Primul mesaj adresat noua, oamenilor, de catre îngerii care cântau deasupra Betleemului în noaptea nasterii lui Iisus suna astfel: „Pe pâmânt pace!” E vorba, în fapt, de relatia dintre popoare. Ele sunt cele ce provoaca neastâmparul istoriei prin foamea de putere si setea de dominatie, prin lacomie, prin orgoliul si iresponsabilitatea conducatorilor, prin neodihna de cuget a celor ce cred ca neamurile nu-si pot afirma identitatea decât batându-se între ele. Îndemnul îngerilor este la pacea univesala.
Samânta raului însa a rodit chiar din lumea lor, a îngerilor, inainte de facerea lumii, prin razvratirea unuia dintre ei. Lucifier a cazut, dar coada lui sfredeleste si azi prin toate cotloanele pamântului, trezeste ura si urneste razboaie. Si totusi, chiar razboaiele au niste norme de conduita si anumite limite de combativitate, cum ar fi apararea populatiei civile prin interzicerea armelor chimice, bacteriologice sau nucleare. În ultimul timp însa a aparut un razboi care neaga orice fel de norme: terorismul. Daca razboiul de agresivitate e opera diavolului, terorismul – agresiv prin definitie – e diavolul însusi. Prin el traim vremea unor deschideri apocaliptice, iar îndemnul ceresc la pace se cere mai treaz ca oricând.
Al doilea mesaj al îngerilor: …„între oameni bunavoire!” se refera la relatia dintre persoane sau grupuri sociale. Bunavoirea nu este altceva decât îngaduinta, deschidere catre celalalt, credinta ca identitatea ta ca persoana sau grup se defineste prin a celuilalt, ca ai în tine destula putere sa-ti pastrezi intacta credinta religioasa fara sa o dispretuiesti pe a altora.
Totul începe de la familie si de la cei sapte ani de-acasa. Aceasta este criza zilelor noastre. Piere sfintenia casatoriei, piere legatura dintre casatorie si nasterea de prunci, avem în fata tot mai multe familii destramate, copii lasati de izbeliste – atunci când nu au fost ucisi înainte de a se naste –, adolescenta maculata, tinerete incerta, caminul cultural înlocuit cu discoteca, guma de mestecat înlocuita cu drogul, cartea înlocuita cu televizorul, meciul de fotbal triumfator în pumni si ciomege, pornografia cu drept de cetate în literatura, o lume în care indecenta, vulgaritatea, parvenitismul si coruptia devin institutii ale binelui comun.
Si poate ca am cadea în dezgust si descurajare daca nu am sti ca raul si binele convietuiesc în una si aceeasi persoana, în unul si acelasi grup social, în unul si acelasi popor, ca oriunde exista si reversul medaliei, adolescenta binecrescuta, tinerete studioasa, noblete familiala, responsabilitate obsteasca. Toate acestea însa se cer semnalate si încurajate, atât prin institutiile statului, cât – si nu în ultimul rând – prin presa.
În fapt, cele doua mesaje ale îngerilor sunt doua urari facute omenirii, iar orice urare poarta în ea germenul sperantei. În duhul acestei sperante de mai-bine le adresez tuturor cititorilor si ascultatorilor mei salutarea: La multi ani!
Bartolomeu al Clujului
