Noua lege a averilor ilicite aruncă cu praf în ochii UE

Demnitarii români aruncă din nou cu praf în ochi comunităţii europene şi românilor. Este vorba de proiectul legii prin care se doreşte confiscarea averilor ilicite, proiect al PD-L, dar la care a aderat şi PSD. Chiar dacă acest proiect lege este anunţat ca o vânătoare de vrăjitoare, se trece în umbră faptul că legislaţia românească are deja o lege care presupune confiscarea averilor, lege care este mult mai drastică decât proiectul la care au aderat cele mai mari partide politice din România. Este vorba de Legea 115/1996 care, la articolul 18, prevede că dacă o persoană este găsită că a făcut bani în mod ilicit i se confiscă averea. Conform proiectului, până la confiscarea averii trebuie să se demonstreze printr-o sentinţă definitivă şi irevocabilă că banii sunt negri. În România, procesele, durează la nesfârşit.  

Înaintea Raportului pe Justiţie a României în faţa comisiilor Uniunii Europene, guvernanţii români au pregătit un proiect de lege menit să arunce cu praf în ochi atât inspectorilor europeni cât şi românilor, amatori de talk-show-uri. Este vorba de proiectul de lege pentru confiscarea extinsă a averilor ilicite. Pe de o parte, PSD-ul a propus un proiect, pe de alta Ministerul Justiţiei a venit cu o propunere legislativă, pentru ca în final social-democraţii să “îmbrăţiseze” proiectul “portocaliu” pentru că, se pare, oferă mai multe posibilităţi. Însă cei din minister şi reprezentanţii PSD par să omită faptul că în momentul de faţă funcţionează o lege prin care se pot confisca averile, doar că nu prea este folosită. Este vorba de Legea 115 din noiembrie 1996 care permite confiscarea averilor obţinute ilicit fără drept de apel. Singura problemă a acestei legi este că poate fi folosită şi în mod abuziv pentru că este extrem de drastică.
Conform proiectului de confiscare extinsă a averilor ilicite, faptul că unei persoane suspecte i se poate confisca averea poate fi pus în aplicarea doar după terminarea unui proces cu o sentinţă definitivă şi irevocabilă. Ori, în Justiţia românească procesele pot dura zeci de ani, pănă la casarea lor. Mai mult, dacă totuşi, în urma procesului, s-a dovedit că persoana respectivă a obţinut în mod ilicit bani, justiţia nu îi pune sechestru pe toată averea, ci doar pe câştigurile provenite din respectiva faptă pentru care a fost găsit vinovat.
“Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada menţionată arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate”, se arată în proiectul de lege. cu alte cuvinte, dacă, spre exemplu, un fost prim ministru ar fi găsit vinovat că a dobândit averea în mod ilicit, şi este condamnat pentru o singură faptă de corupţie, Justiţia românească poate dispune confiscare a câteva mii de euro, valoarea, spre exemplu, a unei tâmplării de ferestre.

Europenii latră, ursul românesc trece

Pe de altă parte, conform şefului CSM, Horaţiu Dumbravă, există pericolul ca aplicarea drastică a unei legi prin care se poate cataloga o avere ca fiind ilicită să dea naştere la o serie de ebuzuri. În urmă cu 20 de ani, în România funcţiona Legea ilicitului care stabilea că statul poate confisca absolut orice. Astfel,  sute de mii de românii au rămas fără case, pământuri sau bunuri de valoare, doar pentru că reprezentanţii statului comunisti considera averea “chiaburilor” ilegală.
“Trebuie să primeze prezumţia de nevinovăţie. Să ne aducem aminte de comunişti şi de faptul că foarte mulţi români muncesc în alte ţări la negru. Cu ei ce se va întâmpla!”, se întreabă şeful Consiliului superior al Magistraturii.
În 1968, statul comunist român a emis Legea 18, cunoscută drept “Legea ilicitului”. Conform constituţiei de până în 1990, “pot constitui obiect al dreptului de proprietate personală veniturile şi economiile provenite din muncă, casă de locuit, gospodăria de pe lânga ea şi terenul pe care ele se află, precum si bunurile de uz si confort personal", iar sumele care depăseau aceste proprietăţi erau considerate ilicite. În momentul de faţă, există o petiţie, semnată până acum de aproape 300 de persoane, prin care se cere reintroducerea Legii ilicitului.
De remarcat este că propunerile legislative au venit cu puţin timp înainte ca Uniunea Europeană să prezinte al cincilea raport pe Mecanismului de Cooperare şi Verificare (MCV) şi privitor la corupţie şi reforma în Justiţie. ”România trebuie să accelereze procesele de mare corupţie – unde se înregistrează întârzieri mari – şi să depună eforturi mai mari în privinţa confiscării averilor. Unele cazuri de mare corupţie semnalate în România înregistrează întârzieri mari, iar România trebuie să demonstreze în continuare progrese în lupta împotriva corupţiei. Justiţia din România şi Bulgaria trebuie să-şi demonstreze deplina implicare pentru îndeplinirea angajamentelor asumate la aderare”, a declarat la mijlocul săptămânii trecute, Mark Gray, purtător de cuvânt al CE.

