Gazeta de Cluj a prezentat într-o ediţie trecută două poveşti ale unor mame care si-au pierdut copiii din cauza indiferenţei, incompetenţei şi a greşelilor medicului Călin Ordeanu de la Spitalul de Chirurgie Pediatrică din Cluj-Napoca. Una dintre mămici se judecă de opt ani la Judecătoria Cluj-Napoca unde îl acuză pe domnul doctor Ordeanu de ucidere din culpă. De asemenea, vă prezentam documente care demonstrează că medicul în cauză a greşit operaţia unui bebel.

 

Amintiri de coşmar pentru o mamă care şi-a pierdut copilul

Andreea Szolomajer din Sighet a povestit cum în 2008, medicul Călin Ordean a refuzat să se ocupe de cazul fetiţei ei Larisa, care a şi decedat, spune ea, din această cauză, dar are şi amintiri de coşmar dintr-un spital unde nou-născuţii stăteau de-a valma nevaccinaţi alături de copii bolnavi de TBA.

”În 27 martie 2008 am născut prin cezariana o fetiţă cu greutatea de 3300 g, care avea o malformaţie congenitală de care am aflat cu câteva săptămâni înainte de naştere: atrezie duodenală ceea ce înseamnă strâmtarea sau separarea duodenului de intestinul subţire, care se poate rezolva chirurgical. Se spunea că este cea mai simpla malformaţie existentă. În rest, fetiţa mea Larisa, era perfect sănătoasă. La noi în Sighet cum nu avem ecografe performante am fost trimisă la Ginecologie 1 Cluj, unde am stat internată în total şase săptămâni. Mi-au făcut puncţii de evacuare a lichidului ca să îi dăm timp Larisei să crească în greutate, să i se matureze plămânii, să fim cât mai aproape de termen. Şi am reuşit, cu tratament, cu contracţii de două săptămâni întruna, dar am reuşit să ajungem la 38 de săptămâni când mi-au făcut cezariană.

Totul a fost vorbit din timp şi cu medicul de la Chirurgie infantilă, Dr. Călin Ordeanu ca a doua zi de la naştere va fi operată şi după câteva ore va fi adusă înapoi la Neonatologie la Ginecologie 1. Dar din păcate doctorul nu s-a mai ţinut de cuvânt şi nu mi-a mai trimis fetiţa înapoi. Imaginaţi-vă disperarea mea, eu ţintuită în pat după cezariana, soţul acasă la 300 km având grijă de baieţelul nostru care avea 8 ani şi doctorul care refuza să-mi aducă fata înapoi în ciuda insistenţelor medicilor mei. Sunam zilnic să văd cum e Larisa şi le venea greu să îmi facă legătura sau să cheme pe cineva de la terapie intensivă neavând centrală telefonică. Foarte greu am aflat numărul de telefon al doctorului pe care l-am sunat şi mi-a spus că tranzitul e mai lent, dar în principiu e bine, dar tot nu o aduce înapoi. Văzând doctorii mei ce se întâmplă, au hotărât să mă transfere pe mine imediat ce sunt în stare să mă deplasez. Ajunsă lângă fetiţa mea, nu vă pot spune bucuria aceea, doar că această bucurie nu a ţinut mult când am observat că fetiţa avea abdomenul mult destins, nu putea mânca, a doua zi abia dacă a mai putut respira de la burtica aceea mare, toată era plină de sonde, tuburi şi branule prin care mergeau perfuziile. Fetiţa mea nu era bine deloc, ar fi trebuit să fie la Neonatologie unde sunt mult mai specializaţi în îngrijirea nou-născuţilor.

andrea-szolomajer

”Doctorul nu făcea nimic să o salveze”

