România a donat arme pentru reconstrucţia Afganistanului
Wikileaks a publicat o serie de noi telegrame referitoare la România. Una dintre acestea prezintă cum Guvernul Tăriceanu a încercat în 2005 să trimită nişte puşti vechi de 40 de ani americanilor pentru reconstrucţia Afganistanului. Altele două cuprind numerele de telefon ale preşedintelui şi membrilor Guvernului şi o listă a celor mai influente femei din România.
Wikileaks a publicat în urmă cu o săptămână noi telegrame ale Ambasadei SUA de la Bucureşti. O astfel de telegramă dezvăluie una dintre modalităţile în care România s-a achitat de datoria de a sprijini reconstrucţia postconflict a Afganistanului. Pe 16 martie 2005, Ministerul Apărării a trimis o scrisoare Ambasadei SUA, primită abia pe 1 aprilie, prin care anunţa intenţia guvernului de la Bucureşti (condus la acea vreme de Călin Popescu Tăriceanu) de a dona armament Armatei Naţionale a Afganistanului, ţară în care România era şi este implicată, alături de SUA, în războiul împotriva talibanilor.
7.000 de puşti din anii ’60
Ambasada redă scrisoarea primită de la Ministerul Apărării şi semnată de generalul de brigadă Emanoil Ciocotea, şeful Departamentului Logistică: România dorea să doneze Afganistanului 7.167 de puşti-mitralieră de calibrul 7,62 (binecunoscutele AKM-uri) cu pat comun categoria I şi 783 de astfel de puşti, de categoria II. Detaliul care umbreşte însă acest gest al Guvernului de la Bucureşti este că puştile erau mai bătrâne decât soldaţii care urmau să le folosească: erau fabricate în 1963 (lotul de 7.167 bucăţi) şi 1964 (lotul de 783 de bucăţi).
Chiar şi aşa, lucrurile nu erau atât de simple. „Obiectele nu pot fi donate decât dacă Guvernul României adoptă o decizie în acest sens. Pentru asta, Guvernul României trebuie primească scrisori oficiale de la Ministerul Apărării SUA şi de la Guvernul Afganistanului, care să notifice acceptarea donaţiei şi care să menţioneze cine va pune la dispoziţie transportul donaţiei pe ruta externă către beneficiar”, arată telegrama interceptată de Wikileaks cât de întortocheată este birocraţia românească.
După aproximativ o lună, pe 4 mai 2005, Departamentul de Cooperare în Apărare al Ambasadei SUA de la Bucureşti primeşte o nouă scrisoare de la Ministerul Apărării, semnată de data aceasta de adjunctul şefului Departamentului Logistică, generalul de brigadă Leucea Crăciun.
Din scrisoare, reiese că americanii puneau deja la dispoziţie transportul până în Afganistan, dar se interesau dacă românii sunt dispuşi să acopere măcar costurile transportului armelor până la aeroportul „Mihail Kogălniceanu” de lângă Constanţa, de unde urmau să fie preluate de aeronava americană. Răspunsul României: „România nu poate acoperi nici costurile transportului intern de armament, estimate la 35.520 de dolari, nici costurile de manipulare a mărfii la aeroport”. Armele urmau să fie aduse din garnizoana Târgovişte, iar Ambasada notează că „distanţa dintre oraşele Constanţa şi Târgovişte este de peste 300 de kilometri”. Mai mult, Ministerul Apărării îşi anunţă partenerii americani că armele nu vor fi aduse nici măcar până la aeroportul militar „Mihail Kogălniceanu”, ci „vor fi livrate la o locaţie situată la 5 kilometri de aeroport, cu o zi sau două înainte de sosirea avionului (american)”.
O discuţie de pe forumul studenţilor de la Academia Forţelor Terestre din Sibiu arată că puştile-mitralieră de calibru 7,62, denumite popular AKM-uri, fabricate în 1963, mai sunt folosite doar în şcolile militare, fiind scoase din uzul Armatei române.
