Muzeul de Artă Cluj împărțit pe apartamente și retrocedat

La finele săptămânii, în ședința Consiliului Județean Cluj s-a aprobat o hotărâre prin care o parte a Muzeului de Artă Cluj-Napoca, cunoscut și ca Palatul Banffy prin prisma faptului că a aparținut familiei nobiliare Banffy, a fost partajată în mai multe apartamente. Motivul este un proces de retrocedare prin care, în mod total atipic, justiția a decis că o parte din muzeu poate fi retrocedat în natură unor foști proprietari. Decizia a fost dată în situația în care clădirea face parte din patrimoniul național. Potrivit directorului muzeului, Lucian Nastasa Kovacs, documentul care a stat la baza retrocedării este suspicios: actul este scris cu creionul pe un capăt de hârtie și nu este autentificat la notar. La dosar nu există nici măcar o expertiză grafoscopică pentru a stabili autenticitatea.

În ședința CJ Cluj de la sfârșitul săptămânii s-a decis împărțirea pe apartamente a unei secțiuni importante din cadrul Muzeului de Artă Cluj Napoca, cunoscut și sub denumirea de Palatul Banffy. Motivul este că administrația județeană a pierdut procesul de retrocedare.

Șeful CJ Cluj, Alin Tișe, a explicat că procesul se judecă în instanțele clujene de mai mulți ani.

”Ne-am luptat pentru muzeul de arta pentru a câștiga procesul. Am câștigat parțial pentru că s-a stabilit ce primesc părțile din acest muzeu. Documentația cadastrală avizată acum ține cont de sentințele respective. A fost un proces dificil, am pierdut întreaga clădire la un moment dat, am recâștigat, iar în momentul de față am câștigat ceea ce credem că ni se cuvine. Fața clădirii a fost renovată acum un an și vom respecta sentința definitivă. Este importat că o bună parte din clădire rămâne la noi”, a declarat Alin Tișe.

În același timp, managerul Muzeului de Artă Cluj Napoca, Lucian Nastasa Kovacs, spune că procesul de retrocedare este unul ”suspicios” din cauza mai multor nereguli care, potrivit lui, au fost trecute cu vederea de justiție.

”Este atât de cusută cu ață albă această așa-zisă retrocedare, încât te și întrebi care or fi „aranjamentele” imobiliare. Vă mai duceți aminte de satul retrocedat din vestul țării? De câțiva ani am atras atenția că sunt numere topo diferite între Palatul Bánffy și un alt imobil din spatele acestui edificiu, care chiar are apartamente; că peticele de hârtie olografe trebuie expertizate, chiar așa fiind – acte vânzare-cumpărare neautentificate -, nu vi se pare ciudat că așa-zisele tranzacții au loc cu doar câteva zile înainte de marea stabilizare monetară, când milioanele de lei abia serveau șa cumpăratul unei cepe degerate?! În fine, sunt multe alte argumente, dar mă abțin, pentru că oricum trăim în țara „prădării naționale””, spune Kovacs.

Cine sunt proprietarii unei părți din Palatul Banfy?

Potrivit documentației care gravitează în jurul acestei retrocedări, pentru acest imobil au fost depuse notificări din partea lui Gomboş Maria (1583/27.09.2001), prin care solicită despăgubiri, în baza unui contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat cu coproprietarii tabulari Banffy Dionisie şi Banffy Sarolta, pentru apartamentele 6 şi 19, Nagy Alina, notificare nr.134/24.05.2001, prin care solicită despăgubiri, în calitate de moştenitor legal a lui Roşca Nicolae, pe care coproprietarul Banffy Dionisie l-a instituit legatar universal, testându-i toată averea sa mobilă şi imobilă prin testament în 1958, Miclea Silvia Letiţia, notificare nr.414/22.10.2001, prin care solicită despăgubiri, în calitate de fostă coproprietară tabulară a cotei de 1/3 din imobil, Roşca Paraschiva, notificare nr.1665/4.04.2001, prin care solicită despăgubiri şi ulterior restituirea în natură, în calitate de legatară universală a lui Roşca Nicolae, care la rândul lui era moştenitor testamentar a lui Banffy Dionisie. Primele două solicitări au fost însă respinse de instanţe pe motiv că solicitanţii nu aveau suficiente acte doveditoare.

În cazul lui Miclea Silvia Letiţia, prin dispoziţia nr. 553/2008 semnată de preşedintele de Alin Tişe, se propune acordarea de despăgubiri. În aprilie 2009, ANRP solicită completarea dispoziţiei şi a dosarului cu mai multe documente.

