Neluțu Varga, patronul CFR Cluj, anchetat penal și dat în judecată de afaceristul german Abris Lelbach, pentru o datorie de peste 22 milioane euro! Pe total, “împrumuturile” sunt de 3 ori mai mari

Patronul echipei de fotbal CFR Cluj, Neluțu Varga, a fost dat în judecată, în urmă cu doi ani, de omul de afaceri german Abris Lelbach, pentru neplata unei datorii de peste 22 milioane euro, sumă pe care i-a împrumutat-o în mai multe tranșe în 2015 și care ar fi trebuit returnată până la finele lui 2018. La această sumă se mai adaugă dobânzi penalizatoare de aproape 5,5 milioane euro. Per total, Lelbach vrea înapoi peste 27,5 milioane euro. Datoriile lui Varga către afaceristul german sunt însă de aproape trei ori mai mari, de 61,72 milioane de euro, care, culmea, vrea să recupereze doar o treime din sumă.

Pentru a-și recupera cele 22,22 milioane euro, Abris Lelbach a mai deschis un proces în 2022 solicitând instanței să admită emiterea unei ordonanțe de plată. Acțiunea i-a fost respinsă, deoarece nu a dovedit pe deplin că a comunicat somațiile de plată așa cum prevede legea.

Cerere de ordonanță de plată, respinsă

Înainte cu câteva zile de a se împlini termenul de prescripție a împrumutului, Lelbach i-a transmis lui Varga două somații de plată – una pe adresa din București, cealaltă pe adresa din Cluj-Napoca, adresă menționată de altfel și în contractele de împrumut.

“Instanţa reţine că cele două înscrisuri nu fac dovada îndeplinirii procedurii de comunicare a somaţiei prevăzute de art. 1015 C.pr.civ. (…) dispoziţiile art. 1016 alin 2 C.pr.civ. se referă la depunerea dovezii de comunicare a somaţiei, sub sancţiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, textul legal nu reglementează o simplă condiţie formală a cererii de emitere a somaţiei de plată.

Scopul somaţiei prevăzute de art. 1015 C.pr.civ. nu poate fi redus doar la evitarea înregistrării de litigii, în condiţiile în care debitorul s-ar putea conforma obligaţiei de plată şi la simpla solicitare a creditorului, ci trebuie avut în vedere şi scopul somaţiei astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 1015 alin 2 C.pr.civ., acela de a avea efect întreruptiv de prescripţie în conformitate cu dispoziţiile art. 2540 C.civ., somaţia având efectul punerii în întârziere a debitorului. Or, un astfel de efect nu se poate realiza decât în condiţiile în care debitorul ia cunoştinţă de existenţa unei obligaţii de plată, a cărei îndeplinire este solicitată de creditor.

În privinţa comunicării efectuate la adresa din Mun. București, instanţa reţine că, deşi aceasta s-a realizat prin modalitatea trimiterii prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, aceasta nu poate fi considerată ca producând efectele unei puneri în întârziere a debitorului, trimiterea fiind efectuată la o adresa ce nu corespunde adresei de domiciliu a debitorului sau unei alte adrese – de reședinţă, profesională, de corespondenţă etc. – asumate de debitor în relaţia cu creditorul solicitant, iar dovada este semnată de o persoană neidentificată în mod explicit, în calitate de împuternicit.

După cum rezultă din întâmpinare, adresa de domiciliu a debitorului este în Mun. Cluj-Napoca, adresa care se identifică cu cea menționată în mod explicit în antetul contractului și la care părțile s-au referit în mod expres, la art. 9, ca fiind adresa de comunicare a actelor judiciare si extrajudiciare. Creditorul nu a făcut dovada, în condiţiile art. 249 C.pr.civ. că adresa din Mun. Bucureşti corespunde unei adrese utilizate de debitor în relaţia cu aceasta şi în legătură cu contractul de împrumut menţionat. În ceea ce priveşte trimiterea poştală efectuată în Mun. Cluj-Napoca, deşi aceasta pare a fi predată spre transmitere la adresa de domiciliu a debitorului, creditorul nu a depus dovada de comunicare prin scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi confirmare de primire, extrasul de pe pagina electronică a Poștei Române, secţiunea „track & trace” în care apare menţionată primirea de către destinatar a trimiterii poştale neîndeplinind condiţia de a face dovada comunicării către destinatar, având în vedere efectele pe care dispoziţiile art. 1015 alin 2 C.pr.civ. le conferă acestei somaţii, cu atât mai mult cu cât, debitorul contestă efectul întreruptiv de prescripţie al acestei somaţii, transmise cu câteva zile înainte de împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani.

