Dupa opt ani de zile de proces interminabil, dosarul de santaj „Ziua de Iasi” se apropie de final in fata instantelor de clujene. Curtea de Apel Cluj a audiat ieri, 19 decembrie, ultima parte vatamata, care nu si-a mai putut aminti mare lucru, dar a mentionat ca se afla in relatii bune cu Florin Asimionesei, iar pe Alin Tocan nu l-a intalnit niciodata. Este vorba despre Budur Eugen, partea vatamata pentru care au fost casate atat sentinta de achitare a Judecatoriei Cluj cat si hotararea de respingere a apelului data de Tribunalul Cluj.
Istoricul procesului la Cluj
Dosarul de santaj „Ziua de Iasi” a fost trimis in judecata in urma cu opt ani, fiind considerat primul caz de santaj prin presa din Romania. Prin rechizitoriul nr.54/P/2004 din 21.03.2005, actualul DNA-Serviciul Teritorial Iasi, fostul PNA, a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate a ziaristilor Asimionesei Florin si Tocan Alin pentru savarsirea infractiunii de santaj si asociere pentru comiterea de infractiuni.
La data de 16.05.2005 Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis cererea de stramutare a cauzei formulata de catre Florin Asimionesei si Alin Tocan si a dispus stramutarea de la Judecatoria Iasi la Judecatoria Cluj-Napoca. Prin sentinta penala cu nr.213 din 12.03.2009, Judecatoria Cluj-Napoca a dispus admiterea exceptiei privind nerespectarea dispozitiilor referitoare la dreptul la aparare, in temeiul art.332 al. 2 din CPP, cu referire la art. 197 CPP, art. 6 din CEDO si art. 263 CPP, dispunand desesizarea instantei si restituirea cauzei la procurorii DNA pentru refacerea urmaririi penale in ceea ce ii priveste pe cei doi ziaristi.
Procesul in fata primei instante a fost finalizat la data de 15 iulie 2010, printr-o sentinta de achitare. Astfel, in baza art.4 pct.2 lit.a din CPP, raportat la art. 10 lit.d din CPP, Florin Asimionesei si Alin Tocan au fost scosi de sub invinuirea comiterii infractiunii de asociere pentru savarsirea infractiunii de santaj. Aceeasi solutie a mentinut-o si Tribunalul Cluj, ca instanta de apel, care la data de 7 iunie 2012 a respins apelul inaintat de catre DNA Cluj
Marturia pentru care Curtea a rejudecat cauza – articolele erau cu tenta umoristica
La data de 13 iunie a acestui an, judecatorii Curtii de Apel Cluj admiteau recursul declarat de DNA Cluj, casau in intregime sentinta de achitare si retineau cauza spre rejudecare. Motivul pentru care Curtea de Apel a decis sa rejudece intregul dosar era dat de faptul ca lipseau doua declaratii de parti vatamate, care nu au fost audiate de instantele inferioare.
Daca la ultimul termen de judecata instanta a primit un fax de la Regia Autonoma de Transport Urban Iasi, prin care declarau ca una dintre partile vatamate nu angajeaza acolo, in fata completului de judecatori si-a facut aparitia, cu mandat de aducere, fostul director al Directiei Regionale Vamale Iasi Eugen Budur. Acesta a povestit magistratilor cum l-a cunoscut pe Florin Asimionesei si a dat detalii despre eventualele fapte de santaj de la dosar.
“Pe Florin Asimionesei il cunosc de mult timp, stiu ca detinea franciza la Ziua de Iasi, insa pe Alin Tocan nu l-a intalnit niciodata”, si-a inceput Eugen Budur marturia. “La acea vreme indeplineam functia de director al Directiei Regionale Vamale Iasi. Am avut cu Florin Asimionesei o relatie profesionala de cooperare, in sensul ca acesta imi solicita diferite informatii din domeniul vamal care priveau activitatea de presa. Relatia cu publicatia sa, Ziua de Iasi, a fost una buna, normala, dupa cum era si cu celelalte publicatii media.“ Intrebat de judecatori unde s-a stricat aceasta relatie, sau cum a ajuns sa fie parte vatamata, Eugen Budur a explicat faptul ca “pe parcurs relatia noastra s-a schimbat, devenind mai rece, o perioada neavand nicio legatura cu ei, ulterior ziarul schimbandu-ti atitudinea fata de mine. Dupa perioada buna de colaborare cu Florin Asimionesei, a urmat o perioada in care au aparut mai multe articole referitoare la persoana mea, insa nu pot preciza exact perioada respectiva.” Referitor la caracterul acelor articole, Eugen Budur a precizat ca “aveau un fel de caracter ironic, nu am facut niciun demers pentru ca nu le-a dat mare importanta, unele fiind chiar cu tenta umoristica. De exemplu, fiind ofiter, am aparut pe prima pagina in Ziua de Iasi cu o caricatura care ma portretiza cu o pusca in mana”.
