Mascarada de la CEDO

Decizia din 5 mai a CEDO confirmă ceea ce se bănuia de mult: anume că pentru promovarea fostei șefe a DNA la cîrma Parchetului European s-au mobilizat resurse incredibile, dispuse să treacă tăvălug peste orice norme ale legii și ale bunului simț. Inclusiv peste propriile reglementări, conform cărora demersul Laurei Kovesi se încadrează, așa cum vom releva, la ”plîngere abuzivă” și, deci, inadmisibilă, scrie Bogdan Tiberiu Iacob în inpolitics.ro.

În luna mai a anului trecut, fostul președinte al României, Traian Băsescu, creatorul ”justițiarei” Laura Kovesi, rezuma sec situația, la Realitatea TV:

”Are susținere internațională pentru funcția de procuror șef european pentru că nu s-a atins de firmele străine. A rupt tot ceea ce a fost românesc și nu s-a atins de firmele străine, de parcă românii furau singuri. Deci Microsoft e un exemplu de neatingere a celui care a fost marele beneficiar. EADS e alt exemplu, dosar închis. Vedeți ce liniștită a stat DNA cu contractul Bechtel, care e un monument de corupție și nici vorbă de autosesizare, care de altfel DNA e uneori foarte speedy așa, se autosesizează imediat. Când ai Microsoft și nu te atingi de firma care a beneficiat, când ai EADS și nu te atingi de firma care a beneficiat, când ai Bechtel și nu te atingi de cei care au făcut nemernicia asta e normal să ai suport internațional.”

Parcursul plîngerii lui Kovesi la CEDO demonstrează cu vîrf și îndesat că atunci cînd e cazul, nu se mai ține cont de nimic.

Să facem o scurtă cronologie a cazului Kovesi:

Anul 2018

Pe 22 februarie, ministrul Justiției a solicitat declanșarea procedurii de revocare a procurorului şef al DNA, Laura Codruţa Kovesi, pentru comportament excesiv de autoritar, discreţionar al procurorului şef al DNA, implicarea în anchetele altor procurori, prioritizarea dosarelor în funcţie de impactul mediatic etc.
Pe 27 februarie, Kovesi a fost prezentă în faţa CSM, pentru a fi audiată, avizul fiind negativ
Pe 16 aprilie, Tudorel Toader, a anunţat că va sesiza Curtea Constituţională cu privire la refuzul preşedintelui Klaus Iohannis de revocare a Codruței Kovesi.
Pe 30 mai, Curtea Constituţională a decis că există un conflict instituţional între Executiv şi Preşedinţie, din cauza refuzului președintelui de a semna decretul de revocare al șefei DNA.
Pe 9 iulie, Iohannis o revocă pe Kovesi, la o lună după decizia CCR. Anunțul a fost făcut de purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale, Mădălina Dobrovolschi.
În noiembrie, Iohannis declară presei, pe marginea revocării: „Așa mi s-a părut cel mai potrivit la momentul respectiv”.

2019

Pe 8 ianuarie, pică o bombă, mai exact informația că la finele anului precedent, cu maximă discreție, Laura Kovesi a atacat la CEDO decizia prin care a fost revocată din funcția de procuror-șef al DNA. În plângere se arată că au fost atacate drepturile omului.
De ce nu anunțase Kovesi acest demers spectaculos chiar înaintea efectuării, ba chiar imediat după semnarea decretului de revocare, nemaivorbind de momentul efectiv?
Mister.

Pe 21 ianuarie, în jurul orelor 18,00, ziare.com dă informația în premieră că, tot în decembrie 2018, Laura Kovesi și-a depus candidatura pentru functia de procuror-sef european.
Tot în deplină discreție, de parcă ar fi fost ceva de rușine.
De ce?
Iar mister.

Să spunem că, după revocarea din funcția de șefă a DNA, pentru Kovesi a luat amploare seria de anchete în cadrul celor 18 dosare penale acumulate, în paralel, însă cu parcurgerea etapelor pentru ocuparea funcției de procuror-șef european.

O situație unică, de-a dreptul halucinantă. O posibilă – subliniem, posibilă – infractoare, acuzată inclusiv de constituire de grup infracțional organizat, abuz în serviciu, luare de mită şi mărturie mincinoasă etc era puternic susținută de diverse organisme și personalități europene pentru o funcție de maximă importanță pentru justiția UE.
Pe 18 februarie, CEDO a publicat, pe site, detalii din procesul deschis de fostul procuror-șef DNA, instanța europeană adresând patru întrebări părților. Una dintre întrebări este dacă a avut Kovesi cum să conteste în instanță revocarea din funcție.
”A avut reclamanta acces la o instanță pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor sale civile în legătură cu demiterea din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție (DNA), în conformitate cu articolul 6 § 1 din Convenție?”
Pe 26 februarie, Kovesi declara în cadrul audierii pentru funcția de procuror-șef european, întrebată fiind de europarlamentarul Maria Grapini ce spune de capacitatea sa de management faptul că a fost revocată din funcție, că decizia de revocare a fost luată de CCR și ”n-a avut posibilitatea de apărare”.

