„Natură moartă” de Cluj. Tânăr dependent de droguri găsit mort într-un lac, altul la volan, în euforie, după ce-a fumat etnobotanice!

Paul. 26 de ani. Dependent de droguri, după spusele membrilor familiei care i-au ridicat joi, 7 martie, trupul neînsufleţit de la morgă. Ultimele lui cuvinte, transmise iubitei, au fost: „Nu mai are niciun rost să trăiesc”… A fost găsit după două luni – umflat, în putrefacţie şi de nerecunoscut – în lacul de la Muzeul Apei din Floreşti. Căzuse acolo sau fusese aruncat, cine ştie. În celălalt caz tânărul adus de poliţie la cabinetul de consultaţii al I.M.L. Cluj era extrem de jovial şi circula fără probleme pe holurile I.M.L.Cluj gardat„la sânge” de poliţiştii de la Circulaţie. Bea apă tot timpul, ca să aibă urina necesară pentru analiza toxicologică. În contrast cu euforia sa, tatăl îl urma, vlăguit şi negru de supărare. Două destine: unul frânt, celălalt aflat în cădere liberă!

Paul a fost electrician fără calificare, practic o belea pentru toată lumea din jur. Cică ar fi picat în patima drogurilor, pentru procurarea cărora a avut nevoie în permanenţă de bani. De exemplu, după nişte combinaţii, pe tătăl bătrân şi bolnav de la ţară l-a lăsat în datorii pentru toată viaţa, astfel că respectivul va plăti rate, până la moarte, din amărâta sa pensie de 600 de lei. Unul dintre unchi – cel cu care vorbesc – i-a retezat-o însă, scurt, cu câţiva ani în urmă  când a văzut că nepotul îl vizitează doar ca să-i ceară bani. „Altceva n-avea în cap. Atunci i-am spus să se descurce singur. Şi nu m-a mai vizitat”, mărturiseşteacesta. În consecinţă, Paul s-a adresat altor rude, le-a jecmănit şi pe ele cum şi cât a putut. Iar prin luna noiembrie a anului trecut a vorbit cu iubita lui, la telefon şi i-a spus că nu mai suportă această viaţă. Şi dispărut a fost… L-au găsit pe 16 ianuarie, 2019, mort, în lacul de la Muzeul Apei din Floreşti. „Morgaşii” au intrat până peste genunchi în mâl, ca să-l scoată. Oficial, cauza morţii lui ar fi îngheţul după ce-a căzut în apă… Sau o fi fost aruncat de cineva, fiindcă în cazul celor cu dependenţe de acest gen mulţi le poartă sâmbetele, în special după ce au luat „ţepe” de la ei. Astapentru cădependenţii nu cruţă pe nimeni, indiferent de gradul de rudenie, trebuie doar să-şi satisfacă plăcerea. Bărbatul şade pe banchetă, cu capul plecat, după care răbufneşte: „Eu fac şi taximetrie şi numai în ultima perioadă am avut trei clienţi aflaţi sub efectul noilor etnobotanice „zombie”, care e ucigător. M-am interesat şi am aflat că medicii nu-i mai pot recupera pe tinerii care iau „zombie”. Mă mir teribil că nu se face mai mult pentru extirparea acestui flagel care, vă rog să mă credeţi, face deja ravagii”. Pleacă apoi, ca să încheie formalităţile necesare ridicării cadavrului nepotului său, în timp ce lângă el bătrânul tată al mortului – ins simplu de tot – tace şocat, fără să aibă capacitatea să spună ceva…

Un alt episod, petrecut în urmă cu o zi – miercuri, 6 martie – la care am fost martor ocular. L-aş putea numi „preludiul” morţii, în care era implicat tot un tânăr, dar de data aceasta în vârstă de aproximativ 30 de ani. Fusese surprins la volan de către poliţiştii de la circulaţie, într-o inexplicabilă stare euforică, aşa că l-au adus urgent la I.M.L. Aici, l-am văzut pe tânăr că se afla, efectiv, în culmea fericirii. Râdea tot timpul şi se supunea bucuros ordinelor poliţiştilor – de parcă era vorba de un joc între copii la care participa cu drag. Merge din minut în minut să bea apă, la baie, probabil îndemnat de poliţişti să o facă pentru a le putea oferi până la urmă şi o probă de urină. Într-un final, reuşeşte să adune într-un mic borcănel de plastic, câteva zeci de mililitri, şi îl predă acestora. Apare şi tatăl său care – asemeni unei maşinării stricate – îl urmează peste tot, mut de durere. Tânărului blond şi uşor corpolent nici că-i pasă de suferinţa tatălui. Nu o distinge. Astăzi I.M.L. e regatul său.Fără să-şi închipuie că ţopăie exact pe frontiera îngustă, imperceptibil de îngustă, dintre viaţă şi moarte!