Florin Mircea Buliga a mărturisit motivele care l-au făcut ca în primăvara acestui an să își ucidă soția și pe cei doi copii în timp ce aceștia dormeau.
Potrivit declarațiilor „Cu o zi înainte (26 martie – n.n.) am mers la Mănăstirea Șinca Veche, deoarece doream să fiu singur, ca să mă rog, să meditez, să mă plimb. La această mănăstire am fost de mai multe ori și singur, cât și cu familia. Am stat aproximativ 45 de minute, m-am rugat, am asistat la o prezentare a unei măicuțe, în acest timp am avut revelația interioară asupra păcatelor mele pe care le-am comis de-a lungul timpului. Precizez că am fost afectat de moartea mamei mele când aveam 14 ani și de semnificația cifrei 6 din viața mea. Din câte cunosc eu, există o ciclicitate care se petrece cu aproximație în fiecare an, în perioada Sărbătorilor pascale, respectiv că este nevoie ca înainte de Paști să moară anumite persoane care sunt alese de Dumnezeu”.
Aici sunt necesare câteva amănunte din viața acestei familii. Florin și Elena s-au mutat în Brașov în 2008, când șiau deschis firma. El a fost alcoolic și, prin eforturi mari ale întregii familii, a reușit să scape de viciu, dar s-a refugiat în altul. Fuma canabis. Potrivit propriilor spuse, a început să fumeze tot mai mult, rezultatul fiind „revelațiile” în care amesteca frânturi de informații culese din cărțile pe care citea, de pe siteurile parcurse în grabă sau din ce vedea în documentare. Deși soții erau amândoi sub supravegherea unui psiholog de aproape 10 ani, Florin și-a ascuns delirul sub masca extravaganței.
Pe 26 martie, bărbatul ajunge în oraș, ia o orhidee de la o florăreasă pe care o mai ajuta cu bani și lucruri. Era floarea preferată a soției sale. Merge acasă, întrun bloc de lux, aflat la marginea orașului.
„Am încercat să îi spun soției mele că m-am înjunghiat cu un cuțit în zona inimii, dar nu m-a băgat în seamă. (…) Eu când am urcat în casă aveam la mine, în rucsac, cuțitul cu care mă înjunghiasem. (…) Până să se culce soția, ne-am conectat la aparatul tesla, care creează un câmp de energie foarte ridicată și care m-a relaxat. După ce am servit masa, i-am propus soției mele să-i fac un masaj, pe patul pe care îl aveam în dormitor. A fost de acord și s-a așezat. Am așteptat aproximativ 30 de minute ca să adoarmă și apoi i-am înfipt cuțitul pe care îl adusesem din mașină, de 2 sau 3 ori în zona inimii, s-a zbătut. A dat din mâini și m-a zgâriat pe față și a scos un sunet dar nu am înțeles nimic din ce a zis. Am luat orhideea și am așezat-o pe pieptul soției, pentru că era floarea ei preferată, am stat lângă ea până la ultima răsuflare. Am spus o rugăciune care avea ca scop elevarea sufletului ei pentru a ajunge într-un loc mai bun. Consider că prin fapta mea am făcut un lucru bun, deoarece sufletul ei se află acum într-un loc liniștit”. Apoi criminalul s-a conectat din nou la aparatul tesla și, susținea el, forțe exterioare l-au îndemnat să continue.
„Ceea ce mă bucură…”
Ce înseamnă să continue? În tot acest timp, băiatul de 13 ani era în camera lui. S-a jucat pe computer și a adormit. Florin o sună pe Ioana, fiica lor, și o cheamă acasă. Ea vine și, la scurt timp, fata se culcă.
„După ce fata a intrat în camera ei, am așteptat ca ea să adoarmă, am intrat cu cuțitul și am lovit-o de mai multe ori în zona inimii, s-a zbătut, a încercat să spună ceva dar nu pot preciza dacă a și reușit. Am mai stat puțin și apoi am intrat în camera băiatului unde am procedat la fel, l-am lovit de mai multe ori în zona inimii”.
