Procesul în care este judecat fostul comisar IPJ Cluj, Alexandru Mureşan, acuzat de înşelăciune, este relevator pentru practica modului de acordare a unor credite neperformate în perioada boom-ului economic, când angajaţi ai unor bănci erau gata să falsifice ei înşişi adeverinţele salariale ale potenţialilor clienţi pentru a putea acorda credite substanţiale. Ultimul termen al procesului a scos la lumină faptul că unul dintre consilierii de credite ai BRD, care s-a ocupat şi de dosarele de creditare ale comisarului, este cercetat de către procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj pentru că ar fi falsificat documente într-un mod similar.
Un element inedit şi scandalos a ieşit la iveală la ultimul termen al procesului în care este judecat pentru înşelăciune fostul comisar IPJ Cluj, Mureşan Alexandru. Avocatul apărării a depus în instanţă un document referitor la faptul că Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a deschis o anchetă penală ce o priveşte pe una dintre angajatele BRD Cluj, comisar de credite care a întocmit şi dosarele comisarului. Ancheta se referă la faptul că o persoană a depus o plângere într-un caz similar de falsificare a adeverinţei de salariu într-un dosar de credit pe care l-a luat de la BRD.
În procesul de faţă, lui Alexandru Mureşan i se aduce acuzaţia că a prezentat la BRD o adeverinţă de salariu care atesta faptul că acesta ar avea un venit de 8.875 de lei, când în realitate câştiga numai 4.875 de lei. În acest fel, în 2008, Alexandru Mureşan a obţinut un credit de peste 200.000 de euro de la BRD, cu care ulterior a cumpărat un teren în Cluj-Napoca pe care a construit o casă. La scurt timp el a mai încheiat cu BRD un contract de credit pentru încă 48.500 de euro.
Comisarul clujean a negat faptul că şi-a falsificat adeverinţa de salariu din dosarul de acuzare, eliberată de IPJ Cluj, spunând că este vorba despre un act falsificat de angajaţii BRD. La dosar există o expertiză care susţine afirmaţiile fostului comisar şi care probează faptul că nu el este persoana care a modificat adeverinţă. Deşi a recunoscut că a ridicat personal o adeverinţă de la IPJ Cluj şi a predat-o la BRD. Expertiza de la dosar confirmă faptul că nu Mureşan a falsificat adeverinţa.
“În 2008, împreună cu soţia mea am stabilit şi am decis să cumpăram un teren ca să construim o casă. În prima fază m-am prezentat singur la BRD pentru a vedea condiţiile de acordare a acestor credite. Verbal, am discutat cu ofiţerul de credite despre un credit de 218.000 de euro, având în vedere că identificasem un teren de 500 de mp. pe strada Pinului. Am considerat că oferta cea mai bună o are BRD. I-am explicat persoanei pe care o cunoşteam, despre ce salarii aveam eu şi soţia mea, iar aceasta ne-a spus că sumele mai mari de 200.000 de euro se aprobă doar de centrala de la Bucureşti şi este o procedură de durată. Atunci, am hotărât cu soţia să luăm doar 200.000 de euro. Am fost la mai multe discuţii, s-a făcut o simulare de credit. De fiecare dată când am discutat cu ofiţerul de credite i-am spus că eu am un venit de 5.000 de lei, iar soţia mea de 4.200 – 4.500 lei. Am hotărât să merg la directorul BRD, Teodorescu Mihai, era directorul regional al BRD, i-am expus situaţia şi i-am solicitat dacă se poate să aprobe plata creditului. În prezenţa mea, domnul Teodorescu a sunat ofiţerul de ctredite şi i-a spus să rezolve acest credit. Din acel moment, ofiţerul de credite a fost mult mai operativ şi totul s-a rezolvat mai uşor”, susţine Alexandru Mureşan.
Doi martori nu şi-ar fi dat acceptul, dacă ar fi cunoscut realitatea
La ultimul termen al procesului a avut loc audierea a încă trei martori, doi dintre ei angajaţi ai BRD Cluj, fiecare fiind implicat în avizarea uneia dintre etapele de acceptare a celor două dosare de creditare ale comisarului. Unul dintre ei, director adjunct al filialei BRD Cluj în 2008, a dat aprobarea în acordarea creditului de 200.000 de euro şi a declarat, în faţa instanţei, că nu a observat să fie vreo neregulă cu actele clientului. Dosarul respectiv a parcurs toate etapele, respectând procedura stabilită la acel moment de bancă. Fostul director adjunct spune că nu a existat nicio situaţie în care să se acorde credit vreunei persoane care nu îndeplinea cerinţa referitoare la venituri şi declară că în situaţia în care ar fi avut ştiinţă că venitul care apărea pe adeverinţa de salariu a comisarului nu era unul real, nu şi-ar fi dat acceptul pentru acordarea creditului.
Avocatul apărării a solicitat ca martorul să explice cine hotăra dacă un client anume făcea parte dintre clienţii bongam ai băncii, iar răspunsul a fost că încadrarea în această categorie nu era decisă de o persoană, ci de valoarea creditelor solicitate sau de valoarea depozitelor pe care le avea în bancă. Referitor la condiţiile în care un consilier de credite putea propune acordarea de bonificaţii către un client bongam, martorul a explicat că propunerea putea veni din parte unui consilier de credite, dar hotărârea se lua de către factori de decizie de la nivelul filialei sau chiar de la nivel central. Judecătorul a respins întrebarea directă referitoare la cine anume este persoana care a decis acordarea bonificaţiilor în cazul lui Mureşan Alexandru.
Cel de al doilea martor, controlor de risc în cadrul BRD Cluj în 2008, a verificat dosarul de acordare a creditului de 45.000 de euro, singura menţiune pe care a făcut-o fiind în legătură cu faptul că potenţialul client se apropia foarte mult de limita superioară a plafonului acceptat de BRD. Şi el a mărturisit că, dacă ar fi cunoscut veniturile reale ale comisarului, nu ar fi avizat pozitiv dosarul de acordare a creditului.
Ultimul martor, şeful serviciului de contabilitate al IPJ Cluj în 2008, a explicat în faţa instanţei care este procedura de eliberare a adeverinţei de salariu care se solicită în cazul în care un angajat doreşte să aplice pentru un credit bancar.
Crina Crainic