Judecatorii l-au intrebat pe Eugen Budur daca articolele respective i-au cauzat daune in vreun fel, iar acesta a povestit ca “Am considerat ca acele articole constituiau modul de exprimare a lui Florin Asimionesei si nu le-am dat mare atentie, motiv pentru care nu-mi amintesc daca i-am cerut explicatii acestuia, si nici nu am mai luat niciunul legatura”.
Legat de prejudicial creat, Eugen Budur a precizat ca “ am avut un disconfort datorita aparitiei articolelor, pentru ca la servici o parte dintre colegii si colaboratorii mei faceau glume pe aceasta tema. Pe plan familial nu am fost afectat in niciun fel de aparitia articolelor in Ziua de Iasi. Precizez ca Florin Asimionesei nu m-a contactat sub nicio forma, nici direct, nici prin reprezentanti“.
Magistratii clujeni au incercat sa afle motivul pentru care se presupune ca Florin Asimionesei s-ar fi “suparat” pe partea vatamata, astfel intrebandu-l despre circumstantele in care acesta l-a cunoscut pe apropiatul inculpatului, Anatolie Margarit. “Il cunosc pe Anatolie Margarit, il cunosc pentru ca era reprezentantul Sc Expoforest Srl, este cetatean din Republica Moldova. Cu acesta m-am intalnit de mai multe ori, pentru a-i da sfaturi vamale. Se poate ca Florin Asimionesei sa fi interpretat faptul ca nu am reusit sa il ajut direct pe Anatolie Margarit in problema vamala pe care o avea, poate a crezut ca am fost de rea-credinta”. Partea vatamata Eugen Budur a mai tinut sa precizeze ca a trecut mult timp de la acele evenimente, afirmand ca “nu imi mai amintesc ca Florin Asimionesei sa fi intervenit pe langa mine pentru a-l ajuta pe Anatolie Margarit. Mint in alte ocazii, dar nu de genul”. Partea vatamata Eugen Budur a fost adusa in fata judecatorilor clujeni cu mandat de aducere, fiind transferat din arestul Politiei Iasi, el fiind judecat in stare de arest pentru comiterea unor fapte de coruptie, procurorii afirmand ca acesta ar fi luat cu titlu de mita o suma cuprinsa intre 200 si 300 de euro. El a renuntat la pretentiile civile in dosarul “Ziua de Iasi”.
Cum s-a ajuns la achitarea de pe fond
Referindu-se la modul in care isi desfasurau activitatea cei doi inculpati, martorii Postu Lucian, Neamtu Rares, Mazilu Constantin, Leahu Tudor, Ursugruia Sebastian, Olteanu Maria-Magdalena si Furtuna Crin-Aristotel, in calitate de colaboratori, redactori si fotoreporteri ai ziarului “Ziua de Iasi”, au declarat ca nu au cunostinta ca inculpatii sa fi santajat vreuna dintre presupusele parti vatamate enumerate in rechizitoriu. Conform acestora, inculpatii nu au intervenit in activitatea editoriala in sensul ca:”nu li s-a impus niciodata despre cine si ce sa scrie” si nici nu le-au fost cenzurate articolele sau sa fi primit ordine de la inculpati cu privire la teme articolelor.
Judecatorul de fond a considerat ca articolele aparute in cotidianul “Ziua de Iasi” au fost intocmite in exclusivitate de catre jurnalisti, la libera lor apreciere, ca urmare a unor anchete jurnalistice din teren. Relevante in acest sens sunt inscrisurile de la dosar, care arata faptul ca principala sursa de inspiratie pentru ziaristii care au publicat articole in “Ziua de Iasi” cu privire la partile vatamate din dosar au constituit-o celelalte segmente media, locale sau centrale. Cat priveste natura informatiilor publicate, judecatorul apreciaza ca nu au fost publicate informatii confidentiale, aspecte legate de viata personala compromitatoare, ci doar pamflete cu privire la problemele de interes general. Tot in motivarea sentintei de achitare se arata ca pretinsele articole denigratoare nu puteau insufla temeri partilor vatamate si nici nu au stat la baza deciziei acestora de a semna respectivele articole publicitare.
