Editorial scris de Cornel Nistorescu in cotidianul.ro
Ai zice că între Mazăre și Maior nu este nici o legătură, deși amîndoi sunt produsele aceleași epoci. În cele din urmă, ajungem la concluzia că nu este nici o diferență. Unul nu-i decît un personaj caricatural, gata să sară de pe o cracă pe alta și să îți explice că orice face geme de legalitate. Radu Mazăre a fost o scăpare comică a unei epoci nebune. În vreme ce George Maior este doar produsul de underground a aceleași lumi în tranziție, sub care domină puterea serviciilor secrete. Și dovada vie și bipedă a afirmației că o generație ieșită din comunism predă puterea beizadelelor sale. Și că o rețea de putere de tip internaționalist și cominternist se prelungește geografic și etnic și biologic prin odraslele sale, moștenind, pe lîngă proprietăți și contracte, și vicii și apartenențe.
George Maior a preluat relația cu transatlanticii de la tatăl său. Radu Mazăre a preluat apucăturile de afacerist nebun de la prietenii săi din epocă. Radu Mazăre n-a făcut la Constanța decît ce au făcut Sechelariu la Bacău, Halaicu și Băsescu la București și alți primari și miniștri prin guverne și pe aiurea. A fost epoca în care toate trăznăile păreau posibile și încadrabile legal. A fost vremea în care și Radu Mazăre s-a crezut nemuritor, așa cum nemuritor și etern s-a crezut și George Maior. Cine să-i fi suflat în ciorbă marelui autor de prefețe și culegător de articole care trăgea sforile infernului politic românesc? Pe toți pe care nu-i suporta sau care nu semănau cu el și cu nasul său de vultur, sau se așezau în calea proiectelor sale încerca să-i împingă pe scări. Sau să-i arunce în ghearele mașinii de tocat improvizată la ANI. Și a făcut-o cu succes, izbutind să-i impresioneze pe americani cu anticorupția sa de oțel impusă prin SRI și prin DNA și prin curățenia politică inițiată și condusă de cel mai mizerabil politician din istoria modernă a României -Traian Băsescu.
Mazăre a fost arestat în Madagascar, stîrnind suspinele și lacrimile pescarilor și băștinașilor care au pierdut prietenul de chef și de ciubucuri de pe malul insulei. Mazăre a aflat ce n-a avut timp să înțeleagă în aventuroasele sale mandate. Că lumea este mică, nu cu mult mai mare decît o comună planetară, că fiecare știe totul despre celălalt și că nimeni nu se poate ascunde nicăieri. În sfîrșit, aventurierii români au aflat că nu mai există pe glob locuri în care să te ascunzi și de unde să nu fii adus acasă.
George Maior a făcut atîtea servicii americanilor încît ar putea să rămînă acolo pentru totdeauna. Poate chiar mai multe decît i-au cerut sau și-ar fi dorit. Și el, cel de neînfruntat, de neînțeles și de neiertat pentru sistemul de tip totalitar în care a tîrît SRI-ul în mandatele sale, a aflat că nici un șef de servicii secrete nu poate fi protejat la nesfîrșit. Că într-o zi, orice mare putere își ia mîna de pe orice om de care s-au folosit la greu. Și că oricărui șef de serviciu îi vine rîndul, așa cum îi vine și ultimului prost și celui mai adulat conducător.
George Maior a fost chemat acasă exact în ziua în care Radu Mazăre a fost arestat pentru a fi trimis prin poștă (nu cu avion special ca Nicolae Popa). Înaintea lui Sebastian Ghiță, dar nu cu mult înainte ca și acesta să înțeleagă același lucru.
Că în servicii, ca și în afaceri și în ticăloșie, vine o zi nemiloasă și cruntă, exact la marginea calendarului, pe care este scris decontul fiecăruia.
