La prima vedere, scrisoarea sosită pe adresa redacţiei noastre constituie un subiect de interes public, de natură să stârnească oprobiul cititorilor împotriva atitudinii imorale a unui funcţionar public. Pătrunzând însă în miezul lucrurilor, ajungem la concluzia că situaţia e departe de a fi cea prezentată în “lăcrămaţie”. Înţelegem dorinţa unora de a se bucura de drepturile conferite de lege, dar imaginea unor funcţionari publici nu poate fi terfelită doar de dragul unor interese mărunte şi, la urma urmei, chiar meschine. Cu precizarea că responsabilitatea pentru conţinutul scrisorii aparţine în întregime autorului, vă supunem atenţiei cazul de mai jos.
„Vă trimit acest e-mail tocmai din Italia, unde locuiesc şi lucrez într-un Centru de Informare al Uniunii Europene în funcţia de coordonator al acestui centru. Situaţia pe care doresc să v-o semnalez şi care, sper din tot sufletul să facă obiectul unui articol, nu se referă direct la persoana mea ci est vorba despre bunica mea din partea tatălui, Tuş Ana, în vârstă de 80 de ani, handicapată, imobilizată în scaun cu rotile.
Bunica mea locuieşte în localitatea Borod, în casa mătuşii mele, care o îngrijeşte. Are o pensie mizerabilă, ca mulţi alţii care se află în aeeaşi situaţie şi care, din nefericire, reprezintă unica sursă de venit. Cel de-al doilea personaj despre care vă vorbesc este un om cât se poate de realizat din punct de vedere social şi economic, pe nume Şchiop Florian, şef birou Consilieri la Direcţia Generală a Finanţelor Bihor. Om cu înalte responsabilităţi, care ar trebui să dea dovadă de o înaltă probitate morală. Însă eu nu pot crede aşa ceva câtă vreme acest om profită de situaţia dramatică a bunicii mele.
Dl Şchiop Florian posedă din anul 1997 (aşa rezultă şi din declaraţia dânsului de avere) spaţii cormerciale care se află pe pămândul moştenit de la mama al bunicii mele handicapate, aflat în satul Topa de Criş. Dl Şchiop ocupă acest teren din 1997, de când a cumpărat la licitaţie, de la Direcţia Minelor, un imobil ce fusee construit în epoca ceauşistă pe pământul bunicii mele. În calitate de proprietar al bucăţii respective de teren, bunica mea a permis totuşi ca Şchiop Florian să-şi desfăşoare activităţile comerciale (fabricarea de ferestre de termopan şi altele) cu condiţia ca dl Şchiop să negocieze cu ea o chirie rezonabilă. Deşi lucrează la Finanţe, fiind plătit din banii contribuabililor, din 1997, Şchiop Florian nu a înţeles, în calitate de patron al unui agent economic sau proprietar al imobilului, să-şi achite obligaţia de a plăti chirie pentru teren. Nu a înţeles şi nu a vrut fiindcă, probabil, dânsul nu este obişnuit să dea ci doar să primească. Ne-am întâlnit şi anul trecut şi anul acesta cu dânsul şi ne-a spus clar că că el nu plăteşte nimic sau îi dă bunicii mele doar 800.000 lei pe an. Mătuşa i-a repetat în mai multe rânduri că nu este dânsul cel car stabileşte cifra, ci chiria se negociază la înţelegere.. Şchiop a spus însă că pentru el acel pământ nu are nici o valoare (lucur perfect adevărat, pentru că nu dânsul este proprietar) şi că dacă nu ne convine, să-l dăm în judecată, că ştier el cât dureajă judecăţile şi când vom obţine, peste ani, un titlu executoriu împotriva lui, atunci va pleca. Asta a fost poziţia dlui şef de birou Consilieri la Direcţia Finanţelor Publice Bihor! Eu ştiu că un funcţionar public, conform legii, nu poate desfăşura activităţi comerciale. Dl Şchiop este foarte cunoscut în perimetrul Aleşd-Borod. Atât de cunoscut încât atunci când într-o zi din iulie anul acesta, când am mers la Poliţia Vadu Crişului să depunem o plângere împotriva dlui Şchiop, ofiţerul de serviciu îl cunoştea foarte bine şi a rămas perplex de curajul pe care l-am dovedit depunând reclamaţie împotriva acestuia. Atât de «perplex» încât a doua zi ne-am trezit la Borod în faţa porţii, cu Şchiop Florian, anunţat probabil de către zelosul poliţist. Pentru ce venise? Întâmplător. Îşi reînnoia, în orice caz, oferta de 800.000 lei. Unde, Cu nonşalanţă, chiar în faţa scaunuklui cu rotile încare zăcea bunica mea. Îm această circumstanţă a fost foarte contradictoriu, pentru că într-o variantă ne spunea că dânsul este un om nevoiaş, care-şi câştigă traiul cu sudoarea frunţii, montând, personal, antene şi cablu de televiziune, iar într-a doua variantă ne