Octavian Lazăr Cosma și povestea sa este una care sfidează cuvintele, fiind marcată de suferință, pierdere și sacrificiu. La vârsta de 90 de ani, omul care a supraviețuit masacrului de la Treznea, județul Sălaj, își amintește cum armata maghiară l-a lăsat orfan la o vârstă foarte fragedă, dar viața a avut alt plan pentru dânsul, ajungând în zilele noastre să fie una dintre personalitățile eminente ale culturii și muzicii românești.
În 9 septembrie 1940, viața lui Octavian Lazăr Cosma a fost dată peste cap pentru totdeauna, copilăria sa devenind brusc o tragedie fără margini. Părinții săi au fost victime ale unei violențe odioase în mijlocul unei perioade tensionate din istoria Transilvaniei de Nord Vest, care era sub ocupație maghiară. În perioada când armata a intrat în România, în comuna Treznea trăiau țărani români, muncitori, dar și vreo 20 de familii de unguri, având lider pe groful Francisc Bay. Acesta avea multe terenuri și apela la români ca să le muncească.
„Îmi amintesc că pe 9 septembrie, primarul și învățătorul comunei au stat în fața primăriei și i-a întâmpinat pe soldații maghiari. În dimineața aceea am mers la prietenul meu care stătea lângă biserică, peste drum de școală. Amândoi ne uitam cum trece armata, dar era o armată nu foarte bine pusă în ordine. La amiază am fost chemați la masă și după ce am mâncat s-au auzit împușcături. Eu nu știam ce înseamnă asta, dar tata și-a dat seama imediat. S-a uitat pe geam și ne-a spus să ne grăbim să ne refugiem în grădina școlii. Am auzit țipete, dar înainte de asta, pe noi ne-a dus părinții în pivniță. Am auzit vocea bunicii și am fugit repede în grădină, iar ceea ce am văzut m-a speriat: erau case incendiate”, a precizat Octavian Lazăr Cosma într-un interviu făcut de ziaristul Costel Oprea. VEZI AICI INTERVIUL COMPLET: https://youtu.be/_hvGviEkuLs?si=8GdSsZ3KPyh-iU0q
După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de “Masacrul de la Trăznea“. Primele victime au fost copii aflați cu vitele la păscut. Cadavrele lor au fost descoperite pe izlazul comunal. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.
Academicianul Octavian Cosma, președinte al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, a mai amintit că familia lui s-a refugiat în pădure ca să nu fie prinsă de armata maghiară, precizând că au fugit două zile și două nopți. Într-un final au ajuns la sora mamei lui, moment în care a aflat că toată zona era înconjurată de către soldații maghiari.
Soldații maghiari au împușcat-o pe mama lui Octavian Lazăr Cosma de nouă ori și nu a murit
„Mama era însărcinată în luna a șasea. Părinții mei erau ținta, iar jandarmii au venit la mătușa și m-a întrebat unde sunt părinții mei. Eu le-am zis că nu știu, iar cel care conducea toată acțiunea de arestare a spus că dacă nu-i predăm ne împușcă și ard tot. Spre mine a fost îndreptată o pușcă și spre mătușa. Părinții mei s-au predat, ei fiind duși într-o pivniță plină de apă și nămol. Ne-au spus că ei vor merge la Zalău, dar la un moment dat au intrat pe un drum laturalnic, iar tatăl meu i-a întrebat că unde merg, că acesta nu este drumul spre Zalău.
În momentul acela, unul a scos baioneta și i-a tăiat o bucată din față. Comandantul acestei acțiuni i-a spus mamei mele că poate să meargă și să-și crească copiii. Mama a spus doar că va merge doar cu soțul ei. În acel moment au tras două focuri de armă, omorându-l pe tata, iar în mama 9 focuri, dar nu a murit. Pentru că se zbătea jos, acei nemernici i-au tăiat gâtul cu baioneta. A doua zi, la bunica acasă, a venit primarul nou și i-a spus ce s-a întâmplat. Au murit pentru că erau prea mari români. Cum a fost posibil ca armata să comită un masacru de asemenea fel? ”, a mai spus academicianul.
Bunica lui, la scurt timp după această tragedie, a primit o scrisoare de la autorități prin care i se cerea să-l trimită la orfelinat, atât pe el cât și pe surioara lui mai mică, lucru pe care bunica lor nu l-a acceptat. Ea a mers la consulatul român din Cluj pentru a cere sprijin, iar consulul a asigurat-o că nepoții ei vor fi trimiși în România, să fie în siguranță. Octavian Cosma a fost cazat la internatul școlii greco-catolice din Blaj, unde a stat patru ani, până când s-a întors, în 1944, să-și revadă bunica.
„Patru ani de zile nu am văzut-o pe bunica. Am fost cazat la internatul școlii din Blaj și am fost ok, am avut tutore, am fost foarte bine îngrijit și am primit o educație foarte bună. În 1944, vara, am decis să o văd pe bunica. Acolo am petrecut războiul din toamna anului 1944. În ianuarie 1945 am ajuns la internat, din nou. Era o linie secundară pe care am văzut vagoane de marfă și soldați ruși. În școală erau sașii care urmau să fie deportați, iar eu am fost trimis la altă familie.
Cei uciși în ziua de 9 septembrie 1940 au murit pentru că erau„ prea mari români”
Octavian Cosma a mai spus că după mulți ani și-a dat seama că bunica lui vorbea ungurește deoarece nu a pățit nimic când au venit soldații maghiari. Viața nu a stat în loc, iar băiatul de șapte ani, care și-a pierdut părinții în tragedia de la Treznei, a ajuns la Conservatorul din Cluj, după care a urmat studiile de muzicologie în Rusia, timp de cinci ani.
„Sunt fericit că am studiat acolo într-un conservator extraordinar. Cum am terminat am ajuns la București și în loc să mă trimită la Cluj am rămas redactor de creație în minister. De asemenea, am ajuns și asistent la Conservator la București. Din orfan am reușit să ajung într-un post fruntaș, am cunoscut pe cei mai mari muzicieni ai lumii și iată-mă la vârsta de 90 de ani”, a conchis Octavian Cosma.
În fiecare an la 9 septembrie, sătenii din Treznea comemorează victimele acestui masacru la monumentul din localitate dedicat acestora. Treznea este și va rămâne o nuanță a durerii și aducerilor aminte peste care unii trec atât de ușor.
Octavian Lazăr Cosma s-a născut pe 15 februarie la Treznea, județul Sălaj, și a urmat cursurile Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca și pe cele ale Conservatorului „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad, care acum are numele de Saint Petersburg. După ce și-a încheiat studiile, Octavian Lazăr Cosma a scris numeroase articole în reviste și ziare din țară și din străinătate privind muzicologia, a participat la simpozioane, conferințe și congrese de specialitate, având câteva demersuri editoriale ce au devenit de referință în muzicologia românească.
De asemenea, este singurul autor din lume care a scris monografiile tuturor instituțiilor de operă, de concerte, de înalte studii muzicale și de orientare a creației componistice și muzicologice din capitala unei țări. De asemenea, este primul român care a scris o istorie extinsă, pe multe mii de pagini, a creației muzicale și a vieții muzicale de pe teritoriul României de astăzi.
Urmasii ăstora se dau civilizați!?Hilar este că nici unul nu are o gena de ungur adevarat(din sudul Uralilor)ci sunt fara identitate .