Termenul de corupţie cuprinde mai multe fapte prevăzute de legea penală: luarea de mită, darea de mită, traficul de influenţă şi primirea de foloase necuvenite. Acestea se regasesc în Legea nr. 78/2000.
Corupţia însumează 4 caracteristici majore: abuzul de putere, avantajele rezultante atât pentru participanţii activi cât şi pentru cei
pasivi, efectele indezirabile asupra terţilor, secretul tranzacţiei.
Guvernanţii au ajuns la concluzia că lipsa de eficienţă şi corupţia magistraţilor din România este rezultatul proastei salarizări din domeniu. Drept urmare, fostul ministru al Jusitţiei a iniţiat o propunere legislativă care propune o majorare semnificativă a lefurilor magistraţilor. Astfel, potrivit proiectului de act normativ, salariul unui magistrat cu o vecime de 20 de ani în sistem şi care lucrează ore suplimentare poate atinge suma de 90.000.000 lei, adică echivalentul a 2.700 USD.
Salarii mici, averi mari
Însă după cum se poate constata atât din primul episod dedicat averilor magistraţilor bihoreni, mulţi dintre aceştia nu au mai aşteptat salariile “europene”, ci şi-au umplut singuri buzunarele. După ce, în numărul precedent, am văzut cât de greu o duc judecătorii şi procurorii de la instanţele din Oradea, în prezentul articol publicăm conţinutul declaraţiilor de avere ale magistraţilor de la judecătoriile şi parchetele din Bihor.
La Judecătoria Aleşd, ne surprinde doar magistrata aflată, în ordine alfabetică, prima pe lista de pe site-ul Ministerului Justiţiei.
Cipleu Anca Diana şi-a declarat următoarele bunuri: 14132 mp teren agricol, 682 mp tren intravilan, o vilă cu suprafaţa locuibilă de 182,5 mp, dobândită în 2002, un “Opel” fabricat în 1995, cumpărat şi el în 2000 şi o Dacie achiziţionată în 1998.
La Judecătoria Beiuş, judecătorul Traian Bucurean poate fi considerat şi el un om realizat; 377 mp de teren intravilan, o frumoasă vilă de 204 mp, care, nu ne îndoim, valorează câteva sute de mii de dolari şi un “Mercedes” fabricat în 1989, primit în dar în 2003.
Colegul celor de mai sus, Gheorghe Degău, pare hotărât să nu se lase mai prejos: o grădină de 946 mp, un “intravilan” de 96 mp, o vilă de 189 mp, dobândită în 2001 şi un autoturism AUDI fabricat în 1988, cumpărat în 1996.
Ancuţa Florina Gavrilă nu face nici ea de râs casta magistraţilor: pe terenul intravilan de 653 mp, şi-a ridicat o vilă de 200 mp şi are un Volkswagen fabricat în 2001.
În ciuda faptului că nu şi-a declarat nici măcar o garsonieră ca avere (o fi locuind ditamai judecătorul în cort sau sub cerul liber?!), Vasile Petru Miclăuş are două maşini: Un VW Bora din 2001, achitat în 2003 şi o Dacie din 1999.
Nici la Judecătoria Marghita nu e sărăcie prea mare!
Spre exemplu, judecătorul Ioan Gal are 6,5 ha teren agricol, 2000 mp teren intravilan, un apartament de 64,25 mp şi o ditamai vila de 180 mp, despre care vrea să ne facă să credem că ar valora 162 milioane lei. Noi ne oferim să-i dăm chiar dublu, dar nu credem că e hotărât să o vândă. Magistratul mai deţine una bucată autoturism Volkswagen Golf, fabricat în 1995, cumpărat în 2001, un tractor DFN 180 şi două remorci auto.
Colega sa, Lenuţa Puşcaş, e şi ea femeie strângătoare: un intravilan de 400 mp, pe care şi-a ridicat o viluţă de 135 mp. Plus un Volkswagen Passat, luat în leasing, achitat chiar în acest an.
Claudia Maria Stanciu, deşi nu se ridică la înălţimea celor de mai sus, a reuşit să adune o grădină de 1394 mp, două apartamente, de 41,8, respectiv 50,85 mp. Plus o Dacie Solenza, care a împlinit frumoasa vârstă de 1 an. Să-i trăiască!
La Judecătoria Salonta, Ovidiu Bojan are o avere compusă din una bucată apartament în bloc de 70 mp, un alt apartament într-o casă, în suprafaţă de 90 mp, plus un Daewoo Matiz.
Procurori de lux
Să trecem şi la procurori. La Parchetul de pe lângă Judecătoria Aleşd, prin procurorul Gheorghe Toda şi-a investit cu folos banii din salariu: omul are un teren intravilan de 327 mp, un apartament de 85 mp şi o casă de 60 mp, un Volkswagen Passat din 1999, cumpărat în leasing, ultima rată fiind achitată în 2002. Başca depozite bancare de 9000 euro!
Însă subalternul său, procurorul Gheorghe Vidican, îl ia pe dinainte în privinţa averii: un apartament de 56 mp, cumpărat în 2002, o vilă de 150 mp, terminată în 2000, un Daewoo, achiziţionat în 2003, plus un depozit bancar de 7000 de dolari.
Procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuş se pot plânge de salarii, dar în privinţa averilor nu credem că ar avea motive s-o facă.
Prim procurorul Ioan Gligor Sabău şi-a cumpărat un teren intravilan de 994 mp, dar nu are săracul, casă, aşa că doarme în Cielo-ul cumpărat anul trecut.
La Parchetul de pe lângă Judecătoria Marghita, prim procurorul Marinela Ciupergel şi-a declarat o grădină de 2000 mp, un apartament de 28 mp şi altul de 52,5 mp. Şi o Dacie din 1999.
Dintre procurorii salontani, după cum era de aşteptat, prim procurorul Dorel Moţiu face cea mai bună figură, cu un apartament de 53 mp, o vilă de 126, 3 mp şi un cabinet stomatologic pentru soţia sa (33 mp), o Dacie din 1988.
Subalternul său, Ioan Bogdan Gheorghe, are doar un apartament modest, de 31,3 mp şi un Opel Vectra fabricat în 1992 şi cumpărat în 2002.
Un recent proiect legislativ prezentat de ministrul Diaconescu propune instituirea unui sistem de taxe fiscale şi impozite diferenţiat şi progresiv asupra bunurilor mobile şi imobile cuprinse în declaraţia de avere, ajungând până la impozitarea cu 90 la sută a averii care depăşeşte veniturile declarate. Cu alte cuvinte, dacă un demnitar, funcţionar public sau magistat şi-a declarat o avere de 3 miliarde, iar în urma verificării şi evaluării s-a constatat ca aceasta este de fapt, de 5 miliarde, el va plăti un impozit normal pentru primele 3 miliarde, iar pentru cele 2 miliarde nedeclarate va plati 1,8 miliarde impozit.
Proiectul lui Diaconescu are în vedere şi instituirea delaţiunii, botezată “participarea cetăţenilor la depistarea şi sesizarea cazurilor de îmbogăţire fără just temei”. Pentru a încuraja opinia publică să sesizeze cazurile de îmbogăţire ilicită, organele abilitate de lege “pot asigura la cerere confidenţialitatea asupra persoanei fizice care a facut sesizarea”.
Cornel Melinte