Opţiunea legiuitorului pentru cele două tipuri de comunicare nu este întâmplătoare, acestea fiind efectuate conform unor proceduri formale, actul îndeplinit de executorul judecătoresc constituind act de autoritate publică şi având forţa probantă prevăzută de lege, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin 2 din Legea nr. 188/2000, iar comunicarea prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi conţinut declarat asigură recepţia trimiterii de către destinatar, existând şi alte tipuri de comunicare (fax, e-mail, scrisoare simplă) care nu au fost prevăzute alternativ, întrucât nu satisfac scopul prevăzut de art. 1015 C.pr.civ. astfel cum mai sus s-a arătat.

Pentru toate aceste motive, în condiţiile în care debitorul nu a recunoscut primirea unei astfel de somaţii, iar înscrisurile depuse de creditor nu fac dovada comunicării în scopul arătat, în temeiul art. 1016 alin 2 C.pr.civ., instanţa va admite excepţia inadmisibilităţii invocată de debitor, respingând cererea de emitere a ordonanței de plată formulată de creditorul Abris Lelbach, împotriva debitorului Varga Ioan Gheorghe, ca inadmisibilă”, se arată în motivarea sentinței pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în august 2022.

O lună mai târziu, afaceristul german și-a mai încercat o dată norocul la Tribunalul Comercial Cluj, unde a depus o cerere în anulare a sentinței din dosarul mai sus amintit. Și de data aceasta a fost fără noroc.

Lelbach nu se lasă

Neamțul nu a renunțat însă cu un cu două, și în toamna lui 2022 a mai depus o acțiune, cu obiectul “pretenții”, pe rolul aceleiași instanțe clujene. Aici, prima ședință de judecată a avut loc abia în luna mai 2023, după care au mai avut loc două termene, în octombrie și decembrie, astfel că în februarie 2024 Lelbach cere la Curtea de Apel Cluj strămutarea dosarului, motivul fiind imparţialitatea instanţei, în condițiile în care cererile de abținere formulate de judecători în cadrul dosarului au fost respinse.

“Aspectul factual care a fost interpretat de către 12 judecători s-a referit la împrejurarea dacă s-a ajuns să fie sau nu comunicată o somaţie – obligatorie în cadrul procedurii ordonanţei de plată, în condiţiile în care petenta a expediat o astfel de somaţie, poşta (pe cale electronică) a confirmat trimiterea acelei somaţii, ulterior venind o adresă potrivit căreia nu s-a realizat predarea somaţiei respective. Subliniază că acel aspect este deosebit de important din perspectiva întreruperii sau nu a termenului de prescripţie, care trebuie să fie analizată în cadrul dosarului de fond dat fiind că pârâtul a invocat aceste aspecte. Or, în condiţiile în care 12 din cei 14 judecători ai Tribunalului Specializat Cluj s-au pronunţat în mod concret pe acest aspect, consideră că nu mai este posibilă constituirea unui tribunal imparţial”, a reținut Curtea din acțiunea promovată de Lelbach.

Cererea i-a fost admisă, astfel că, în a doua jumătate a lunii martie anul acesta dosarul ajunge la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

În cererea de chemare în judecată, afaceristul german arată că pe data de 21 mai 2015 a încheiat un contract de împrumut cu Ioan Varga, în baza căruia i-a remis 22.220.000 de euro, pe care ar fi trebuit să îi restituie până la data de 31 decembrie 2018.

Potrivit documentului, împrumutul a fost acordat în vederea efectuării de investiții în domeniul agricol, energie, turism, construcții și resurse naturale, “precum și în orice alte arii de afaceri în care Debitorul decide să investească conform propriei sale voințe”, iar Varga avea obligația să-i trimită lui Lelbach un raport de activitate la fiecare 6 luni.

Astfel, omul de afaceri german i-a remis suma în cinci tranșe:

• 10.06.2015 – 2.220.000 euro
• 2.06.2015 – 5.000.000 euro
• 2.06.2015 – 7.000.000 euro
• 28.05.2015 – 6.000.000. euro
• 28.05.2015 – 2.000.000 euro.

Banii nu au fost restituiți.

“În ciuda insistențelor repetate ale Creditorului în acest sens, Debitorul nu a restituit împrumutul acordat la data scadenţei și nici ulterior acestei date, motiv pentru care Creditorul a comunicat Debitorului la data de 24.12.2021 o somație de plată, prin care a solicitat acestuia din urmă restituirea sumelor datorate”, a arătat Lelbach în cererea de chemare în judecată.

Fără să mai amintească de somația trimisă pe adresa din București, omul de afaceri german precizează că somația a fost transmisă conform prevederilor legale române, respectiv prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, prin intermediul Poștei Române, sens în care i s-a emis și o factură poștală, în cuprinsul acestui document fiind menționat un număr unic de identificare.

