Ministerul Sănătăţii a finanţat doar 6% din nevoile unităţilor sanitare

Spitalele din judeţul Cluj sunt cunoscute în întreaga Românie datorită medicilor competenţi. Pacienţi din întreaga Transilvania şi uneori şi din alte regiuni vin aici datorită renumelui oraşului Cluj-Napoca pentru profesionalismul sistemului sanitar. Cinci dintre cele mai importante spitale din judeţul Cluj au primit doar 6% din primele cerute de la Ministerul Sănătăţii. Din cele 166 de milioane cerute de spitalele care nu sunt finanţate de autorităţile locale, doar 7 milioane au fost acordate de către oficialii de la Ministerul Sănătăţii. Datele sunt furnizate de oficialii Ministerului Sănătăţii la solicitarea gazetadecluj.ro.

Două din cinci nu au primit nimic

Două dintre cele cinci spitale care nu sunt subordonate autorităţilor locale nu au primit bani de la Ministerul Sănătăţii. Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal, precum şi Institutul Regional de Gastroenterologie Hepatologie nu au primit niciun şfanţ de la centru. Spitalele din subordinea autorităţilor locale nu au primit nici ele niciun şfanţ. Spitalul Judeţean de Urgenţă este unul dintre cele mai importante spitale din Transilvania, însă fondurile acordate acestor unităţi sunt minime faţă de cerinţe. Mai jos puteţi urmări un tabel realizat pe baza datelor de la Ministerul Sănătăţii care vorbeşte de la sine atât despre fondurile primite de această unitate sanitară, cât şi pentru celelalte unităţi care nu sunt afiliate autorităţilor locale.

Petru Şuşca, managerul de la Spitalul Judeţean a reuşit să aducă spitalul ”pe plus” şi să scape de datorii de 13 milioane de lei fără să primească un sprijin consistent de la Ministerul Sănătăţii. De aceea managerul nu are cum să reabiliteze toate clădirile spitalului judeţean, majoritatea fiind construite în 1897.

Lista spitalelor de la autorităţile locale care n-au primit nimic

Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii, Spitalul Clinic Municipal, Spitalul Clinic de Recuperare Cluj-Napoca, Spitalul Municipal Dej, Spitalul Orăşenesc Huedin, Spitalul Municipal Câmpia Turzii şi Spitalul Municipal Turda nu au primit niciun ban de la Ministerul Sănătăţii. Legea nu obligă Ministerul Sănătăţii să finanţeze spitalele. Unităţile sanitare ”trăiesc” din relaţia cu Casa de Asigurări de Sănătate (CAS), care finanţează toate spitalele din România. Banii respectivi pot fi direcţionaţi atât pentru investiţii în infrastructură, cât şi pentru aparatură medicală.

Părerea specialistului despre subfinanţare

Gazetadecluj.ro a vorbit cu un specialist pe această temă să vadă părerea lui despre spitalele din Cluj şi finanţarea de la Ministerul Sănătăţii. Avocatul Ovidiu Turdean a fost un militant al dreptului cetăţeanului la sănătate, iar expertiza lui pe acest domeniu îi permite să vorbească despre finanţarea de la Ministerul Sănătăţii şi a autorităţilor locale acordate sănătăţii. În momentul când a fost consilier local, poziţie din care a demisionat la finele lui 2014, Turdean a încercat să convingă consiliul local să acorde o mai mare finanţare pentru spitalele din Cluj. El vorbeşte despre o finanţare mai mare de la CL Cluj-Napoca decât de la Ministerul Sănătăţii, ceea ce este îngrijorător pentru un centru medical cum este Cluj-Napoca.

Ovidiu Turdean: Subfinanţarea sistemului de sănătate este istorică!

”Subfinanţarea sistemului de sănătate în România este istorică, extrem de serioasă – cu mult sub media europeană şi se produce sub cel puţin două aspecte.

O primă formă de subfinanţare o reprezintă sumele infime alocate de Ministerul Sănătăţii spitalelor aflate în propria lor subordine, vezi şi cazul Clujului, în ceea ce priveşte dotarea cu aparatură medicală şi a investiţiilor necesare. Această formă de subfinanţare face practic imposibilă asigurarea condiţiilor de exercitare a actului medical la standardele necesare şi obligă managerii de spitale la a lua două tipuri de decizii, respectiv fie reduc cheltuielile ( in defavoarea personalului medical sau a pacienţilor), fie caută surse alternative de finanţare (in general inexistente sau blocate legislativ).

