Timp de patru ani de zile, judeţul Bihor a fost „uitat” de pe agenda şefului Guvernului României. Mai des ne-au vizitat chiar şi premierii maghiari!
Primul-ministru Adrian Năstase nu a întreprins nici o măcar o vizită în judeţul nostru. Motivele au fost diverse: de la celebrele scandaluri din filiala locală a PSD şi conflictele cu anumite cercuri locale de putere şi până la distanţa foarte mare ce ne separă de Capitală.
În ultimele două luni însă, premierul a venit în Bihor de două ori, stabilind astfel un adevărat record în domeniu pentru judeţul nostru. Motivele au fost la fel de diverse: pe 7 mai a participat la lansarea fiului risipitor al PSD, Mihai Bar la Primăria Oradea (un eşec usturător al partidului de guvernământ, dar şi pentru „cel mai iubit dintre pesedişti”), iar pe 5 iulie la inaugurarea punctului de trecere cu frontiera (în limbaj de specialitate PTCF!) de la Săcueni-Letavertes!
Alegerile şi vămile aduc premierii în Bihor
Noroc că din patru în patru ani se mai organizează alegeri şi se mai deschide câte o vamă! Pentru că în rest, Bihorul nu este un judeţ „iubit” de către primii-miniştii, chiar dacă nouă ne place să ne amăgim cum că am fi poarta de vest a ţării!
Cine îşi mai aduce aminte de vizita ultimului şef de guvern în Bihor? Ei bine, acest „eveniment” s-a consumat cu patru ani în urmă, deci tot într-un an electoral, şi i-a avut ca protagonişti pe Mugur Isărescu şi Orban Viktor. Ei au inaugurat atunci tot un PTCF la Valea lui Mihai.
Asemănările dintre cele două vizite merg însă mai departe. Şi atunci ca şi acum, partea română a încălcat flagrant minimele reguli protocolare. Şefii noştri de guvern suferă, ca mai toţi românii de altfel, de o boală incurabilă: s-au certat cu exactitatea. Mai pe româneşte, întârzie nepermis de la întâlnirile protocolare. Deşi era anunţată pentru ora 12.30, inaugurarea vămii de la Săcuieni a avut loc cu o întârziere de mai bine de 30 minute. Motivul: premierul Năstase a fost reţinut la Bucureşti de probleme înalte de stat, recte a fost aspru muştruluit de către preşedintele Iliescu la deja celebra întâlnire de la Cotroceni.
Fanfara maghiară de pe partea cealaltă a graniţei anunţa de mult sosirea premierului Medgyessy, în timp ce pe partea noastră autorităţile locale încă mai dădeau telefoane pentru a afla „pe unde este premierul’”.
Şi în 2000 ca şi săptămâna trecută, cei doi premieri au sădit în mod simbolic arbori pentru a marca astfel, încă o dată, „frăţia” dintre cele două popoare. Copacii plantanţi de Isărescu şi Orban, spun sursele noastre, nu au rezistat intemperiilor vremii şi s-au uscat. Nici cei doi premieri nu au rezistat mai mult, atât Isărescu, cât şi Orban pierzând alegerile următoare. Se pare că „plantările inaugurale” nu sunt de bun augur pentru premieri pentru că nici scaunul lui Năstase, după ultimele evoluţii de pe scena politică românească, nu mai pare atât de de neclintit.
Normalitatea unei vizite
În rest, vizita premierului s-a înscris în limitele normalului. Noi, românii, după buna tradiţie strămoşească am lăsat, din nou, totul pentru ultima clipă şi am realizat la ceea ce ne pricepem foarte bine: „am îngrăşat porcul în ajun”. Ungurii în schimb „au tras” o vamă cochetă de ne-au făcut să se ruşinăm până în vârful urechilor. Cât priveşte drumul de acees, cuvântul cel mai potrivit pentru prestaţia autorităţilor este jenibil (jenant + penibil). Să faci un drum, până la urmă, internaţional, la pripeală, la modul heirupist ne este caracteristic numai nouă! Fisurile din astfaltul proaspăt turnat nu au putut trece neobservate! Degeaba au venit constructorii şi au explicat „cum că drumul nu este finalizat şi că urmează să se mai lucreze la el”. Ar fi interesat de văzut dacă astăzi am face o vizită inopinantă, câţi muncitori am găsi la lucru! Înainte de eveniment a fost dislocată o armată întreagă de oameni (300 de lucrători şi peste 30 de utilaje au trudit zi-lumină pentru ca drumul să fie gata până duminica seara!). Astăzi vom găsi, probabil, vreo doi-trei care mai dau şi ei cu lopata!