Punctele slabe al României, conform raportului MCV:
-Asigurarea transparenței și eficienței sporite a actului de justiție prin consolidarea capacității și a răspunderii Consiliului Superior al Magistraturii.
-Înființarea unei agenții de integritate cu responsabilități legate de verificarea averii, a incompatibilităților și a potențialelor conflicte de interese, care să emită hotărâri cu caracter obligatoriu.
-Continuarea realizării unor anchete profesionale și imparțiale în cazul sesizărilor de corupție la nivel înalt.
-Adoptarea unor măsuri suplimentare de prevenire și de luptă împotriva corupției, în special la nivelul administrației locale.
Reprezentantul Comisiei Europene a menţionat că Mecanismul de Verificare şi Cooperare pe Justiţie va fi menţinut până la îndeplinirea tuturor celor patru obiective împreună.

Proiectul Ministerului Justiţiei pentru confiscare extinsă a averilor
“Art. 1182 Confiscarea extinsă
În cazul în care persoana este condamnată pentru comiterea unei infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 5 ani şi care este susceptibilă să îi procure un folos material, instanţa poate dispune şi confiscarea altor bunuri decât cele menţionate la art. 118 dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) valoarea bunurilor dobândite de persoana condamnată, într-o perioadă de cinci ani înainte şi, dacă este cazul, după momentul săvârşirii infracţiunii până la data punerii în mişcare a acţiunii penale, depăşeşte în mod vădit veniturile obţinute de aceasta în mod licit;
b) instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi de natura celor care au atras condamnarea.
(2) Pentru aplicarea dispoziţiilor alin. (1) se va ţine seama şi de valoarea bunurilor transferate de către persoana condamnată sau de un terţ unui membru al familiei sau unei persoane juridice asupra căreia persoana condamnată deţine controlul.
(3) Confiscarea nu poate depăşi valoarea bunurilor dobândite în perioada menţionată arătată la alin. (1) care excede nivelului veniturilor licite ale persoanei condamnate.”

Legea 115/1996 acţionează după principiul vestului sălbatic, conform căruia întâi tragi după aceea întrebi de sănătate. În cazul depistării unei persoane care a făcut în mod ilicit avere, după ce se confiscă averea, se sesizează şi procurorul pentru a începe o cercetare penală care se poate sfârşi cu o triitere în judecată.
“Art. 18.
(1) Dacă se constată că dobândirea unor bunuri anume determinate sau a unei cote-părţi dintr-un bun nu este justificată, curtea de apel va hotări fie confiscarea bunurilor sau a cotei-părţi nejustificate, fie plata unei sume de bani, egala cu valoarea bunului, stabilită de instanţă pe bază de expertiză. În cazul obligării la plata contravalorii bunului, instanţa va stabili şi termenul de plată.
(2) Dacă în legătură cu bunurile a căror provenienţă este nejustificată rezultă săvârşirea unei infracţiuni, instanţa trimite dosarul la parchetul competent, pentru a analiza dacă este cazul să pună în mişcare acţiunea penală.
(3) În cazul în care se constată că provenienţa bunurilor este justificată, instanţa hotărăşte închiderea dosarului”

Răzvan Robu