Misterul Ciucă, explicat printr-un scenariu din 2004: A fost Năstase sabotat de Iliescu?

Unul dintre marile mistere ale anului electoral 2024 e prezența în postura de candidat prezidențial a lui Nicolae Ciucă, personaj paralel cu orice, începînd cu limba română și terminînd cu politica. Așa cum am mai punctat, impresia e că Ciucă e dus de Iohannis la tîrg doar ca să fie făcut de rîs, vorba unui banc celebru. Dar poate la mijoc sunt și alte interese, cum ar fi dorința lui Iohannis de a facilita, prin desemnarea lui Ciucă, accesul altui candidat în turul doi. Unul cu șanse reale, care să fie ulterior recunoscător actualului președinte. Oricît de bizar ar părea acest scenariu, e foarte posibil, chiar probabil, să fi existat un mare precedent, iar recent au apărut indicii foarte serioase că așa s-a întîmplat.

Un scenariu conform căruia candidatura lui Adrian Năstase a fost sabotată în 2004 de însuși Ion Iliescu, cel care avea alte planuri politice de viitor decît cel în care premierul de atunci devenea președinte.

Povestea a început să transpire în anumite medii la niște ani buni după alegerile din 2004. În esență, lucrurile erau prezentate cam așa: la finele mandatelor sale, Iliescu visa să rămînă la butoanele puterii prin preluarea șefiei PSD, partid care ocupa detașat locul unu în sondaje și avea cele mai mari șanse să guverneze și după 2004. Știm astăzi că așa s-ar fi și întîmplat dacă nu dezerta ”soluția imorală” PUR.

Cu Adrian Năstase ajuns președinte, Iliescu știa, însă, că nu la el ar fi ajuns controlul PSD, ci la Cotroceni. Pe de altă parte, cu un PSD la guvernare, alianța D.A. s-ar fi destrămat – s-a întîmplat oricum – Băsescu ar fi fost un președinte izolat politic și România ar fi fost condusă din umbră de același Iliescu. Pentru asta, era necesar ca Năstase să fie lipsit de un anumit sprijin în anul electoral 2004.

Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din tîrg pentru Iliescu: Năstase a pierdut la limită președinția, dar Băsescu a forțat un guvern al dreptei, apoi a tras sfori – el singur a recunoscut asta la un moment dat – ca Iliescu să piardă și șefia PSD la congresul din 2005 în favoarea lui Geoană.

Nu avem un răspuns oficial, ar fi și greu, la întrebarea dacă Iliescu l-a sabotat controlat pe Năstase în 2004. Numai că, recent, fostul premier a lansat o carte, ”După 20 de ani. Cele două Românii”, în care face dezvăluiri explozive care întăresc zdravăn scenariul de mai sus. Mai precis, cei care i-au făcut zile fripte lui Năstase în 2004 au fost șefii tuturor serviciilor secrete, toți oameni foarte apropiați lui Iliescu, iar aceasta e explicația și pentru menținerea lor în funcție de către Băsescu încă mult timp după mandatul lui Iliescu.

În carte, Năstase vorbește despre ceea ce el numește ”Relațiile cu serviciile de informații”:

”Pe ansamblu, aceste relații au fost bune. Primeam informații (nu știu dacă pri­meam însă TOATE informațiile), iar la ședințele de guvern invitam, de fiecare dată adjuncții de la SRI și de la SIE, pentru a putea interveni direct dacă existau probleme cu privatizările sau cu alte aspecte.

O problemă de fond în opinia mea este aceea că 80% din materialele SRI vizează guvernul,­ dar subordonarea serviciului este, în fapt, față de președinte. În Germania, coordonarea Serviciilor de Informații este realizată de guvern. Sper că și la noi, în viitor, aceste aspecte vor fi rezolvate într-un mod înțelept.

În dialogul lor, publicat în 2005, Lucian Sîrb îl întreabă pe Iosif Boda (fost consilier al lui Iliescu n.n.):

„Care a fost, în 2004, rolul directorului de la acea vreme al SRI, Radu Timofte?” Boda evită răspunsul la întrebare: „E interesantă această chestiune. Principalele servicii secrete ale României, SRI și SIE, erau conduse de doi oameni care proveneau din cercul cel mai fidel al lui Ion Iliescu. Radu Timofte nu era lipsit de abilități sau de in­formații. A fost pregătit pentru așa ceva. În Parlament a fost aproape de zona acestor instituții.”