Cât priveşte solicitarea depusă de Roşca Paraschiva, aici cererile au vizat atât posibile despăgubiri materiale, cât şi în natură. „Petiţionara a formulat cerere pentru acordarea de măsuri reparatorii, în temeiul Legii nr.112/1995. Prin Sentinţa Civilă nr. 1017/1999 a Judecătoriei Cluj-Napoca, rămasă definitivă s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru cota de ¾ parte din apartamentele nr.15, nr.16, nr.17 şi nr.23 din imobil, în favoarea petiţionarei Roşca Paraschiva. Despăgubirile nu au fost stabilite şi plătite, astfel că la apariţia Legii nr. 10/2001 s-a formulat cerere în temeiul acestei legi. Prin dispoziţia nr.554/2008, (n.r. a preşedintelui CJ) se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr.247/2005.Dispoziţia nu a fost contestată în instanţă”, precizează Consiliul Judeţean Cluj.

Un împrumut girat cu un palat

Cei care au devenit proprietari pe o parte din Palatul Banffy sunt moștenitorii unui negustor din Săliște, Nicolae Roșca, persoană care în anii de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial l-a împrumutat cu bani pe Dionisie Bánffy, fiul lui Albert Bánffy, proprietarul imobilului. Pentru că banii nu au mai fost returnați, negustorul a acceptat contravaloarea în apartamente aflate în incinta Palatului.

Procesul de retrocedare a fost deschis după 1990 de soția lui Roșca, Paraschiva. Între timp, însă, și ea a decedat, iar moștenirea a fost preluată de urmașii acesteia.

Nicolae Roșca și Dionisie Bánffy au fondat un cinematograf în incinta Palatului, care inițial s-a numit  Corso, iar apoi Capitol. Ulterior a primit numele Mátyás Király (Regele Matei), iar după 1948 a devenit cinematograful Progresul. Acesta a fost desființat în 1970.

Nicolae Roșca a fost unul din cei mai bogați Transilvăneni din perioada interbelică și a fost asociat unui dosar întocmit de Mareșalul Antonescu, prin care acesta revendica Tezaurul României, aflat din 1916, la Moscova.

Pașaportul sibianului Roșca a fost găsit în luna mai 2018 într-un sertar dublu dintr-un dulap, alături de dosarul ”Tezaur Moscova. BIBLIORHAPT. 17416”, care cuprinde în 200 de pagini inventarul valorilor transportate în Rusia, între anii 1916 – 1917.

”E vorba de un dosar pe care mareșalul Ion Antonescu l-a trimis, când armata română avansa, alături de nemți, în 1941, spre Moscova. Bucureștiul anticipa că nemții vor cuceri Moscova, iar Guvernul dorea să ia tezaurul înapoi de la ruși”, explică o persoană de la BNR, într-o declarație neoficială, citată de ziarul Libertatea. Este practic inventarul pregătit pentru recuperarea aurului, ”bijuterii și alte obiecte de valoare”, așa cum scrie în acte, valori depozitate de România la Moscova.

Documentul a fost găsit de un bucătar brașovean, Attila Szocs, care a găsit documentele într-un sertar al unei vitrine pe care a achiziționat-o de la un anticar.

Nicolae Roșca, al cărui pașaport a fost găsit alături de documentul lui Antonescu a decedat în anul 1993. Și-a început afacerile cu o mică fabrică de catrințe și pieptare pe care le vindea în târguri. Mai târziu, cu banii strânși din această mică producție a deschis la Alba Iulia un atelier în care se produceau jachete.

A început să strângă o mică avere, ajungând să împrumute cu bani oameni importanți ai epocii, extinzându-și afacerile. Așa se face că Dionisie Bánffy a primit un împrumut de peste 28 de kilograme de aur de la săliștean, fapt ce a dus acum la retrocedarea a trei sferturi din clădirea Muzeului de Artă din Cluj.

Reședință de guvernator

Palatul Banffy care adăposteşte Muzeul de Artă din Cluj-Napoca a fost construit între anii 1774 şi 1785. Clădirea a fost reşedinţa guvernatorului Transilvaniei, contele Banffy Gyorgy şi este unul dintre cele mai importante edificii baroce din Clujul secolului XVIII, operă a arhitectului german Johann Eberhard Blaumann. Pe frontispiciul rococo apare blazonul familiei Banffy şi statui ale unor zeităţi ca Marte, Apollo, Diana, Perseu, Minerva şi Hercule. Din 1951, palatul adăposteşte Muzeul Naţional de Artă, cu un patrimoniu de pictură, grafică şi artă decorativă de 13.000 de lucrări.