Cum după o perioadă cei de la Poșta Română nu i-au transmis lui Lelbach o confirmare de primire a somației de către debitor, a verificat statusul livrării acesteia prin intermediul platformei online Track&Trace, unde apărea că Varga ar fi primit-o.

“Întrucât Debitorul nu s-a conformat celor indicate în somaţia de plată transmisă la data de 24.12.2021, respectiv nu a restituit împrumutul acordat într-un termen de aproximativ 6 luni de la primirea Somației (deci cu depășirea vădită a termenului legal de 15 zile acordat prin Somație), Creditorul a formulat, cu respectarea termenului general de prescripţie, o cerere de emitere a unei ordonanțe de plată (…)”, a precizat Lelbach în documentul depus la dosarul cauzei.

Acesta mai arată că a transmis către Poșta Română o adresă prin care a solicitat transmiterea unei copii de pe dovada de înmânare a documentului către debitor, în condițiile în care până la acel moment singura confirmare pe care o avea că Varga primise somația era doar informația disponibilă pe aplicația Track&Trace.

La două luni distanţă, Lelbach a primit un răspuns din partea Oficiului Județean de Poștă Cluj, care îi transmite sec că “la OP Cluj-Napoca 6, nu se pot identifica documente care să confirme livrarea trimiterii către destinatar sau unei alte personae împuternicită să primească trimiterile poştale în locul acestuia”, precum și că la respectivul oficiu poștal “s-a marcat în mod eronat la data de 31.12.2021 în aplicaţia informatică Track&Trace, starea «Distribuit»”.

Lelbach susține că nu i s-au dat alte informații suplimentare privind condițiile în care a fost pierdută somația și nici cum a fost actualizat “din eroare” statusul în aplicație, precum nici motivele pentru care pierderea respectivului document nu a fost comunicată timp de mai mult de 9 luni de la momentul expedierii.

S-a plâns la DNA! Banii dați lui Varga sunt de 3 ori mai mulți

În acest context, în octombrie 2022, afaceristul german a depus și o plângere penală la DNA împotriva angajaților Oficiului Poștal 6 Cluj, dar și a afaceristului clujean Neluțu Varga, pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu, sustragere sau distrugere de înscrisuri și fals informatic. Procurorii DNA au întocmit un dosar de cercetare penală, pe care ulterior l-au declinat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj, unde, evident a început mai întâi ancheta IN REM, adică pe faptă.

Însă ceea ce este și mai interesant e faptul că în documentul transmis procurorilor, Lelbach arată că de fapt Varga îi datorează de fapt de aproape trei ori mai mulți bani, nu mai puțin de 61,72 milioane de euro. Și culmea, afaceristul german vrea să recupereze doar o treime din total, adică doar cele 22,22 milioane euro.

Iată și care sunt sumele împrumutate de Lelbach lui Varga:

-12.000.000 de euro, împrumut din contul firmei Agathon către Ioan Varga, la data de 04.03.2015, cu termen de restituire la data de 15.12.2018;

– 22.220.000 de euro, împrumut de la Abris Lelbach către Ioan Varga, la data de 21.05.2015, cu termen de restituire la data de 31.12.2018;

– 7.000.000 de euro, împrumut din contul firmei Lelbach Holding Austria către Ioan Varga, la data de 07.07.2015, cu termen de restituire la data de 31.12.2018:

– 20.500.000 de euro, împrumut din contul Lelbach Holding Germania către Ioan Varga, la data de 11.05.2016, cu termen de restituire la data de 15.12.2018.

Varga spune să de fapt e vorba de o asociere în participațiune

De cealaltă parte, pe lângă faptul că ar fi intervenit prescripția pentru recuperarea datoriei de către Lelbach,  Varga susține că de fapt contractul încheiat pentru împrumutul celor 22,22 milioane euro ar fi de fapt o înțelegere între cei doi “care în realitate are natura juridică a unui contract de asociere în participațiune – prin intermediul cărora părţile s-au asociat în vederea realizării mai multor investiții de interes comun”.

“Pretinsul «împrumut» ar fi fost, în realitate, pus la dispoziție în vederea efectuării de investiții în afaceri, solicitându-se debitorului un raport de activitate periodic cu privire la respectivele investiții (…)”, a mai subliniat Varga.

În urmă cu circa o săptămână, războiul în instanța de contencios a fost suspendat, judecătorii bistrițeni hotărând să se aștepte pronunţarea unei hotărâri definitive în dosarul penal aflat deocamdată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. În concluzie, Varga poate dormi liniștit fiindcă Lelbach nu vede vreun cent în următorii ani. Asta ținând cont de viteza cu care sunt efectuate anchetele penale până ca dosarele să ajungă, dacă ajung, pe rolul instanțelor de judecată, și mai apoi derularea judecății propriu-zise.