Am fost foarte revoltată când am văzut că în salonul alăturat era un copilaş de zece ani cu TBC, iar fetiţa mea încă nu fusese vaccinată, să nu vă spun alte deficienţe în igiena personalului de îngrijire şi cel medical, dar să nu deviez de la subiect. Starea fetiţei mele se înrăutăţea pe zi ce trece, patru zile a fost cu temperatură foarte mare şi nu-i scădea nici cu comprese reci, având în schema de tratament antibiotic intravenos şi când întrebam doctorul, el spunea că nu are legătură cu operaţia. Copilul avea dureri cumplite, eu ca o simplă asistenta medicală ştiam după semne că fetiţa are peritonită şi doctorul nu făcea nimic să o salveze: nu i-a schimbat antibioticul, nu a reintervenit pentru că peritonita tot de chirurgie ţine, nu a făcut nimic. În altă ordine de idei peritonita aceea care este o infecţie tot de la ei a primit-o (în termeni medicali este infecţie nosocomială, adică infecţie de spital) pentru că acest copil nu a fost nici o zi acasă, s-a născut în mediu steril prin cezariană nu pe cale vaginală, nu a mâncat deloc până la operaţie şi nici după câteva zile, scaunul ei era steril nefiind încă alimentată din exterior, în concluzie nu avea de unde să facă infecţie numai ori de la operaţie, ori de la manevrele ulterioare. Starea fetiţei s-a agravat pe zi ce trece şi la zece zile după operaţie a făcut de două ori stop cardio-respirator în faţa ochilor mei, noroc că am fost acolo şi am frecat-o să se trezească pentru că doamnele asistente erau prea ocupate să stea de poveşti. Supărate foc că le-am deranjat mi-au spus să nu strig, să mă duc în salon să mă liniştesc, şi să mă împac cu gândul ca acest copil moare. Vă întreb eu ce suflet poate avea un asemenea om, care s-a jurat la fel ca şi medicii de altfel că vor ajuta omenirea până la ultima suflare? Am fost transferaţi la Neonatologie Ginecologie 1, adică doctor Călin Ordeanu s-a debarasat de noi să se spele pe mâini. Ne-a transferat, dar prea târziu, fetiţa mea era deja cu blocaj renal cu hemoragie digestivă care nu s-a mai oprit cu nimica în ciuda tuturor eforturilor medicilor şi cadrelor medicale. A doua zi, fetiţa mea a intrat în comă profundă (care se mai numeşte şi ireversibilă) şi ştiam deja că nu mai e cale de întoarcere că fetiţa mea încet se stinge. În a 13-a zi de viaţa după chinuri groaznice, fetiţa mea s-a stins. Soţul meu doar o singură dată şi-a văzut fetiţa şi atunci pentru câteva minute, plină de cabluri şi de tuburi şi de ace. Baieţaşul meu nu a văzut-o niciodată în viaţă, doar în sicriu. I-a auzit doar glasul prin telefon şi i-a văzut doar poza.

Regretul meu enorm este că nu s-a ţinut medicul de cuvânt şi nu a transferat-o la câteva ore după operaţie pentru că am convingerea că la Neonatoloie ar fi salvat-o. Nu sunt liniştită pe deplin pentru că operaţia a reuşit şi fetiţa mea a murit din neglijenţă medicală. Poate dacă murea din cauza malformaţiei puteam zice că a fost voia Domnului, dar nu putem arunca vina pe Dumnezeu când e vorba de greşeală omenească”, povestea Andreea Szolomajer potrivit Asistenţa pentru Consumatori.

Andreea ştie că deşi a făcut demersuri legale împotriva doctorului Călin Ordeanu şi a Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii Cluj-Napoca, nu îi va aduce fetiţa înapoi, dar nu vrea ca şi alţii să treacă prin calvarul pe care l-a trecut ea cu soţul ei.

 

Instanţa a admis plângerea împotriva lui Călin Ordeanu

După opt ani de la tragedie, procesul încă se judecă. În 22 noiembrie 2016 a avut loc procesul care a avut ca obiect ”plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată (art.340 NCPP)” in care instanţa a admis plângerea împotriva doctorului Calin Ordeanu si a trimis cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă.
”În temeiul articolului 341, alin.6, lit.b din Codul de procedură penală, admite în parte plângerea formulată de către contestatorii SZOLOMAJER ANDREA ECATERINA şi SZOLOMAJER ZOLTAN ADRIAN, împotriva ordonanţei nr.4143/P/2008 din 04.03.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca prin care s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspecţii ORDEAN CĂLIN CORNEL AUREL, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă şi SPITALUL CLINIC DE URGENŢĂ PENTRU COPII CLUJ-NAPOCA, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ucidere din culpă, desfiinţează în parte soluţia atacată doar cu privire la suspectul ORDEAN CĂLIN CORNEL AUREL şi trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală sub aspectul infracţiunii sus menţionate.

Dispune ca în cursul urmăririi penale, organele de urmărire penală :

  1. Să dispună efectuarea unei expertize medico-legale pentru a determina:

– cel mai scurt timp în care, în situaţia dată (având în vedere simptomele evidenţiate de actele medicale şi specializarea şi experienţa medicului suspect) se puteau diagnostica complicaţiile septice tanatogeneratoare (peritonita şi meningita).