Fara indoiala, instanta de fond a considerat relevante, cu privire la adevarata situatie de fapt, contradictiile dintre declaratiile partilor vatamate si cele ale martorilor. Astfel, martorul Vlasov Mihail contrazice declaratia partii vatamate Butur Eugen in legatura cu presupusa suma de 10.000 de dolari pe care i-ar fi pretins-o Asimionesei Florin in schimbul predarii unei casete audio continand inregistrarile unor discutii “compromitatoare”. In declaratia sa, martorul afirma ca ar fi avut loc o intalnire intre Asimionesei Florin si Butur Eugen, ocazie cu care, in prezenta sa, inculpatul i-ar fi cerut partii vatamate suma de 5000 de dolari. In realitate, in declaratia partii vatamate din faza de urmarire penala este consemnat faptul ca “D-l avocat Vlasov mi-a spus ca Asimionesei Florin vrea 10.000 de dolari, pentru a ma lasa in pace… atunci l-a sunat la telefon si l-a invitat (pe inculpat) la Camera de Comert pentru a se intalni cu mine, dar el a intarziat si eu am plecat nemaiintalnindu-ma cu el, ramanand ca d-l avocat sa-i transmita punctul de meu de vedere..”
Improbabilitatea ca acuzatiile aduse sa fie veridice este surprinsa cu usurinta de catre judecatorul de fond, care, in motivarea sentintei de achitare, observa urmatoarele: “din analiza probatoriului administrat rezulta ca imprejurarile in care s-ar fi petrecut faptele nu au fost de natura sa alarmeze presupusele parti vatamate, sa le inspire sentimentul de temere intrucat in unele situatii nici macar nu au fost contactate de vreunul dintre inculpati, iar de cele mai multe ori, dupa intrevederile avute, acestea au ramas in pasivitate fata de solicitarile inculpatilor, ca rezultat al instructiei, pregatirii si conduitei profesionale adoptate in mediile in care isi desfasurau activitatea, fiind reprezentanti de marca ai unor firme de prestigiu, regii autonome sau partide politice.”
Din punct de vedere strict juridic, infractiunea de santaj se savarseste cu intentie directa, iar latura subiectiva a infractiunii include si scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esential care o deosebeste de infractiunea de amenintare. In speta, dupa studierea probelor administrate, nu rezulta dobandirea unui material injust in conditiile in care au fost incheiate contracte de publicitate cu reprezentantii de resort din cadrul societatilor care editau cotidianul “Ziua de Iasi”. Totodata, in paginile ziarului au fost inserate spoturile publicitare ale firmelor contractante, fara ca aceasta activitate sa aiba vreo legatura cu articolele publicate.
In sentinta penala, judecatoarea Beatrice Birau arata faptul ca lipsa amenintarilor propriu zise ori simplele gesturi si mimica inculpatilor nu pot suplini constrangerea partii vatamate. Apare absolut absurd ca un santaj sa poata fi comis prin mimica, atata timp cat concomitent trebuie sa existe o actiune de constrangere cu ceva concret, corelata cu obtinerea unui folos. In urma administrarii probelor, faptei de santaj catalogata prin rechizitoriu drept linsaj mediatic” ii lipsesc anumite elemente ale laturii obiective si subiective, care nu o incadreaza in prevederile art. 194 alin.2 C.Pen. Fara realizarea cumulativa a elementelor prevazute de lege, nu poate exista tragerea la raspundere penala a inculpatilor”, se arata in sentinta.
Referitor la infractiunea de “asociere pentru savarsirea de infractiuni”, prevazuta de legea 78/2000, la art. 18 si de art. 323 alin.1, nici aceasta nu poate fi retinuta in cauza pentru ca din probatoriu nu rezulta ca inculpatii Asimionesei si Tocan ar fi initiat, constituit sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul caruia sa constranga alte persoane in scopul obtinerii unui folos injust. Instanta a apreciat ca nu a existat o organizare in acest sens, cu reguli prestabilite de actiune, cu ierarhie intre membri, asta chiar in conditiile in care ar fi fost dovedita infractiunea de santaj.
Sabin Ripan