Pe de altă parte, într-un interviu din 6 ianuarie 2005, reporterul de la „Adevărul” îl întreabă­ pe Traian Băsescu: „La vizitele pe care le-ați făcut la sediul serviciilor secrete nu ați spus foarte clar dacă îi veți schimba sau nu pe directorii acestora?

Traian Băsescu: Unii vor fi schimbați, alții nu. Nu-mi cereți să vă spun care sunt cei care vor fi schimbați. Decizia mea este de a ține serviciile de informații în afara influențelor politice. N-aș spune că a existat o intervenție în jocurile politice a celor trei mari servicii – SRI, SIE și STS. Au stat deoparte, spre cin­stea lor, pentru că au avut comportament de servicii neim­pli­cate­. În același timp însă, nu pot să nu analizez realitatea performanțelor lor și, în funcție de aceasta, la unele servicii vor fi schimbări, la altele nu”.

Probabil că și-au dovedit utilitatea în anul electoral 2004. Și au fost ținuți în funcție pînă în anul 2006!

În esenţă, în România există două servicii guvernamentale – SRI şi SIE – şi mai multe servicii departamentale – la nivelul Ministerului de Interne, al Ministerului apărării, la nivelul Ministerul justiţiei, precum şi în SPP sau STS.

În perioada în care am condus guvernul, cele două servicii guvernamentale erau conduse de către Radu Timofte, nominalizat ca director SRI, în 2001, de către preşedintele lliescu şi Gheorghe Fulga (SIE), fost consilier al Preşedintelui lliescu. SPP era condus de Gabriel Naghi, iar fostul director al SPP – Dumitru lliescu – era consilier de stat la Cotroceni. Fostul director al SIE, Ioan Talpeș, era consilier prezidenţial și șef al Departamentului securităţii naţionale, la Preşedinţie. Serviciul de telecomunicaţii speciale era/este în subordinea CSAT iar în perioada 2001-2005 a fost condus de generalul Tudor Tănase.

La nivelul servicilor departamentale, funcţia principală era de protecţie a cadrelor, dar în mod evident ele obţineau şi informaţii de ordin general, unele cu caracter politic, altele cu caracter specific, tehnic. Scandalul legat de arhiva SIPA a fost revelator. Nu întotdeauna aceste informaţii ajungeau la premier, ele fiind uneori selectate sau chiar cenzurate.

Oricum, informaţiile sensibile ajungeau la CSAT, fiind sintetizate de consi-lierul preşedintelui pentru securitatea naţională.

Un exemplu de astfel de informaţii l-a constituit chestiunea închisorilor CIA, despre care nu am fost informat” scrie Năstase.

O altă informație care sugerează efortul lui Iliescu de a-i tăia contactele cu serviciile e următoarea:

”M-a mirat faptul că, la 1 septembrie 2003, generalul de divizie Vasile Iancu, prim-ad­junctul directorului SRI, a fost eliberat din funcție. Potrivit comunicatului SRI, decizia a fost luată la cererea domnului Iancu, ca urmare­ a agravării „afecțiunilor medicale” ale acestuia. Și conducerea Comisiei SRI din Parlament s-a arătat surprinsă de această decizie. Președintele Comisiei SRI a declarat că „este ciudat” faptul că, „în nicio ocazie”, conducerea SRI nu le-a spus membrilor comisiei că Iancu ar avea „probleme de sănătate atît de grave încît să fie trecut în rezervă”. Și eu am fost surprins, în condițiile în care aveam o relație directă cu el în cadrul guvernului, el fiind cel care participa, din partea SRI, la ședințele de guvern. Poate însă că lucrul acesta a deranjat…” mai scrie fostul premier.

Practic, Năstase dă de înțeles că în anul electoral, deși era prim-ministru în exercițiu al României, a fost izolat informațional – ori poate chiar mai rău – de către toate serviciile secrete, lăudate, în schimb, de contracandidatul său, după victorie.

În 2004, Traian Băsescu a fost posibilul beneficiar al unui sabotaj prezidențial controlat; marea întrebare e dacă asistăm acum la un scenariu similar operat de președintele Klaus Iohannis și cine ar fi beneficiarul?

Bogdan Tiberiu Iacob