România a fost criticată, ani la rând, de către comunitatea internaţională din cauza corupţiei şi a faptului că marii corupţi nu ajungeau în faţa justiţiei. În ultima perioadă au avut loc arestări răsunătoare însă, dincolo de show-ul mediatic, România nu are mai nimic de câştigat din condamnarea marilor corupţi. Banii furaţi de aceştia sunt recuperaţi într-o măsură nesemnificativă, deoarece de foarte puţine ori se merge până la capăt în recuperarea prejudiciului. În acest context, este un real succes faptul că, săptămâna trecută, Parlamentul Europeana a adoptat, cu larga majoritate, directiva Monicăi Macovei privind confiscarea bunurilor provenind din infracţiuni.
Noi reguli privind confiscarea bunurilor ilicite în UE
Parlamentul a votat, săptămâna trecută, reguli aplicabile la nivelul întregii Uniuni Europene privind identificarea şi confiscarea bunurilor ilicite. În prezent, mai puţin de 1% din bunurile obţinute prin infracţiuni de tipul traficului de droguri, de persoane, de arme mici şi contrafacerii sunt îngheţate şi confiscate. Propunerea legislativă, deja agreată informal cu guvernele naţionale, face parte dintr-o strategie mai largă la nivel UE de luptă împotriva fraudei şi corupţiei. Directiva privind punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni, al cărei raportor este europarlamentarul Monica Macovei, a fost adoptată cu o largă majoritate de voturi de Parlamentul European: 631 de voturi pentru. Transpunerea Directivei este obligatorie pentru toate statele membre ale Uniunii Europene. „Prioritatea noastră trebuie să fie urmărirea banilor dincolo de graniţe şi confiscarea profiturilor din infracţiuni. Abia atunci putem spera să reducem infracţionalitatea gravă. Să trimitem infractorii la închisoare, lăsând banii murdari în circulaţie este intolerabil”, a spus raportorul Monica Luisa Macovei (PPE, RO). Acordul trebuie aprobat formal de Consiliu în următoarele săptămâni. Statele membre vor avea la dispoziţie 30 de luni pentru a transpune directiva în legislaţiile naţionale. Irlanda va participa la acest sistem, iar Marea Britanie şi Danemarca nu vor participa.
Principalele aspecte introduse de directiva ce stipulează punerea sub sechestru şi confiscarea bunurilor provenite din infracţiuni sunt următoarele:
Confiscarea bunurilor
Propunerea legislativă cere statelor membre să permită confiscarea bunurilor ilicite după o sentinţă definitivă şi permite autorităţilor să confişte bunurile, chiar dacă persoana suspectă sau acuzată este bolnavă sau a fugit, de exemplu în cazul procedurilor derulate în absenţă.
Extinderea infracţiuni urmate de confiscarea bunurilor
Noile reguli vor permite statelor membre să confişte bunurile obţinute prin infracţiuni similare, printre altele în cazuri de corupţie pasivă sau activă în sectorul privat sau cu implicarea oficialilor instituţiilor UE sau ai unor state membre, în cazuri de participare într-o organizaţie criminală, în pornografie infantilă sau în infracţiuni cibernetice. Confiscarea extinsă ar fi posibilă atunci când un tribunal „pe baza circumstanţelor cazului (…) este de acord că proprietatea în cauză derivă din acţiuni criminale”.
Noutatea proiectului: Recuperarea bunurilor de la terţe părţi, altele decât rudele
Confiscarea de la terţe părţi va fi permisă atunci când terţa parte care deţine acele bunuri „a ştiut sau ar fi trebuit să ştie că scopul transferului sau achiziţionării a fost evitarea confiscării, pe baza unor fapte şi circumstanţe concrete, inclusiv că transferul a avut loc în mod gratuit sau în schimbul unei sume de bani semnificativ mai mici decât valoarea de piaţă.”
Utilizarea socială a bunurilor confiscate
Statele membre trebuie să aibă în vedere luarea unor măsuri care să permită utilizarea proprietăţilor confiscate în interes public sau pentru scopuri sociale, se arată în text.
Situaţia actuală în România
Freedomhouse România, în calitate de aplicant al proiectului „Susţinerea Confiscării extinse şi recuperarea prejudiciului în România”, a deschis o serie de acţiuni alături atât de autorităţi naţionale executive, precum Direcţia de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, dar şi de autorităţi naţionale juridice, precum Consiliul Superior al Magistraturii şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. S-au alăturat proiectului şi autorităţi ale statului Francez, precum Direction des affaires criminelles et des grâces din cadrul Ministère de la justice şi parteneri non-guvernamentali europeni, precum asociaţia Magistrats européens pour la démocratie et les libertés sau organizaţii ale societăţii civile româneşti, precum Expert Forum. Scopul general al acestui proiect îl constituie creşterea capacităţii instituţiilor româneşti de prevenire şi luptă împotriva criminalităţii financiare şi economice prin sprijinirea procedurii de confiscare extinsă.
Introdusă în 2012, confiscarea extinsă nu este încă suficient aplicată. Procedura presupune confiscarea bunurilor provenite din activităţi infracţionale fără a fi necesară dovedirea legăturii dintre infracţiune şi bunul confiscat. Confiscarea extinsă se dispune dacă persoana vizată este condamnată la o pedeapsă de minimum cinci ani de închisoare, dacă valoarea bunurilor persoanei „depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit” şi dacă „instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale” grave. În Raportul MCV dat publicităţii în 22 ianuarie 2014, Comisia Europeană enumeră printre obstacolele în combaterea corupţiei la nivel înalt procentul ridicat de pedepse cu suspendare. Acesta arată că instanţele nu consideră corupţia drept o infracţiune gravă şi indică reticenţa „judecătorilor de a-şi asuma consecinţele unei constatări a vinovăţiei”. În acest context, raportul MCV cere „îmbunătăţirea bilanţului de rezultate în ceea ce priveşte confiscarea bunurilor [provenite din infracţiuni] şi recuperarea activelor. Confiscarea extinsă, care cuprinde şi activele rudelor, rămâne o procedură recentă la care se recurge relativ rar.”
Analizele efectuate de Oficiul de Recuperare a Creanţelor din cadrul Ministerului Justiţiei au indicat că, în prezent, organele fiscale reuşesc să recupereze un proces neînsemnat din sumele confiscate prin hotărâri definitive, una din cauze fiind dificultatea de a identifica bunurile aparţinând persoanelor condamnate atunci când nu s-au dispus măsuri asiguratorii pe parcursul procesului penal. Pentru a realiza scopul legii penale este esenţial ca infractorii să nu beneficieze de profiturile obţinute iar confiscarea acestor sume completează rolul sancţionator al pedepsei. Conform unui studiu realizat relativ recent în UE, infractorii acceptă mai uşor petrecerea unui interval în închisoare decât pierderea bunurilor dobândite.
