept compensatie, in timp ce media s-a situat la 70.000 de euro. Suntem curiosi ce masuri de precautie, de siguranta si protectie sociala a luat Consiliul Judetean de la acea vreme, condus de Marius Nicoara, in eventualitate plecarii Nokia de la Jucu.

Andrei TOMOS

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here