Numărul lui Băsescu din 2005
O altă telegramă, din 2005, dezvăluie numerele de telefon şi datele de contact ale noilor lideri politici de la Bucureşti, imediat după alegerile din 2004. Numărul de telefon mobil al preşedintelui Traian Băsescu era, în 2005, în fosta reţea Zapp: 0788.194.823. Acest număr nu mai este valabil în prezent. Numerele de telefon ale fostului premier liberal Călin Popescu Tăriceanu şi ale fostului Ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu, actualul şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE) sunt încă valabile, nu au fost publicate. La fiecare dintre cei trei lideri politici, diplomaţii americani au listat şi numele asistenţilor, precum şi telefoanele fixe la care pot fi găsiţi pe timp de zi sau pe timp de noapte.
WikiLeaks este o organizaţie fără scop lucrativ internaţională care publică documente care nu sunt destinate publicului, provenite din scurgeri de informaţii, în general din surse anonime. Situl său web, lansat în 2006, aparţine The Sunshine Press. La un an de la înfiinţarea sa în decembrie 2006, WikiLeaks declara că baza sa de date conţinea peste 1,2 milioane de documente.
Organizaţia declară că a fost înfiinţată de dizidenţii chinezi, jurnalişti, matematicieni şi programatori din SUA, Taiwan, Europa, Australia, şi Africa de Sud. Articolele din ziare şi din revista The New Yorker spun că directorul său este Julian Assange, un activist pe internet australian, judecat anul trecut pentru agresiune sexuală.
Wikileaks, premiată pentru activitatea jurnalistică
Situl şi proiectul au fost secrete până cînd existenţa lor a devenit publică într-un articol din ianuarie 2007 cînd WikiLeaks a invitat editorul Secrecy News să facă parte din comitetul de decizie. În 2008 WikiLeaks a câştigat „New Media Award” al revistei Economist. În iunie 2009, WikiLeaks şi Julian Assange au câştigat „UK Media Award” (la categoria „New Media”) pentru publicarea în 2008 a materialului „Kenya: The Cry of Blood – Extra Judicial Killings and Disappearances”, un raport al organizaţiei Kenya National Commission on Human Rights despre încălcarea drepturilor omului în Kenya. În mai 2010, New York Daily News a plasat WikiLeaks pe primul loc în lista siturilor web care pot schimba complet activitatea de ştiri.
În 28 noiembrie 2010, Wikileaks a început publicarea a 251 287 de documente reprezentând corespondenţa dintre Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii şi ambasade ale Statelor Unite din toată lumea. Dintre acestea, aproximativ 100 000 sunt confidenţiale şi 15 000 secrete, dar nici una nu este marcată „strict secret” (engleză top secret). Majoritatea se referă la relaţiile diplomatice dintre SUA şi ţările din Orientul Mijlociu. Wikileaks urmează să publice toate documentele treptat, într-o perioadă de câteva luni. În paralel au apărut articole în: New York Times, The Guardian, El Pais, Le Monde şi Der Spiegel, publicaţii care au avut posibilitatea de a studia documentele în avans (astfel la revista Der Spiegel 50 de redactori au evaluat materialul timp de 5 luni).
Tiberiu Hrihorciuc
Într-o altă telegramă publicată săptămâna trecută de Wikileaks, fostul ambasador american Nicholas Taubman întocmeşte o listă cu cele mai influente cinci femei din România, în 2007.
Criteriile de care diplomaţii americani au ţinut seama au fost "notorietatea numelui, contribuţiile la societatea civilă din România şi importanţa în raport cu interesele SUA".
Topul celor mai influente românce arăta astfel:
• Nadia Comăneci – gimnastă olimpică, medaliată cu aur, preşedintă onorifică a Comitetului Olimpic Român;
• Monica Macovei – ministrul Justiţiei, actualmente europarlamentar PDL;
• Mona Muscă – parlamentar în Camera Deputaţilor, Partidul Liberal Democrat. Actualmente s-a retras din viaţa publică, după ce a fost deconspirată că a colaborat cu Securitatea, în studenţie;
• Mihaela Rădulescu – prezentatoare de televiziune şi radio şi promotoare a Crucii Roşii din România;
• Renate Weber – preşedintele Fundaţiei pentru o Societate Deschisă (Soros), actualmente europarlamentar PNL.