E fals, e Marele Fals.
Legea din România îi permitea Laurei Kovesi să conteste decretul prezidențial de revocare în contencios administrativ.
Nu a făcut-o, și a mers cu plîngerea direct la CEDO, pretinzînd că în țară epuizase toate mijloacele de a se apăra.
Iar CEDO, care respinge ca neadmisibile peste 90% dintre solicitări, i-a admis plîngerea pe nemestecate și cu o rapiditate record. Și a dat și un prim verdict în timp record.
În documentul ”Admisibilitatea unei cereri”, de pe siteul oficial al CEDO, potențialii petiționari sunt avertizați:

”În ceea ce priveşte epuizarea căilor de recurs interne, trebuie să utilizaţi, la nivel naţional, toate căile de recurs care ar putea remedia situaţia de care vă plângeţi. Cel mai des este vorba de un proces la tribunalul civil, penal sau administrativ competent, urmat, dacă e cazul, de un apel şi chiar de un recurs în faţa unei instanţe superioare, cum ar fi Curtea Supremă sau Curtea Constituţională, în cazul în care aceasta există. Cererea dumneavoastră poate fi declarată inadmisibilă ca fiind abuzivă.
Este vorba de cazul când dumneavoastră dezinformaţi Curtea introducând o cerere sub identitate falsă sau prezentând documente false, sau dacă omiteţi să informaţi Curtea cu privire la un element esenţial pentru examinarea cauzei sau la aspecte importante survenite în cursul procedurii în faţa Curţii Europene cum ar fi o decizie judecătorească în favoarea dumneavoastră”.

Dacă judecătorii CEDO, între care românca Iulia Motoc, nu au știut că Laura Kovesi nu epuizase căile din țară, e grav pentru fosta șefă a DNA, actual procuror șef european.
Dacă au știut, e grav pentru CEDO.

Numai că dovada că au știut e data de însăși poziția reprezentantului Guvernului României, în speța „Kovesi vs România”, care a arătat că reclamanta și-ar fi putut, dacă ar fi vrut, revendica drepturile civile în fața instanțelor de contencios administrativ.

„Solicitanta ar fi putut contesta, direct în fața instanțelor administrative, Raportul ministrului Justiției, decizia CSM din 26 februarie 2018 sau Decretul de revocare”.

Replica a fost extrem de ciudată:

”Curtea nu este convinsă de faptul că reclamanta a avut un remediu intern disponibil pentru a ataca în mod eficient în instanță ceea ce intenționa într-adevăr să conteste, și anume motivele înlăturării sale din funcția de procuror-șef al DNA prin decretul prezidențial din 9 iulie 2018, în conformitate cu hotărârea Curții Constituționale din 30 mai 2018”.

Dacă legislația de la noi, începînd cu însăși Constituția, nu e suficient de ”convingătoare”, alte argumente nu prea mai se găsesc.

Una peste alta, scenariul pare, acum, destul de simplu de decriptat.
Decizia ca Laura Kovesi, apărătoarea intereselor marilor puteri în țări mărunte, precum România, conform lui Traian Băsescu, să promoveze la Parchetul European fusese luată mult înainte, probabil, de organizarea simulacrului de concurs.
Decizia de revocare a ei din funcție, ca și nenumăratele dosare penale deschise, complicau însă rău planurile europene.
Moment în care s-a optat pentru manevra de imagine numită CEDO.
Dacă Laura Kovesi contesta decretul prezidențial în justiție, se creau două probleme imense.

1) Îl ostiliza pe președinte, devenit țintă directă a sa, și crea o situație dificilă din punctul de vedere al apologeților anticorupției de la noi, care și-ar fi văzut încăierați doi dintre idolii al căror nume se scanda în Piața Victoriei.
2) Procesul s-ar fi întins foarte probabil dincolo de momentul în care Procurorul șef european ar trebui să-și intre efectiv în funcția, la finele acestui an.

Ori, cum ar fi sunat un eventual verdict împotriva lui Kovesi, care să consfințească genul de situație ”prima pe țară și a doua pe județ”?
Revocată, conform justiției de la noi, pe bună dreptate, dar cocoțată în funcții de justiția europeană?
Lăsată de noi de rea, luată de ei de bună, în interiorul aceleiași construcții democratice europene?
Kovesi avea nevoie urgent de un colac de salvare, de o manevră prin care să fie zugrăvită drept victimă a unei justiții abuzive și a unui stat doar parțial democratic, pentru a nu se face de rîs păpușarii care au tras permanent sforile numirii sale în funcția europeană.
CEDO – sfidată ieri de Curtea Constituțională din Germania, drept dovadă a considerației de care se bucură – a acționat ca o spălătorie de rufe, în cazul Laurei Kovesi, autoarea unei plîngeri abuzive, conform chiar normelor Curții Europene.

Sursa: inpolitics.ro