La 24 de ani de la cea mai sângeroasă mineriadă, Marea Cameră a Curții Europene a Drepturilor Omului a anunţat verdictul în cauza Mocanu și alții împotriva României, constatând încălcarea de către România a articolelor 2, 3 și 6, după ce reclamanții Anca Mocanu, Marin Stoica și Asociația 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficiența cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13-15 iunie 1990.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că statul român trebuie să îi plătească 30.000 de euro Ancăi Mocanu și 15.000 de euro lui Marin Stoica cu titlul de despăgubiri morale. De asemenea, statul român va trebui să le plătească 2.200 de euro lui Mocanu și Asociației ’21 Decembrie 1989′ și 9.868 de euro lui Stoica pentru cheltuieli de judecată, potrivit unei decizii a Marii Camere.
Cazul vizează ancheta și durata procedurii ce a urmat represiunii violente a manifestațiilor care s-au desfășurat la București în iunie 1990 împotriva regimului aflat la putere atunci, se menționează în decizia CEDO. În timpul represiunii, soțul Ancăi Mocanu a fost împușcat mortal, iar Marin Stoica a fost reținut și maltratat de polițiști, se mai menționează în textul citat.
În decizia sa, care este definitivă, CEDO constată că a avut loc o încălcare a aspectului procedural privind articolul 2, privitor la dreptul la viață, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în cazul Ancăi Mocanu. De asemenea, instanța a constatat o încălcare a aspectului procedural privind articolul 3 – interzicerea torturii și tratamentelor inumane sau degradante – din același document. În fine, decizia finală a stabilit și încălcarea de către statul român a articolului 6 § 1, referitor la dreptul la un proces echitabil într-un interval rezonabil, în cazul Asociației ’21 Decembrie 1989′.
De frică, a stat închis în casă trei luni
Potrivit apador.org, Marin Stoica, astăzi în vârstă de 65 de ani, a fost bătut până a intrat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR. Omul se îndrepta spre serviciu când a fost luat de pe stradă, privat de libertate mai multe ore și bătut crunt. S-a trezit a doua zi la spital, unde cineva l-a sfătuit să dispară ca să nu fie arestat alături de alți protestatari. De frică a fugit atunci și nu a mai ieșit trei luni de zile din casă. Frica nu l-a părăsit, însă, nici ulterior, ba chiar bătaia a avut asupra psihicului său efecte devastatoare, așa încât omul a depus plângere penală abia zece ani mai târziu, în 2001, când în sfârșit cercetările în acest dosar au început să avanseze.
Procurorul Dan Voinea, care s-a ocupat de dosarul „Mineriada”, i-a luat cazul în considerație, alături de celelalte peste o mie de victime, în favoarea lui existând suficiente probe care demonstrează bătaia și efectele ei. După opt ani de anchete, declarații, expertize IML, cazul Mineriadei, inclusiv în ceea ce-l privea pe Marin Stoica, a fost soluționat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu neînceperea urmăririi penale.
După NUP, direct la CEDO
La CEDO dosarul Stoica a fost conexat cu alte două ale Mineriadei, respectiv al doamnei Mocanu, al cărei soț a fost omorât, și al Asociației 21 Decembrie 1989, al cărei sediu fusese devastat de mineri, cauza fiind denumită „Mocanu și alții contra României”. Reclamanții s-au plâns de lipsa unei anchete eficiente, imparțiale și aprofundate pentru identificarea și pedepsirea celor responsabili pentru reprimarea violentă a demonstrațiilor din 13 și 14 iunie 1990.
În 2012 CEDO le-a dat câștig de cauză doamnei Mocanu și Asociației 21 Decembrie 1989, în timp ce Stoica a pierdut pe motiv că s-ar fi plâns prea târziu în țară. Avocata Diana-Olivia Hatneanu, care l-a reprezentat pe Marin Stoica, a solicitat retrimiterea cauzei în fața Marei Camere, solicitare ce a fost acceptată, o audiere publică având loc pe 2 octombrie 2013. Din momentul cererii de retrimitere, cauza Stoica a fost sprijinită de APADOR-CH.
„După decizia de azi a Marii Camere, care este definitivă, România va fi obligată să continue investigațiile în dosarul Mineriadei. Cu privire la decesele survenite în timpul evenimentelor, această obligație decurgea oricum din faptul că astfel de infracțiuni sunt astăzi imprescriptibile ca urmare a altei cauze CEDO, respectiv (Asociația 21 Decembrie 1989 v. România). Acum, trebuie întreprinse cercetări eficiente, apte să ducă la tragerea la răspundere a celor vinovați și la aflarea adevărului de către întreaga societate, cu privire la ansamblul evenimentelor din iunie 1990, indiferent că este vorba despre decese sau persoane care au fost supuse unor violențe și privări de libertate. Prescripția nu este o atunci când vorbim de grave încălcări ale drepturilor omului”, a declarat avocata Diana-Olivia Hatneanu, citată de România Liberă.
Erori de procedură
Mineriada din iunie 1990 a rămas cunoscută drept cea mai sângeroasă dintre acţiunile minerilor. În 13-15 iunie forţele de ordine au intervenit împreună cu minerii pentru a ”elibera” Piaţa Universităţii. În timpul mineriadei din 1990 libertatea presei a fost grav afectată, prin împiedicarea apariţiei publicaţiilor opoziţiei şi prezentarea unilaterală a evenimentelor la Televiziunea Română. Sediile partidelor de opoziţie au fost devastate. Deşi cifra oficială a victimelor este de 746 de răniţi şi şase morţi, „Asociaţia Victimelor Mineriadelor” estimează că numărul real al morţilor este peste 100.
Inițial, în dosarul mineriadei au fost puse sub învinuire 25 de persoane între care fostul șef al statului, Ion Iliescu, generalii Mihai Chițac, Victor Athanase Stănculescu și Corneliu Diamandescu. În 19 iunie 2007, procurorii Dan Voinea şi Viorel Siserman dădeau rezoluţia de începere a urmăririi penale pentru Ion Iliescu şi îi aduc învinuitului la cunoştinţă faptele pentru care este acuzat în dosarul celor patru morţi prin împuşcare: participaţie improprie la omor calificat şi omor deosebit de grav.
În decembrie 2007, procurorul general, Laura Codruța Kovesi a infirmat însă rezoluția de începere a urmăririi penale pe motiv ca s-au comis erori de procedură iar ancheta în acest dosar continuă. „Totul s-a terminat în momentul în care l-am chemat pe Iliescu să-i aduc la cunoştinţă. Iliescu a plecat, şi a doua zi Curtea Constituţională a dat decizia prin care a declinat competenţa noastră spre Parchetul Civil. Adică ne-a luat Dosarele şi le-a trimis la Civil. Din această cauză n-am mai putut trimite Dosarul în instanţă”, povestea Dan Voinea. În martie 2009, procurorii DIICOT au decis scoaterea de sub urmărire penală a fostului președinte Ion Iliescu în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990, în care era învinuit de subminarea puterii de stat, acte de diversiune și comunicare de informații false.