Lucrări pentru baronii partidului
Tot în limitele normalului pentru Ţara Românească se încadrează şi modul în care a fost abordată problema. După ce timp de un an de zile nimeni nu a mişcat un deget (de vama de la Săcuieni se ştia înă de anul trecut pentru că a fost inclus în protocolul dintre UDMR şi PSD, semnat în vara trecută cam în aceeaşi perioadă), pe 3 iunie, după ce a expirat primul termen de finalizare (!), autorităţile au decretat „forţa majoră” (foarte discutabil cum) şi s-au apucat, în sfârşit, de lucru. Lucrările au fost acordate, bineînţeles fără licitaţie, firmelor de partid şi nu este vorba despre sume nesemnificative: pentru 10 km de drum s-au cheltuit 160 miliarde de lei, adică 16 miliarde de lei pentru kilometru, adică 500.000 dolari/km, adică foarte scump pentru un drum deplorabil!
De partea română, organizarea a fost din nou la pământ. Şi asta am observat cel mai bine în opoziţie cu se întâmpla de partea maghiară. În timp ce „ştabii” noştri aşteptau pe şosea, localnicii au trebuit să se mulţumească cu cotloanele sau umbra şanturilor. Nici măcar o toaletă (să nu fi fost ecologică) nu a fost instalată în zonă (noroc cu lanul de porumb sau cu tufişurile înalte din vecinătate), dar ce să mai vorbim despre un pahar cu apă sau asistenţă medicală în caz de necesitate. Pe când, „dincolo”, au fost montate corturi, s-au împărţit flacoane cu apă minerală, medicii erau în stare de alertă, toaletele ecologice erau funcţionale…
Absent motivat
„Strălucirea” momentului a fost umbrită doar de problemele interne ale partidului de guvernământ. Chiar dacă încercau să afişeze o atitudine degajată, liderii PSD nu puteau să ascundă grijile care îi frământă în acest zile. Toţi vroiau parcă să se termine cât mai repede toate festivităţile.
Alaiul împărătesc al premierului Năstase pe lângă feţele palide din judeţ s-a remarcat prin prezenţa păpuşarului Viorel Hrebenciuc şi al aliatului Marko Bela. Nu au lipsit însă nici „admiratorii” de pe strada Teatrului, reprezentaţi de către Viorel Micula.
Un fapt semnificativ pentru starea de tensiune din partidul de guvernământ a fost absenţa ex-rectorului Teodor Maghiar. „Unchiul” nu a fost niciodată în graţiile premierului, însă gestul său arată falia existentă. Înţelegem astfel şi mişcarea lui Maghiar care a optat în mod suprinzător pentru o poziţie de consilier judeţean şi nu a rămas senator. Locul său fruntaş pe listele de la toamnă nu este deloc sigur atâta timp cât Năstase conduce partidul.
Totul e bine, când se termină cu bine
Vizita primului ministru al României s-a terminat în aceeaşi notă în care a început: Năstase a demarat în forţă şi dus a fost! Pe aeroport, toţi se întrebau în ce calitate va reveni el la următoarea sa vizită: va fi sau nu va fi premier, va fi sa nu preşedinte.
La final însă, toţi cei implicaţi au putut răsufla uşuraţi: s-a trecut cu bine şi peste acest hop. Nu a dat nimeni cu bombă, a fost şi timp frumos, iar aerul condiţionat al limuzinelor a funcţionat aşa cum trebuie. Am mai bifat, nu contează cum, o problemă. Noi să fim sănătoşi, că har Domnului nu mai sunt alte locuri în judeţ unde să mai faci o vamă!
Victor PAPP
ext FOTO:
1. În şanţ. La umbra indicatorului în aşteptarea premierilor (Instantaneu)
2. Năstase şi Medgyessyi au mai tăiat o panglică. În spate asistă extaziat fostul şofer de autobuz, ajuns azi primar de Săcueni, Zoltan Gyurcsik. Ţiganii din localitate ştiu de ce!
3. „Încolonarea câte doi de mănuţă. Linişte acolo că vine premieru!”, subprefectul Retegan făcând instrucţie cu mai marii judeţului.
4. „Drumurile noastre toate…”, – drumul internaţional Săcuieni-Levertes a rămas fisurat (asta am văzut şi noi) şi vălurit (asta s-a simţit şi din BMW-ul premierului)
