Muzeul de Istorie din Cluj a ajuns la sapă de lemn, nu din pricina unor „probleme juridice şi dispute interne”, ci din pricina necinstei şi a incompetenţei

În cadrul unei vizite la Cluj, la începutul lui martie, premierul Dacian Cioloş a declarat într-o conferinţă de presă că se încearcă găsirea unor soluţii pentru finanţarea unor lucrări de consolidare şi reamenajare la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, care este închis publicului de mai mulţi ani. Fostul director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT), profesorul emerit Ioan Piso, susţine că Muzeul de Istorie din Cluj a ajuns la sapă de lemn nu din pricina unor „probleme juridice şi dispute interne“, ci din pricina necinstei şi a incompetenţei.

Ioan Piso i-a trimis prim-ministrului Dacian Cioloş o scrisoare deschisă

Astfel, printr-o scrisoare deschisă adresată premierului Dacian Cioloş, Ioan Piso îl contrazice pe prim-ministru care, în urma unei vizite la MNIT, a declarat că „din cauza unor probleme juridice şi dispute interne, muzeul n-a putut folosi banii atunci când i-au fost alocaţi” pentru consolidare şi reamenajare, iar acum „aceste dispute s-au rezolvat”.

În scrisoarea adresată premierului, Ioan Piso începe prin a-i mulţumi acestuia că a decis să salveze Muzeul de Istorie a Farmaciei şi să scoată Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei ”din gravul impas în care se află”, însă Piso îi face şi o observaţie prim-ministrului şi îi transmite că a fost dezinformat cu privire la situaţia instituţiei de cultură, fiindu-i indusă o viziune falsă despre cauzele care ar fi pricinuit distrugerea muzeului din Cluj.

Istoricul contractului dintre MNIT cu firma Artex –  „şmecheria cu drepturile de autor”

În scrisoarea adresată premierului, Piso reia istoricul contractului MNIT cu firma Artex, acuzând că în anul 2009, Viorica Crişan, directoarea interimară a muzeului din Cluj a încheiat un contract în mod fraudulos cu firma Artex Services International SRL în valoare de 13 milioane de euro pentru reamenajarea expoziţiilor.

”Contractul a fost încheiat în mod fraudulos, în baza aşa ziselor „drepturi de autor”, iar în decurs de o lună, la fel de fraudulos, ministerul i-a plătit aceleiaşi firme, prin muzeu, suma de 1,7 mil. de euro (= 7 mil. lei) pentru un aşa zis „concept expoziţional”. De fapt era un album de 105 pagini, făcut la calculator în bătaie de joc. Statul român, adică noi toţi, am plătit câte 15.000 de euro pentru fiecare pagină de inepţii. Restul „realizărilor” sunt poveşti”.

Escrocheria bazată pe o idee perversă

Din punctul lui de vedere, ”escrocheria s-a bazat pe ideea perversă că  reamenajarea unei expoziţii ar fi o operă intelectuală, care ar putea, deci, să fie plătită din drepturi de autor (…) pot cere oricât, adică un milion, zece milioane sau o sută de milioane, fiindcă statul român, adică noi toţi, avem de unde-i da”.

”Potrivit prevederilor Legii 8/1996, opera de creaţie intelectuală nu se confundă cu suportul pe care-l utilizează spre prezentare. În cazul nostru, din însuşi conţinutul contractului rezultă că operele, respectiv obiectele din patrimoniul istoric naţional, aparţin MNIT, iar cedentul realizează doar suportul material în care aceste opere sunt cuprinse, spre a fi aduse la cunoştinţa publicului.De altfel, nu există niciun paragraf de lege, pe care să se sprijine pretenţia că o amenajare muzeală constituie prin ea însăşi o operă intelectuală sau de artă. Pentru a fi considerată creaţie intelectuală sau operă de artă, lucrarea trebuie să se caracterizeze prin originalitate şi noutate. Originalitatea şi noutatea trebuiesc înţelese ca absenţă a anteriorităţii, adică lucrarea să nu se afle în raport de dependenţă cu o operă preexistentă. Or, lucrarea ce urma a fi efectuată de cedent a mai fost realizată în aceeaşi concepţie şi în alte câteva muzee din ţară. Ca să fiu mai clar, orice toaletă sau chiuvetă din muzeul din Cluj ar trebui considerate opere intelectuale, adică irepetabile şi intangibile. O altă condiţie a unei opere de artă este de a nu se mai interveni asupra ei”.

Ca om de cultură, Ioan Piso protestează împotriva abuzului de a se fura pe seama unui muzeu

”Dacă am avea de-a face cu o operă de artă în valoare de 13 milioane de euro, amenajarea muzeală însăşi ar trebui declarată ca făcând parte din patrimoniul naţional. Asta ar însemna ca în viitoarea expoziţie a MNIT să nu mai poată fi schimbat niciun bec şi să nu mai poată fi modificată poziţia niciunui obiect din vitrine! Cel mai scandalos abuz îl constituie preţul de 13 milioane de euro.