Spre finalul acestei mărturii, criminalul spune: „Ceea ce mă bucură în momentul de față e că îi știu pe copii și pe mama lor că sunt fericiți și au o viață mai bună într-o altă lume, lucru pe care eu l-am oferit acestora.”
Bunicul copiilor uciși descrie relația cu tatăl lor
Și tatăl femeii ucise povestește despre căsătoria cel puțin ciudată pe care a avut-o fiica sa: „Știu că Florin provine dintr-o familie în care mai are un frate mai mare, mama sa a decedat pe când avea 13 ani și a fost crescut în continuare doar de tatăl și mătușile sale, într-un cadru familial rece. Familia sa a fost la nuntă (în Piatra Neamț, de unde era Elena-Monica – n.n.) și ulterior căsătoriei ne-am vizitat cu tatăl său și partenera sa, relația dintre noi fiind una firească. Cu aceste ocazii am observat că tatăl său îl cataloga ca fiind nedemn pentru fiica mea. Tatăl lui Florin era și el consumator de alcool și a decedat din această cauză în urmă cu aproximativ 3 ani de zile. Atitudinea ginerelui meu față de familia sa a fost dintotdeauna rece, nu își îmbrățișa copiii și se comporta dur cu aceștia, nefiind implicat în creșterea și educarea lor, folosind un limbaj violent și agresiv”. Aici trebuie spus că nu există mărturii că în familia Buliga ar fi fost violențe, anterior crimei. Certurile nu depășeau anumite limite.
„Șaorma” credințelor și fumul de marijuana
După arestare, Florin Mircea Buliga a fost trimis la Jilava, pentru expertiza psihiatrică. I-a făcut să tresară pe medicii obișnuiți să „cotrobăie” în mințile criminalilor când le-a spus: „Mi s-au relevat păcatele mele (vorbea despre tentativa de sinucidere – n.n.) ale noastre ca oameni. Previziuni despre moartea mea am avut din copilărie, că voi muri la 38 de ani. Mama mea m-a blestemat înainte să moară la 38 de ani. M-am dus către desăvârșire. Eu cred în succesiunea inimii, un fel de reîncarnare. L-am înfipt încet, zâmbind, am scos cuțitul, a curs mult sânge, am zis că ăsta a fost un test, am fost purificat”.
Medicii au dat diagnosticul care a permis continuarea procesului penal pentru crimă, dar care constată și degradarea mentală: „tulburare schizotipală cu decompensare afectivă de tip depresiv. Este orientat temporospațial, auto și allopsihic are discernământul scăzut raportat la fapta pentru care este cercetat și necesită măsuri de siguranță cu caracter medical.”
Audierea la comisia de expertiză nu este singura în care sunt semne ale delirului religios al criminalului. Iată un fragment de interogatoriu:
Întrebare: Ce efecte are consumul de droguri asupra dumneavoastră?
Răspuns: După ce consumam acel drog mă simțeam bine, aveam o stare de relaxare, ascultam muzică, făceam acest lucru deoarece eram și sunt nemulțumit de viața pe care o duc în societate. Și mi-ar fi plăcut să trăiesc în mediul natural, în pădure. (…)
Întrebare: Pe ce vă bazați când spuneți că ați comunicat cu sufletele victimelor și dacă ulterior ați mai făcut acest lucru?
Răspuns: Eu am o comunicare personală cu Dumnezeu, care cred că este Zamolxis și care m-a asigurat de faptul că eu sunt fiul lui. Cu sufletele victimelor am comunicat prin rugăciune. Mesajul principal pe care l-am înțeles de la divinitate este că pământul va avea o altă înfățișare. Faptele pe care le-am săvârșit asupra membrilor familiei au legătură cu acest mesaj deoarece vroiam să-i scutesc de o suferință.”