spunea că nu are nimic de ascuns, pentru că el şi-a declarat public averea. Ulterior, am reuşit să găsesc pe Internet declaraţia de avere a dlui Şchiop, pe care o reproduc în cele ce urmează. Dânsul are declarată o valoare de impozitare de 157.500.000 lei. Mă îndoiesc totuşi de capitolul în care declară că nu este asociat sau acţionar şi mă întreb dacă dânsul nu are conştiinţa murdară, pentru faptul că spaţiile comerciale declarate nu sunt pe proprietatea dânsului şi dânsul nu plăteşte, aşa cum cere legea, pentru că foloseşte pământul altcuiva. Chiar nu îi este ruşine să profite de o bătrână handicapată, car abia îşi mai trage zilele? Se crede dl Şchiop în ţara nimănui şi pe pământul nimănui?! Pentru dânsul nu există legi, sau le aplică el cum îi place şi când îi place?! Dânsul vine să controleze pe cei care au activităţi comerciale, să le aplice amenzi de zeci de milioane, iar pe el îl doare undevade lege! Cine este acest Şchiop Florian în Ministerul de Finanţe că îşi permite să îşi bată joc de oameni, trăind pe spinarea lor şi mai ales a bunicii mele handicapate?! Eu, personal, nu am nevoie de o leţcaie de la acest om, dar îi pretind să îşi plătească datoriile faţă de o bătrână handicapată care are nevoie de aceşti bani şi care I se cuvin prin lege. Aceste rânduri le-am trimis şi la Ministerul Finanţelor Publice, ca să ştie şi conducerea ministerului ce oameni are în Bihor.”
Scrisoarea este semnată Alina Bodea. Deşi cele semnalate ar fi, la prima vedere, de natură să scandalizeze opinia publică sensibilă la problemele bătrânilor, lucrurile nu stau chiar cum le-a prezentat d-ra Bodea.
Acuzaţii nefondate
Reporterii noştri l-au interpelat pe Florian Şchiop la sediul Direcţiei Generale a Finanţelor Bihor în legătură cu problema chiriei pentru terenul aparţinând bătrânei Tuş Ana. Răspunsul primit clarifică situaţia, dar nu o rezolvă, ea rămânând să fie tranşată între cele două părţi.
„Proprietatea la care face referire sesizarea primită de dvs. este o simplă baracă de placaj, în suprafaţă de circa 200 mp, cumpărată de mine în 1997 de la TRANSGEX Cluj şi este menţionată în declaraţia mea de avere pe care, în calitate de funcţionar public, am fost obligat să o fac publică. Am fost asociat la firma PROPAN TERM SRL, care avea ca obiect de activitate producţia de geamuri termopan, dar cum în zona în care era amplasată unitatea de producţie sărăcia e mare, din lipsă de comenzi am fost nevoiţi să oprim activitatea. Firma a funcţionat acolo doar în perioada septembrie 2001-decembrie 2002.Am avut mai multe discuţii cu proprietarii terenului, cu care m-am înţeles ca în contul chiriei pe un an şi jumătate să le achit contravalorea unui camion de lemne – circa 7 milioane – bani pe care I-am achitat, însă fără chitanţă, mizând pe încrederea în cuvântul lor. În total, am plătit circa 9 milioane. De atunci, eu nu folosesc baraca, dar ei mă tot hărţuiesc să le dau bani. Le-am propus să cumpăr terenul şi le-am oferit chiar preţul de 2,5 miloane de lei/ar, în condiţiile în care, în acea zonă, terenul se vinde cu un milion arul. Întâi, mi-au cerut 3 milioane pe ar şi mi-au pus condiţia să cumpăr şi o bucată de teren pe care nu o pot folosi la nimic, apoi mi-au spus că nu mai vând. Proprietarii sunt convinşi că eu mă îmbogăţesc pe spinarea lor. Eu le-am oferit să cumpere baraca de la mine exact cu cât am cumpărat-o eu de la TRANSGEX, dar au refuzat. Dacă cineva îmi dă pe ea 100 de milioane, o dau cu ochii închişi. În urmă cu o lună, ca să aplanez conflictul, m-am înţeles cu ei să le plătesc 20 de euro pe lună cu titlu de chirie, chiar dacă în acest an nu am folosit la nimic proprietatea, cu promisiunea că dacă voi reuşi să duc pe cineva care să facă o treabă rentabilă, vom mai discuta şi despre o chirie mai mare. Până atunci însă, pretenţiile lor mi se par exagerate. Terenul de sub baracă nu a fost scos din circuitul agricol, astfel că proprietarii nu plătesc impozit pentru el. Eu am toată deschiderea pentru rezolvarea diferendului, care nu mi se pare demn de a constitui un subiect în atenţia presei. Doar dacă reclamanţii vor să-mi ştirbească imaginea de funcţionar public”.
În fond, după cum se poat constata, totul se reduce la o neînţelegere cu privire la nivelul chiriei pentru o bucată de pământ. Deci, mult zgomot pentru nimic.
REDACŢIA
