Daniel Fodor – „Masonu`”e un personaj exotic al Clujului. Acesta, binecunoscut în mediile artistice, s-a stabilit în 2013 în comuna Floreşti, după unsprezece ani de şedere la Milano. Sâmbăta trecută, „Masonu`”, abia întors de la „Septemberfest”, a hotărât împreună cu un vecin, etnic maghiar, să continue sărbătoarea în faţa blocului ascultând cântece patriotice, „pigmentate” de un whisky scump şi o bere cu grapefruit. Însă piesele pe care cei doi le ascultau în jurul maşinii elegante a „Masonului” i s-au părut nepotrivite – şi la fel şi ora, 21.30 – unui rom din vecini care a ieşit şi i-a administrat acestuia, direct, o bătaie cruntă.
Daniel Fodor zis „Masonu” este un bărbat înalt, spiritual şi extrem de sociabil, binecunoscut în mediile artistice clujene – dar şi în cele elitiste prin apartenenţa sa la masonerie. S-a stabilit la Floreşti ca să aibă grijă de părinţii săi, în vârstă de 77 şi 72 de ani, după mulţi ani de peregrinări prin lume – dar nepărăsind nici o clipă lumea artistică din Cluj. Ca părinte mărturiseşte că este un om împlinit, fiind tatăl a două fete – în vârstă de 20 şi 24 de ani – ambele cu cariere de succes în Occident. Astfel, Ligia Ruxandra, fata lui de 24 de ani este un fotomodel de talie mondială, cu prezentări de modă pe întreg mapamondul, iar cea mică, Patricia Daniela, artistă la Scala din Milano, super-talent în mai multe domenii: interpretare, pian, artă dramatică. Şi, văzându-mi uşoara neîncredere îmi furnizează pe loc dovezile, de pe telefonul său scump şi elegant, lăsându-mă pur şi simplu cu gura căscată. Trece apoi, cu tristeţe la motivul venirii sale la I.M.L. Cluj: „Tocmai m-am întors în seara aia de sâmbătă de la Cluj, de la „Septemberfest” şi împreună cu vecinul meu, un ungur cu suflet de mare român, ne-am apucat să ascultăm piese patriotice, clasice – precum „Hai să-ntindem hora mare” sau „Treceţi batalioane române Carpaţii” – direct din maşina mea, marca Hyundai Sonata Sonica, maşină pe care am cumpărat-o de la Ambasada Greciei din Germania. Noi stăteam lângă maşină luând câte un degetar de whisky Ballantines şi, separat, bere de grapefruit. Dar m-am trezit, brusc, faţă în faţă cu un rom uriaş, pe care-l cheamă Daniel şi care – după ce m-a tot avertizat anterior, de la balcon să încetăm cu muzica, deşi nu era oră de linişte – m-a pocnit fără să mai zică nimic. Apoi, văzând că sunt căzut în genunchi, m-a lovit cu picioarele în coaste şi în zona capului, până am rămas la pământ. Şi, ca să nu sun la poliţie mi-a confiscat telefonul, însă a fost avertizat de maică-sa să nu mi-l ia fiindcă-i scump şi s-ar putea să aibă probleme, aşa că mi l-a înapoiat repede. Nu ştiu, ori îşi planificase mai demult să mă bată, ori a fost o dovadă de zel de putere ca urmare a invidiei pe care i-o mai citisem pe chip în câteva rânduri”. Bărbatul mărturiseşte că ar fi putut să-şi bată atacatorul, fiind posesorul unei centuri negre doi Dani, însă i-a fost teamă să nu se petreacă o tragedie, aşa că a preferat să încaseze. Povesteşte de asemenea că de pe urma bătăii s-a ales cu leziuni la cap, coaste şi timpanul spart. „Unsprezece ore am fost consultat, încontinuu, la U.P.U. şi acum după ce-mi scot certificat medical, fug şi la O.R.L. pentru timpanul meu spart şi-mi suplimentez zilele de îngrijiri medicale de pe certificat”. „Masonul” este invitat în cabinet, de unde obţine, deocamdată, nouă zile de îngrijiri medicale pe certificat. Apoi îşi ia rămas bun şi părăseşte grăbit sediul instituţiei medicale – dar nu înainte de a face schimb de numere de telefon.
După câteva ore ne întâlnim, întâmplător, pe stradă. „Masonu`” îmi spune că tocmai medicii i-au confirmat faptul că îi e spart timpanul, dar între timp a mai apărut un necaz: şefii lui de la firmă – la care s-a angajat în urmă doar cu două zile – l-au concediat încă înainte de a-şi începe serviciul ca lumea, considerând numărul de zile de absență ale acestuia drept inacceptabil. „Acum Daniel ăsta chiar a păţit-o cu mine, fiindcă din cauza lui mi-am pierdut şi slujba – dar n-am să-i cruţ nici pe patronii firmei unde am lucrat două zile şi care adineaori m-au plătit „lichidarea”, ridicola sumă de 60 de lei”, explică simpaticul personaj.