În acest context, raportat şi la datele ce v-au fost oferite de Ministerul Sănătăţii trebuie spus că la Cluj-Napoca, administraţia locală a asigurat spitalelor un buget de circa 4.000.000 RON, exceptând Spitalul Clujana, singurul aflat în subordonare directă, aşadar mai mult de jumătate din totalul sumelor alocate de minister pentru întreg judeţul. Consecinţa acestei forme de subfinanţare o constituie condamnarea sistemului public de sănătate la o faliment, ca să folosesc un termen comercial şi migrarea pacienţilor către sistemul privat de sănătate. E cunoscut faptul că in sistemul privat diferenţa e dată mai ales de dotări şi servicii şi mai puţin de actul medical în sine, medicii fiind, in marea lor majoritate aceeaşi.

O a doua formă de subfinanţare afectează cu prioritate personalul medical şi se produce prin sistemul de finanţare asigurat prin Fondul Unic de Asigurări de Sănătate. Prin acest mecanism , sumele colectate de la toţi contribuabilii, sume calificate impropriu ca fiind „asigurări de sănătate” se direcţionează de către Casele judeţene de asigurări , potrivit unor criterii neprofesionale, tuturor spitalelor. Se întâmplă astfel ca un spital clinic universitar din Cluj Napoca sa primească acelaşi tip de finanţare ca un spital dintr-o localitate necunoscută in plan medical. Aceste fonduri nu pot fi folosite pentru dotări si investiţii, fiind utilizate in proporţie de circa 70-80% pentru plata insuficienta a personalului medical, respectiv pentru decontarea medicamentelor si a altor consumabile.

Consecinţa acestui al doilea tip de subfinanţare o reprezintă in primul rând migrarea medicilor, fie spre sectorul privat de sănătate fie direct în afara ţării iar in al doilea rând permanentele arierate înregistrate in bugetele spitalelor.

O particularitate in privinţa Clujului ca centru medical o reprezintă in opinia mea si suprapunerea specializărilor, încurajată de dorinţa managerilor de spitale de a-si clasifica unităţile sanitare pe un grad cat mai înalt ( există patru grade mari de clasificare de la I la IV), in speranţa că o clasificare superioara va atrage şi o finanţare superioară. Atât doar că această clasificare a presupus avansarea unor cheltuieli pentru deschiderea de noi secţii, cu noi specializări, deşi ele erau deja asigurate intr-un alt spital din oraş. De aici multitudinea de secţii cu aceeaşi specializare, in spitale diferite dar cu grade înalte de clasificare. Din păcate finanţarea nu a urmat clasificarea si a rămas la fel de insuficientă in raport cu nevoile reale. Principalii perdanţi, pacienţii”, a declarat pentru gazetadecluj.ro Ovidiu Turdean, avocat, specializat în sistemul medical.

Ce spune legea privind finanţarea de spitalele din subordinea MS sau a autorităţilor locale

Oficialii Ministerului Sănătăţii au furnizat gazetadecluj.ro un răspuns în care ne-au pus la dispoziţie şi articolele din lege care prevăd finanţarea spitalelor. În schimb, oficialii autorităţilor locale nu au putut furniza un răspuns complet în această chestiune. Poate nu le pasă de sănătate

Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii  ART. 190^5

(1) Spitalele publice din reţeaua autorităţilor administraţiei publice locale pot primi sume de la bugetul de stat şi din veniturile proprii ale Ministerului Sănătăţii, care se alocă prin transfer în baza contractelor încheiate între direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti şi autorităţile administraţiei publice locale în subordinea cărora funcţionează respectivele unităţi, pentru:

1. a) finalizarea obiectivelor de investiţii noi, de investiţii în continuare, aflate în derulare şi finanţate, anterior datei transferării managementului spitalelor publice, prin programele de investiţii anuale ale Ministerului Sănătăţii;
2. b) dotarea cu aparatură medicală, în condiţiile în care autorităţile administraţiei publice locale participă la achiziţionarea acestora cu fonduri în cuantum de minimum 10% din valoarea acestora;
3. c) reparaţii capitale la spitale, în condiţiile în care autorităţile administraţiei publice locale participă cu fonduri în cuantum de minimum 5% din valoarea acestora;
4. d) finanţarea obiectivelor de modernizare, transformare şi extindere a construcţiilor existente, precum şi expertizarea, proiectarea şi consolidarea clădirilor, în condiţiile în care autorităţile administraţiei publice locale participă la achiziţionarea acestora cu fonduri în cuantum de minimum 10% din valoarea acestora.

(2) Sumele alocate din bugetul Ministerului Sănătăţii prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d) şi listele spitalelor publice beneficiare se aprobă prin ordine ale ministrului sănătăţii, după publicarea legii bugetului de stat în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi sunt valabile pentru anul în curs.

(3) Ordinele prevăzute la alin. (2) se aprobă în baza propunerilor făcute de structurile de specialitate ale Ministerului Sănătăţii în urma solicitărilor depuse la acestea.