Familia Buliga, văzută prin ochii unui psiholog: manipulări, egoism, libertăți
Am spus că Florin a avut în trecut probleme cu alcoolul. Ca să-și salveze familia, Elena-Monica a apelat la un psiholog. Lucrurile nu s-au rezolvat niciodată pe deplin, cea mai bună dovadă fiind aceea că au avut nevoie de acest specialist timp de 10 ani, asta deși chiar Elena era psiholog. Ea a studiat ASE-ul și Psihologia la Iași.
Iată un fragment din mărturia depusă de acest psiholog: „În momentul în care a venit la mine, Florin a afișat o atitudine cooperantă, în sensul în care își recunoștea problemele pe care le are, atât personale – respectiv dependența de alcool – și problemele cu Monica și părea dispus să le rezolve, însă mi-am dat seama că acesta avea o atitudine manipulatorie, egoistă, și că făcea lucrurile de fațadă, respectiv să nu aibă probleme mai mari cu soția, însă în realitate dorea să-și urmeze propriile libertăți. Dorea să rămână în familie în continuare, însă în același timp să-și păstreze toate libertățile lui și să nu fie îngrădit de nimic. Florin a urmat niște ședințe de consiliere la Cluj pentru a scăpa de dependența de alcool. A stat și internat acolo. Până la acel moment starea lui se degradase până acolo încât nu se mai ocupa de afaceri în condiții satisfăcătoare. După o perioadă în care tratamentul a dat roade și părea că lucrurile se așează, a existat o revenire pentru ca apoi să înlocuiască alcoolul cu consumul de droguri.
Trezirea criminalului la realitate
Un psihic slab, înconjurat de oameni care-i „căutau în coarne”, dependent ba de alcool, ba de droguri ușoare, captiv al amalgamului de religii rumegate de alții pentru noi, Florin-Mircea Buliga lasă impresia unui om pradă delirului. Au existat și voci care au susținut că s-a prefăcut, sperând să scape de pușcărie, dar Jurnalul său, început cu multe luni înainte, contrazice această teorie.
Am selectat, acum când ne apropiem de final, mărturia unui prieten care l-a vizitat pe criminal în arest, la nici o lună de la încarcerare: „Astăzi (17 aprilie – n.n.) m-am întâlnit cu Florin, pe care l-am vizitat la arest și am remarcat că avea un comportament ciudat față de cel pe care îl cunoșteam eu, a încercat sămi vorbească despre diferite aspecte de natură religioasă/spirituală dar nu am dorit să intru în detalii cu el pentru că nu mă preocupă. Mi-a dat asigurări că este bine”.
Cu atât mai mare este schimbarea de atitudine pe care Buliga a avut-o spre finalul anchetei. În ultima declarație înainte de a fi trimis în judecată pentru omor, găsim un alt personaj, total diferit, trezit:
„Nu am premeditat niciodată să-mi omor familia, iar la momentul respectiv este un gol spațio-temporal care nu poate fi reprezentat și abia acum încerc să-l înțeleg.
După experiența pe care am avut-o la Jilava (unde a fost încarcerat pentru expertiza psihiatrică n.n.) și în urma discuțiilor purtate cu alte persoane din mediul penitenciar aflate într-o situație asemănătoare mie, în prezent nu mai cred în ideile pe care le afirmam legat de moartea mea care ar fi trebuit să se petreacă la o anumită vârstă și nici celelalte teorii legate de simbolistica cifrei 6 și celelalte aspecte menționate anterior.
Sunt de acord și am să accept decizia care va fi luată de către justiție în cazul meu. În prezent nu mai sunt stăpânit de idei de sinucidere, iar motivele de sinucidere avute după comiterea faptei, dar și în timp ce mă aflam în arest, nu le mai am. (…) Ce s-a întâmplat în zilele dinaintea și ulterior comiterii faptelor pentru mine sunt învăluite în ceață și nu-mi pot explica prea bine de ce am acționat în acest fel. Regret suferința provocată părinților soției mele și tuturor persoanelor apropiate mie și a cunoscuților copiilor mei și nu știu cum aș putea să le cer iertare pentru suferința produsă.”
[…] citeste mai mult pe aici […]