Ioana, o clujeancă de 25 de ani, a ales să ne împărtășească experiența sa cu drogurile în speranța că povestea ei îi va face pe tineri să conștientizeze efectele nocive pe care le pot avea drogurile asupra psihicului și fizicului uman și cum lucrurile pot lua o întorsătură de-a dreptul dramatică în urma consumului de substanțe.
Ioana a fost cuprinsă de mirajul drogurilor la 17 ani, vârstă la care viața abia începe pentru cei mai mulți dintre adolescenți. În încercarea sa disperată de a găsi fericirea, lipsită de afecțiunea și de grija părinților, tânăra a ales să consume substanțe interzise. Din păcate singurele amintiri pe care le mai are Ioana din acea vreme, descriu cea mai neagră perioadă din viața sa în care a fost captivă mai bine de trei ani.
„Aveam 17 ani când am fumat pentru prima dată marijuana, nu știam mai nimic despre substanțele psihoactive, dar aveam prieteni mai mari care spuneau că după câteva fumuri se simt cei mai fericiți oameni din Univers și, la acel moment, voiam doar să fiu fericită pentru că mă eram tristă în majoritatea timpului. Părinții mei nu au fost niciodată apropiați de mine, dacă mă vedeau plângând îmi spuneau că mă alint, iar dacă râdeam, în puținele momente în care o făceam, îmi spuneau că râd ca prostul la poarta nouă. Nu m-am simțit niciodată iubită, dorită sau apreciată. Eram un elev silitor și învățam și de drag și de frica părinților mei. Dacă luam note bune nu mă felicitau și nu mă lăsau nici pe mine să mă bucur pentru că îmi aruncau rapid celebra replică „Învață! Că nu înveți pentru mine!”, iar dacă luam note mici, meniul zilei era bătaie pe pâine. Aveam o situație financiară foarte bună, mama este agent imobiliar, iar tatăl meu este medic stomatolog. Singura problemă era că nu aveau timp pentru mine, uneori abia mă băgau în seamă și când decideau să-mi acorde atenție nu făceau decât să-mi reproșeze tot felul de lucruri. Mă simțeam ca o pacoste, ca un obiect stricat de care vrei să scapi dar nu știi cum. Eram povara lor și chiar dacă nu mi-au spus-o direct, simțeam acest lucru în mai toate momentele pe care le petreceam cu ei, credeau că banii le rezolvă pe toate, că dacă îmi asigură bunăstarea materială eu nu mai am nevoie de nimic. Aveam cele mai frumoase haine, bani de buzunar, puteam să-mi cumpăr orice voiam, dar nu aveam atenția și afecțiunea lor. Când m-am drogat pentru prima dată, am simțit o căldură pe care mi-o imaginam că ar fi putut fi brațele mamei mele care îmi cuprind mijlocul, mă rugam să nu treacă efectul, să mă pierd din acea îmbrățișare caldă, voiam să rămân mereu așa.”
„Eram în stare să-mi vând și un rinichi ca să-mi iau droguri”
În goana după droguri, tânăra era gata să facă orice doar să mai obțină o doză. Ioana căuta cu disperare sentimentul de fericire pe care îl simțise prima dată când consumase droguri, însă nu mai simțea acea euforie care o trimitea direct în brațele mamei ei și a început să consume substanțe extrem de periculoase care îi puneau sănătatea și chiar viața în pericol. Cu toate că viața Ioanei se degrada de la zi la zi, părinții acesteia erau mai preocupați de ce ar putea spune lumea, decât de viața fiicei lor. Când a împlini 18 ani, a fugit de acasă la iubitul ei, un împătimit al drogurilor.
„Cunoșteam niște băieți mai mari din cartier, despre care se auzea că fumează iarbă și chiar dacă în mod normal nu mi-aș fi putut închipui că mă voi împrieteni cu ei, am ajuns să fim de nedespărțit. Eu aveam bani, ei aveau substanța care mă făcea cea mai fericită. După două luni în care fumam zilnic iarbă simțeam că nu mai are niciun efect, că nu mă mai simt bine și am vrut ceva mai puternic, mai tare, care să mă facă să plutesc.