– care este semnificaţia expresiei „timp util” din cuprinsul concluziilor raportului de nouă expertiză medico-legală din 14.11.2013 conform cărora „indiferent de etiologie, o peritonită diagnosticată în timp util, poate fi tratată prin mijloace medico-chirurgicale adecvate cazului”.

– dacă se poate stabili un raport de cauzalitate între întârzierea în diagnosticarea complicaţiilor septice tanatogeneratoare (peritonita şi meningita) şi decesul victimei.

– care este momentul în care, raportat la semnele clinice evidenţiate de actele medicale, un medic cu specializarea şi experienţa medicului suspect, trebuia şi putea suspecta în mod rezonabil existenţa unei infecţii nosocomiale.

– ce examinări clinico-paraclinice trebuiau şi puteau fi efectuate de medicul suspect pentru stabilirea unui diagnostic corect după apariţia primelor semne de infecţie.

– dacă recoltarea secreţiei din plaga operatorie a avut loc la primele semne clare de infecţie, iar în caz negativ dacă se poate stabili un raport de cauzalitate între întârzierea în recoltarea secreţiei din plagă şi decesul victimei.

– dacă se poate stabili un raport de cauzalitate între necomunicarea rezultatului examenului microbiologic către Secţia de Neonatologie din cadrul Clinicii de Ginecologie I şi decesul victimei.

  1. Să se cerceteze dacă există vreun protocol medical privind modul de efectuare a examenelor microbiologice, etapele acestora şi ordinea efectuării lor, respectiv dacă există situaţii în care se recomandă sau se impune omiterea etapelor preliminare şi direct însămânţarea pe bulion, iar în caz afirmativ dacă medicul suspect a respectat acest protocol cu ocazia supravegherii postoperatorii a victimei.
  2. Să fie reaudiat suspectul ORDEAN CĂLIN CORNEL AUREL cu privire la momentul în care a avut primele suspiciuni despre existenţa unei infecţii şi din ce cauză, dacă a solicitat antibiograma imediat, iar în caz negativ din ce cauză, de ce n-a cerut direct însămânţarea pe bulion sau concomitent cu însămânţarea directă, având în vedere situaţia specială în care se afla victima, care fusese deja supusă unui tratament cu antibiotice, în condiţiile în care martora Pop Ileana (medic primar, fost şef ATI în cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă pentru Copii din Cluj-Napoca) a declarat că în cazuri urgente cum este cel din speţă, se poate trece la însămânţare pe bulion pentru a se afla sursa infecţiei, fără a mai parcurge etapele preliminare, mai ales că în unele cazuri, dacă se administrează antibiotice rezultatele nu sunt concludente, în sensul că nu se evidenţiază sursa infecţiei. În funcţie de rezultatele expertizei, în cazul în care vor fi identificate examinări clinico-paraclinice care trebuiau şi puteau fi efectuate de medicul suspect pentru stabilirea unui diagnostic corect după apariţia primelor semne de infecţie, suspectul va fi reaudiat şi în legătură cu motivele pentru care nu a efectuat examinările identificate de expert.
  3. Să administreze orice alte probe pe care le vor considera necesare şi utile unei juste soluţionări a cauzei”,se arată în soluţia pe scurt.

alina-diacov

Mesajul dramatic al unei alte mămici pentru medicul Călin Ordeanu

Alina Diacov din Floreşti este o alta mama care în rândurile împărtăşite doreşte să tragă un semnal de alarmă în ceea ce îl priveşte pe medicul Călin Ordeanu. Intenţia acesteia a fost ca ceilalţi copii aflaţi în aceeaşi situaţie cum a fost băieţelul ei să primească formularul şi să plece în străinătate atunci când spitalele din România nu pot efectua anumite servicii.

Într-o ediţie trecută, am adus la cunoştinţa publicului, scrisoarea dramatică împotriva medicului de la Spitalul de Chirurgie Pediatrică din Cluj-Napoca:

”D-le Dr. Călin Ordeanu, miercuri mi-am înmormântat copilul pe care l-aţi operat şi l-aţi nenorocit dvs., copilul de care nu v-a păsat o singură secundă în decursul a o lună şi jumătate cât a fost internat în secţia de terapie intensivă a spitalului de chirurgie pediatrică Cluj.