Hertha Müller s-a obosit o viaţă întreagă pentru un premiu Nobel în valoare de un milion de dolari. Nu era mai simplu să primească în trei săptămâni mult mai mult din partea ministerului nostru al culturii pe drepturi de autor?”, spune profesorul Ioan Piso.

Ioan Piso, fostul director MNIT mai reaminteşte în aceeaşi scrisoare cum ”după mai multe demersuri inutile, în 6 iulie 2011, în perfect acord cu contabila şi cu jurista instituţiei, am convocat firma Artex la o aşa-zisă conciliere (nr. 1399/1.08.2011), cerându-i restituirea imediată a sumei de 1,7 milioane de euro”. Ei bine, în 8 iulie, deci după două zile, mi-a sosit actul de demitere semnat de dl Kelemen Hunor. Îndată după aceea a numit-o director general pe Carmen Ciongradi, cea care semnase situaţiile false de lucrări şi care a întrerupt demersul de a recupera banii.”

Justiţia a acţionat homeopatic

”Cu şmecheria cu drepturile de autor băieţii deştepţi din cultură au încasat în toată ţara vreo 60-70 de milioane de euro, cam de 10 sau chiar 20 de ori mai mult decât preţurile din occident, iar asta în timp ce atâtea muzee au rămas închise şi atâtea monumente istorice se prăbuşesc.-sus”.

Referitor la procesele în care muzeul din Cluj a mai fost implicat, Piso spune că justiţia ”a acţionat mai degrabă homeopatic”

” Mai mulţi procurori din ţară au închis dosare similare prin NUP, la DNA Cluj dosarul se află din august 2010, iar Tribunalul Cluj şi Curtea de Apel Cluj au tranşat chestiunea în favoarea actualei direcţiuni a muzeului, neţinând seama, printre altele, de legea nr. 8/1996. Cu toţii ştim ce înseamnă precedentul în justiţie.

Sentinţa dată de acele curţi este o invitaţie adresată şmecherilor de a invoca de-acum înainte drepturile de autor pentru a delapida banul public.”, spune profesorul, adăugând că îşi menţine ”deplina încredere în Dna procuror Laura Codruţa Kövesi şi în Consiliul Suprem al Magistraturii şi sper că vor citi cu interes aceste rânduri”.

”Oare ce se ascunde cu atâta înverşunare adevărul în privinţa muzeului din Cluj?”

În sprijinul afirmaţiilor despre cele petrecute la muzeul din Cluj, fostul director al MNIT, afirmă că dispune de ”toate actele doveditoare” şi îi propune premierului să ceară raportul Corpului de Control al primului ministru din mai 2010, cel al Curţii de Conturi din 2012 sau cel al Poliţiei Judeţene Cluj, însă îi sugerează să iniţieze o cercetare proprie. ”Aveţi şi avem tot dreptul la aceasta”.

”Sunt dispus să închei o înţelegere cu toate părţile. Dacă în urma cercetărilor veţi constata că am procedat incorect, mă voi pune la dispoziţia Dumneavoastră şi a justiţiei. De asemenea, îi poftesc pe toţi cei care se vor fi simţit lezaţi de acuzaţiile mele să mă dea în judecată. În mod foarte curios, până acum nu a făcut-o nimeni. Dacă însă veţi constata că eu am avut dreptate, corect ar fi să-i trageţi pe ceilalţi la răspundere. Bănuiesc că vor găsi echitabilă o asemenea înţelegere, că doar ne aflăm printre gentlemeni, nu-i aşa?”, a mai spus profesorul Ioan Piso.

Întrebări pe care orice cetăţean clujean ar trebui să şi le pună

Din păcate, în România, unde afacerile şi interesele personale sunt prioritare, deasupra oricărei explicaţii, în schimbul profitabilităţii, majoritatea acceptă impotenţa. Dacă noi, toţi românii, ne dorim să progresăm şi să ne batem pentru interesele comune, credeţi că am putea să mai dăm vina pe lipsa de vigoare sau neputinţa cu care se tratează lucrurile? Suntem considerată o ţară ieftină, cu conducători ieftini, cu politicieni corupţi. Prin urmare, asta merităm? De ce acceptăm impotenţa?

Este esenţial ca în urma celor relatate mai sus, orice cetăţean clujean şi nu numai, orice cetăţean român ar trebui să îşi pună o serie de întrebări cu privire la Muzeul de Istorie din Cluj. Întrebări cu privire la incompetenţa celor care ne conduc şi lipsa de interes cu care suntem trataţi. De ce nu suntem preocupaţi să facem lucrurile cum trebuie şi care trebuie?

• De ce nu s-a făcut nimic în această privinţă?
• De ce nu a acţionat nimeni?
• De ce clujenii nu fac nimic?
• De ce vinovaţii care au încălcat legea nu au fost puşi la plată?
• De ce justiţia e oarbă?
• De ce trebuie să plătim noi toţi pentru prostia altora?
• De ce avem o capitală europeană a tineretului fără un muzeu de istorie?
• De ce acceptăm impotenţa? De ce?