Am ajuns să consum ciuperci halucinogene și antidepresive cu alcool, poate, poate voi ajunge iar la acea senzație de fericire extremă, însă nu se întâmpla asta, eram disperată, am început să consum etnobotanice sau, cum le spuneam atunci, legale. După câteva săptămâni slăbisem în ultimul hal și abia după trei luni de când începusem inițial să consum droguri părinții mei și-au dat seama că se întâmplă ceva cu mine, dar singura măsură pe care au luat-o a fost să nu-mi mai dea bani. Asta nu m-a oprit, doar m-a făcut să recurg la gesturi disperate. Aveam o mulțime de lucruri pe care le puteam valorifica ca să-mi cumpăr droguri. Am început cu haine și încălțăminte de firmă, am continuat cu bijuteriile din aur ale mamei, apoi mi-am vândut telefonul și laptopul, eram în stare să-mi vând și un rinichi ca să-mi iau droguri, chiar mă gândeam serios la asta. Toate se petrecuseră în vacanța de vară, iar după ce am început școala, colegii mei deja începeau să mă evite, nu mai dădeam randament la școală și părinții mei mă certau mereu, îmi spuneau că îi fac de râs. Am fugit de acasă, am renunțat la școală și m-am mutat cu iubitul meu. Și el se droga. Am început să-mi injectez heroină, trecusem la un alt nivel simțeam fericirea absolută dar eram disperați pentru că nu aveam bani. Am început să furăm, urmăream vecinii mai în vârstă care nu își încuiau ușile și intram când nu erau ei acasă, apoi iubitul meu a intrat într-o gașcă foarte periculoasă a unui traficant de droguri pe care îl ajuta să le distribuie în schimbul câtorva grame. Nu-mi amintesc prea multe din acea perioadă pentru că mă drogam atât de mult încât creierul meu nu mai putea percepe realitatea.”
„Consumam orice nu ne lăsa mintea limpede”
Ioana ne-a mărturisit că după ce părinții ei au internat-o într-un centru de dezintoxicare a avut o perioadă în care nu și-a mai dorit să se atingă de droguri, însă liniștea din familie nu a durat mult și certurile și reproșurile au împins-o din nou pe calea întunecată a substanțelor interzise. Și-a pierdut un prieten apropiat din cauza drogurilor și era cât pe ce să se piardă și ea și iubitul ei dacă nu se opreau la timp.
„După un timp părinții mei și-au amintit că exist și au venit să mă ia de la prietenul meu și m-au internat într-un centru de dezintoxicare unde am petrecut cele mai urâte două luni din viața mea. Eram dependentă de heroină și nu-mi vedeam viața fără să-mi injectez măcar câteva picături. Brațele-mi erau pline de cicatrici de la injectii. Când am ieșit din acel centru de dezintoxicare, m-am mutat cu părinții mei care își schimbaseră comportamentul între timp, dar pentru o perioadă scurtă de timp, apoi au început reproșurile, certurile, îmi spuneau că regretă că sunt copilul lor, că îi fac de râs și că sunt cea mai mare dezamăgire a lor. Am fugit iar de acasă la iubitul meu care era într-o stare groaznică, foarte slab și abia că mai putea vorbi. Când s-a mai adunat puțin, mi-a povestit că cel mai bun prieten al nostru murise de la o supradoză. Vestea ne-a șocat atât de tare încât ne-am promis unul altuia că nu vom mai consuma niciodată droguri.
Am plecat amândoi în Spania, și ne-am angajat la un bar. Am rezistat tentației aproximativ trei luni, apoi am uitat de promisiune și de teama care se instaurase la aflarea veștii că un prieten bun a plecat dintre noi. Consumam orice nu ne lăsa mintea limpede, de la alcool, marijuana, cocaină și heroină, simțeam că suntem împliniți și fericiți. Din păcate, bucuria nu a durat prea mult, au început problemele de sănătate. Iubitul meu a început să se comporte ciudat, să-mi spună că aude voci și că vede tot felul de lucruri, mă speriam foarte tare de comportamentul lui și cu greu l-am convins să mergem împreună la medic să-și facă niște investigații. Am descoperit că dezvoltase o boală mintală, a fost diagnosticat cu schizofrenie și a fost internat într-un centru de dezintoxicare și tratament. Problemele de sănătate nu m-au ocolit nici pe mine și am descoperit că am mai multe afecțiuni cardiace. Aveam 20 de ani amândoi când am simțit că viețile noastre se destramă din cauza drogurilor. A urmat o perioadă grea în care am urmat un tratament, pe care va trebui să-l urmăm toată viața de acum înainte, dar cu o voință de fier am reușit să ne schimbăm viețile. Suntem împreună și acum, încercăm să avem grijă unul de celălalt și să ducem o viață normală. Suntem fericiți, dar avem un trecut care încă ne bântuie și urmele pe care le-a lăsat asupra fizicului și psihicului nostru vor merge cu noi în mormânt. Cel mai important sfat pe care pot să li-l dau tinerilor curioși care se simt tentați de droguri este să nu se lase îmbătați de o iluzie de moment pentru că drogurile care îți promit fericire îți poate distruge viața.”
În România au loc anual peste 2500 de urgențe medicale datorate consumului de droguri, iar din totalul urgențelor aproape 1300 de persoane care au necesitat intervenție medicală aveau vârsta de cel mult 25 de ani. Potrivit statisticilor, mai bine de 8% dintre români experimentează cel puțin un drog pe parcursul tinereții.
Citește și: Chiar dacă a fost construită ilegal, Primăria Cluj Napoca dă aviz de funcționare pentru Piața Mărăști