Aş vrea să ştiu în cazul în care aveţi cunoştinţă, oare puteţi dormi liniştit noaptea? Oare vă imaginaţi ce am simţit în momentul când mi-am ţinut în braţe copilul mort? Oare vă puteţi imagina ce înseamnă pentru o mamă să îşi pună în sicriu copilaşul pe care trebuia să îl pună seara în pătuţ?

Acest medic (dacă se poate numi aşa) a amânat timp de două săptămâni semnarea formularului pentru a putea fi operat copilul în străinătate, pentru a i se reconstrui esofagul. Ne-a râs în faţă nouă părinţilor în timp ce noi ne-am rugat şi am sperat până în ultima secundă din viaţa copilului nostru.

În timpul intervenţiei a greşit şi i-a paralizat copilului corzile vocale, apoi a primit o cantitate prea mare de ceai şi lapte şi i-a ieşit tot în plămâni provocându-i pneumonie, apoi l-a mai operat încă odată că trebuia să repare ce a greşit. Ne-a amânat cu formularul două săptămâni, iar când într-un final când s-a gândit că acest copil ar merita să trăiască ne-a semnat şi formularul, dar a fost prea târziu pentru ca, copilul nostru era deja cu infecţii perfect normale în spitalele noastre. Apoi a urmat septicemia şi decesul, iar d-l dr. Ordeanu de garda fiind nu ne-a adresat nici măcar un cuvânt.

Spuneţi-mi d-le doctor, ce a-ţi merita dvs? Am refuzat autopsia copilului pentru că l-a chinuit şi mutilat destul pe această lume un medic incompetent, iar în ţara noastră nu se iau măsuri oricum, m-aş fi luptat cu morile de vânt.

Am scris aceste rânduri ca să ştie părinţii care ajung cu copiii la dvs ce îi aşteaptă: incompetenţă, nepăsare, o nesimţire de neimaginat”, a scris Alina Diacov pe Facebook.

 

Serviciile medicale nu se puteau realiza în clinicile din România

Într-un final, doctorul Călin Ordeanu a completat formularul S2 de care avea nevoie Alina Diacov pentru a-şi putea scoate copilul din spital şi de a-l trata în Germania la Spitalul Universitar Meinz. Alina împreuna cu soţul ei au fost dispuşi să suporte pe cont propriu costurile foarte mari, doar transportul cu ambulanţa privată aeriana fiind între 11.000 şi 13.000 de euro, motiv pentru care părinţii şi-au scos casa la vânzare. Toate aceste eforturi s-au dovedit a fi în zadar, deoarece domnul doctor Călin Ordeanu a semnat formularul prea târziu, deşi medicul a admis în raportul medical al pacientului care solicita Formularul S2 că operaţia de care avea nevoie băieţelul Alinei şi anume „alungirea capetelor esofagiene nu se poate efectua în clinicile din România”. Totodată, a precizat că „deplasarea NU este de natură să compromită starea de sănătate a bolnavului sau aplicarea tratamentului medical”.

Alina Diacov este de părere că doctorul Călin Ordeanu  a greşit prima operaţie care i-a făcut-o copilului şi nu a vrut să ştie nimeni că a greşit, motiv pentru care nu a semnat la timp formularul. Că a greşit prin tăierea unei corzi vocale, o admite şi el prin certificatul contestator de deces, motivele decesului fiind „insuficienţa respiratorie cronică, paralizie de coardă vocală stângă”, în condiţiile în care atunci când copilul a fost internat în spital, în 3.09.2016, epicriza spune că nou-născutul a fost stabil respirator.

„Dacă aceşti medici şi-ar respecta jurământul de a salva vieţi, ar semna formularele pentru ca părinţii să poată să îi ducă în altă ţară. În Europa, operaţia de reconstrucţie a esofagului (Esofagoplastie) se face, iar copiii pleacă acasă în două-trei luni, în schimb, în România îi chinuie pe săracii copii câte un an de zile cel puţin,  asta dacă reuşesc să supravieţuiască infecţiilor intraspitaliceşti.

Dreptate nu se va face cum nu s-a făcut nici până acuma. Eu nu vreau decât să nu se mai experimenteze pe copiii noştri şi doctorii să recunoască atunci când nu sunt capabili să facă o anumită operaţie şi mai ales să le dea o şansă să meargă în altă parte. Nu e normal să ţină o fiinţă umană în suferinţă şi să aştepte să moară”, au fost câteva dintre specificaţiile Alinei.

Domnul doctor Călin Ordeanu nu a vrut să declare nimic cu privire la acest caz: ”Eu nu pot să vă zic nimic”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here