Ministru. Prim-ministru. Blogger. Puşcariaş. Sinucigaş.

Ministru. Prim-ministru. Blogger. Puşcariaş. Sinucigaş.

Doua noi atribuţii i-au fost atribuite celui care a fost mana de fier a PSD pentru atat de mult timp. Conducea cel mai numeros partid din Romania mai mult sau mai puţin din umbra şi ii inspaimanta pe toţi cei care i se puneau in cale. Nu a fost niciodata mai puţin arogant decat in momentul in care şi-a cerut scuze faţa de poliţişti ca trebuie sa fie de faţa la tentativa sa de sinucidere. Va daţi seama cum ar fi fost sa işi ceara scuze pentru faptele pentru care a fost condamnat? Deasupra posibilitaţilor sale.
Testamentul politic al lui Adrian Nastase nu a mai fost citit de fiul acestui, Andrei Nastase. El şi-a ratat intrarea in politica. Poate in acel testament se vorbea despre cei care au uitat de Nastase de-a lungul timpului.
Unul dintre cei mai importanţi miniştri din guvernul Nastase a fost Miron Mitrea. Contractul cu Bechtel a fost semnat atunci. Toate suspiciunile ridicate de opt ani de zile puteau fi lamurite printr-o singura fraza.
Daca gestul lui Adrian Nastase de a incerca sa se sinucida a fost un gest de onoare, unii comparandu-l chiar cu un samurai, atunci oamenii care mor de foame şi ar fi putut primi drept dar prejudiciul de 75 de miliarde de lei vechi cum sunt? Ei sunt mai puţin demni?
“Nu credeam ca in politica se ajung la astfel de situaţii” imi povestea un lider al PSD. Nici nu ar trebui sa se ajunga. Care ar fi motivul pentru care oamenii politici sa poata alege calea uşoara? De parca restul vieţii lor ar fi ales-o pe cea grea. Cei care sunt barbaţi noaptea ar trebui sa fie barbaţi şi toata ziua şi tot restul vieţii. Nastase nu a fost barbat cand era cel mai important. Pentru ca in luxoasele sale locuinţe, in fabuloasele sale maşini şi in vacanţele departe de Romania viaţa nu era grea pentru Nastase. In schimb vine un moment in  in care viaţa te incearca sa vada daca eşti cu adevarat barbat sau nu . A ales calea uşoara ca ultimul laş. Oricat de mulţi bani le-ar fi lasat copiilor nu sunt suficienti  ca prezenţa parinţilor in viaţa.
Propunerea examenului psihologic pentru ziarişti nu este cu nimic mai puţin demna decat un examen periodic  in ceea ce i priveşte pe deputaţii şi senatorii din Romania. Daca ei conduc cu adevarat ţara de ce nu ar fi ei cei care ar trebui sa dea primii socoteala in faţa normalitaţii?
Oamenii care chiar muncesc nu pot accepta calea cea mai uşoara. Cei care transpira sa construiasca Autostrada Transilvania nu se pot compara cu cei in costume Armani care au semnat contractele  in spatele uşilor inchise.
Rasunetul celor care i-au luat apararea a provocat indignarea in randul oamenilor care chiar trudesc. Pentru ca oportuniştii de ocazie pot fi oricand ridicaţi de societate. Va dau aici exemplul unui om de afaceri care a dat un tun cu privatizarea unei mari companii şi de atunci incolo numai din insolvenţa in insolvenţa sare precum o albina, Dinu Patriciu.
Oamenii puternici nu işi gasesc consolarea in sinucidere, chiar daca gandul ne trece tuturor ca fiind cea mai uşoara scapare. „Gandul sinuciderii este o mare consolare, iar prin acest mijloc mulţi au scapat de o noapte grea”, arata Nietzsche.

Tiberiu Hrihorciuc