Rezidenţiatul reprezintă forma specifică de învăţământ postuniversitar pentru absolvenţii facultăţilor de medicină, care asigură pregătirea necesară obţinerii unei specialităţi.

Cu alte cuvinte, în urma absolvirii facultății de medicină, se dă un examen la nivel național; cei care au promovat, în funcție de nota obținută își aleg o specialitate, cardiologie, ortopedie etc. Rezidențiatul durează între 3 și 7 ani, iar în această perioadă trebuie promovate diferite module specifice cu cel puțin nota 7.

Pe lângă alte aspecte, acordarea concediului medical, atrage prelungirea rezidențiatului pentru perioada respectivă la finalul acestuia. Practic, rezidentul, chiar dacă s-a infectat cu coronavirus în spital, este obligat să solicite Ministerului Sănătății prelungirea stagiului de rezidențiat cu perioada întreruptă, la reluarea activității.

Până în acest moment, totul pare destul de clar, dar bineînțeles că nu este. În fiecare an, Ministerul Sănătății stabilește o perioadă în care medicii rezidenți trebuie să își susțină examenul de specialitate. Având în vedere că rezidențiatul trebuie prelungit în cazul îmbolnăvirii, există riscul real ca unii medici rezidenți să nu își poată susține examenul de specialitate la momentul corespunzător.

De unde au pornit toate acestea?

În primul rând, este vorba despre rezidenții care au avut contact încă de la începutul pandemiei cu pacienți suspecți sau infectați cu SARS-Cov2, prin natura specializării acestora (terapie intensivă, boli infecțioase, pneumologie), fără să cunoască acest fapt deoarece protocoalele și legislația efectiv nu existau.

Apoi a urmat Ordonanța de Urgență 197, care arăta necesitatea detașării sau repartizării medicilor rezidenți acolo unde este nevoie, în urma creșterii cazurilor de îmbolnăvire. Astfel s-a “impus identificarea unor soluții viabile” și anume “implicarea medicilor rezidenți, indiferent de anul de pregătire, a medicilor cu competențe limitate și a studenților la medicină în tratarea pacienților infectați cu coronavirusul SARS-CoV-2”. La sfârșitul acestei motivații s-a invocat, bineînțeles, obligația intervenției în asigurarea protecției populației.

Zis și făcut, în urma acestei Ordonanțe, medicii rezidenți au fost nevoiți să intre în contact cu persoanele infectate oficial, inclusiv în corturile de triaj. Foarte mulți dintre aceștia au dorit să ajute sistemul medical prin implicarea lor directă în lupta cu virusul, dar se pare că la final, dacă tragem linie, statul român, nu dorește să îi ajute pe aceștia.

Rezidenții în România nu sunt nici medici specialiști, dar nici asistenți

Deși fișa postului este extrem de stufoasă, rezidenții nu au dreptul de a diagnostica sau de a prescrie tratament, practic nu au drept de liberă practică. Pentru toate aceste proceduri medicale este nevoie de “acordul parafat” al unui medic specialist.

Și de această dată, această regulă a fost schimbată în urma Ordonanței 197, când dintr-o dată, “medicii rezidenți exercită dreptul de liberă practică și pot elibera bilete de trimitere pentru specialități clinice, bilete de trimitere pentru investigații paraclinice și prescripții medicale pentru medicamente cu sau fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu” doar dacă tratează pacienți bolnavi de Covid-19, în starea de alertă.

Cu alte cuvinte, rezidenții au fost puși să ajute acolo unde a fost nevoie, evident, în tratarea și împiedicarea răspândirii pandemiei în această perioadă. Au primit drept de liberă practică, iar dacă s-au infectat, Direcția de Sănătate Publică îi obligă să își prelungească rezidențiatul. Pe lângă aceste aspecte, atât timp cât au avut drept de liberă practică, au mai fost răspunzători penal pentru deciziile luate.

În prezent situația este exact la fel, nu există reglementări la nivel național cu privire la această problemă. Putem spune că îmbolnăvirea medicilor intră în categoria “riscurile meseriei” sau este nevoie de o reglemetare pertinentă la nivel național? Până în prezent aceste aspecte sunt cel puțin sub semnul întrebării. În trecut s-au mărit salariile cadrelor medicale pentru descurajarea părăsirii țării, dar aceste măriri nu acoperă lipsurile cu privire la dotări și materiale din unitățile sanitare. De foarte multe ori, personalul medical este pus în situația de a cumpăra cele necesare din banii proprii sau de a le spune paciențiilor să își achiziționeze din farmacii, deoarece spitalul pur și simplu, nu are.

Directorul adjunct DSP Cluj: “altă întrebare, vă mulțumesc”

Contactat pentru a-și exprima un punct de vedere în acest sens, directorul executiv adjunct DSP Cluj, Dr. Moisescu-Goia Mihai, ne-a transmis că este mulțumit de activitatea rezidenților detașați în această perioadă.

Referitor la faptul că medicii care intră în concediu medical în urma infectării cu virusul SarsCov-2 sunt obligați să își prelungească rezidențiatul, acesta a spus că “acesta este cadrul legal acceptat”. La întrebarea referitoare la modificarea legislației la nivel național, Dr. Moisescu ne-a transmis “altă întrebare, vă mulțumesc”

Contactă pentru un punct de vedere, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie “Iuliu Hațieganu”, Dr.Anca Buzoianu, ne-a menționat “am o părere foarte bună despre rezidenți deoarece au acoperit foarte multe poziții, practic ne-am bazat pe ei, precum și pe studenți”. Doamnei rector nu i se pare normală prelungirea rezidențiatului celor care s-au infectat cu Sars-CoV-2 deoarece “a fost o situație excepțională și că, în caz de suport, vor avea susținerea noastră”. În final, aceasta ne-a spus că se va mai documenta pe acest subiect. 
Contactat pentru aceeleași seturi de întrebări, prorectorul pentru rezidenți UMF, Dr. Dindelegan George, ne-a comunicat că “este vorba despre o situație complexă, noi avem peste 3500 de rezidenți, sunt foarte multe lacune în ceea ce privește legea medicilor rezidenți, în acest moment avem mai multe propuneri pe care le vom adresa Ministerului Sănătății”.

Cristian Chiriță

Etapa a III-a, pușcăriașii și minorii se pot vaccina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here