MICI EXERCIŢII DE LOGICA ABSURDA
La alegerile parţiale pentru primari şi consiliile locale desfăşurate, în urmă cu o săptămînă, în 24 de localităţi din 18 judeţe, rezultatele opoziţiei au fost catastrofale. În Bihor, spre exemplu, au contat doar PSD-ul, UDMR-ul şi, suprinzător, PUR-ul, a cărui diferenţiere ideologică de platforma partidului de guvernămînt se lasă încă aşteptată. Nu contează că, în multe zone, deşi în campania electorală au fost implicate nume „grele” ale Parlamentului sau ale Palatului Victoria (imi imaginez doar ce senzaţie poate încerca un om simplu văzînd un ministru coborînd direct din ecranul televizorului în praful din faţa Primăriei proaspăt spoite) prezenţa la vot a fost relativ redusă; nu mai sunt de băgat în seamă nici ameninţările că localităţile care nu-şi vor alege un primar PSD-ist vor avea probleme cu banii de la buget, nici discursurile sforăitoare ale celor care vor să acceadă la putere; nu are relevanţă nici faptul că ţăranul român, care transforma ziua de alegeri într-un soi de sărbătoare, a început şi el să se manifeste ca şi cum alegerile sunt un lucru inutil; nu importă nici faptul că, parcă mai lipsiţi de umor decît niciodată, reprezentanţii Puterii au prezentat aceste mici victorii ca pe o mare izbîndă a programului de guvernămînt.
Ce-mi pare simptomatic şi demn de reţinut după aceste alegeri parţiale e atitudinea partidelor de opoziţie. Prin comentariile şi declaraţiile de presă pe care le-au lansat, reprezentanţii acesteia au lăsat să se înţeleagă că, pînă la capăt, aceste alegeri ar fi fost lipsite de importanţă. Mandatul era prea scurt, doar ceva peste un an, iar reprezentanţii lor n-ar fi avut timp să arate ce pot. Mai mult: primarii proveniţi din rîndurile opoziţiei ar fi întîmpinat mari dificultăţi, conducerile judeţene le-ar fi pus beţe în roate, încît s-ar fi putut ajunge la situaţii în care aceştia ar fi pus în joc „credibilitatea” partidului. Bănuiesc că e pentru întîia oară cînd, pentru explica un eşec, nişte partide se declară mulţumite că n-au cîştigat alegerile la care, totuşi, au participat.
Exerciţiile de logică absurdă ale partidelor de opoziţie ar fi reconfortante pe moment, dacă nu ne-ar înspăimînta în perspectiva alegerilor de anul viitor. Nu susţine nimeni că PSD-ul trebuie să piardă sau trebuie să cîştige în 2004. Însă cursa electorală e o luptă, după cum şi guvernarea, chiar atunci cînd ai majoritatea, trebuie să fie o luptă. Nu doar cu sindicatele, nu doar cu lehamitea populaţiei, nu doar cu sila intelectualilor. În primul rînd cu celelalte partide, care sunt obligate să joace rolul, după o expresie celebră, de permanentă „sulă în coasta” puterii. Văzînd însă reacţia lor din acest moment, nu poţi decît să te întrebi: care partide? Cele pentru care 24 de localităţi nu înseamnă nimic, de parcă locuitorii acestora ar aparţine Insulelor Maldive şi nu României? Cînd eşti în stare să rosteşti o asemenea absurditate, nu doar jigneşti cîteva zeci de mii de cetăţeni români, dar pari gata să renunţi oricînd, din comoditate politică, la cîteva zeci de mii de cetăţeni români. Şi-apoi, despre ce imagine ce merită apărată poate fi vorba? A PNŢCD-ului, despre care mai aflăm cîte ceva doar atunci cînd vreun vicepreşedinte vrea să plece cu scaunele din sediu acasă, lucru de înţeles cîtă vreme în sediul din Bucureşti există mai multe scaune decît membri are partidul în toată ţara? Onoarea lui Emil Constantinescu, cel care s-a scîrbit într-atît de propria scîrbă şi s-a plictisit de să-şi plătească singur întreţinerea încît şi-a propus să-şi creeze un partid din petice politice, probabil primul partid second hand din România? PD-ul trăieşte numai prin Traian Băsescu, iar dacă fostul marinar îşi ia jucăriile şi pleacă, din partid nu mai rămîne decît amintirea, ca-n romanţe. PNL-ul e singurul care, în acest moment, lasă senzaţia că se întăreşte, însă de treisprezece ani încoace liberarii par să se adune cît mai mulţi tocmai ca s-o poată lua în cît mai multe direcţii.
Toate aceste partide vor vorbi, în cazul în care PSD-ul cîştigă şi viitoarele alegeri generale, de trucarea rezultatelor, de manipulare, de fonduri publice utilizate în scopuri propagandistice, de sabotarea campaniei electorale. Cu puţină luciditate şi ceva mai mult har politic, ar fi putu avita toate aceste lucruri măcar în 24 de localităţi. Nu i-a interesat acest lucru. Ce ne facem dacă la anul ni se va spune că e mai bine că partidul de guvernămînt actual a cîştigat din nou alegerile. Doar aşa, ca PSD-ul să-şi rupă de tot gîtul, iar capitalurile de imagine ale PD-ului, PNL-ului, PNŢCD-ului etc. să rămîne nealterate. Recunoaşteţi că pentru ele ar fi mai convenabil să cîştige alegerile doar în 2007?
Miron Beteg
