O clujeancă a câștigat 1.000 de euro pentru că a fost amenințată de amanta soțului

O clujeancă a fost condamnată cu suspendare la 8 luni de închisoare și la plata unor daune în valoare de 1.000 de euro pentru șantaj și amenințare. Ea a avut o relație extraconjugală cu un bărbat căsătorit, iar după ce amantul a întrerupt relația a început să îl amenințe pe el și pe soția lui.

Cei doi soți părți civile în proces au cerut fiecare daune de 10.000 de euro, dar doar ea a primit 1.000, iar el nimic, ba mai mult a fost dojenit de judecători în motivare: ”şi-a asumat de bună voie o relaţie ilegală şi imorală cu inculpata, deşi era căsătorit” / ”ar fi nu numai neîntemeiată, ci şi complet imorală şi inechitabilă acordarea de daune morale în favoarea persoanei care a avut o contribuție decisivă la declanșarea activității infracționale a inculpatei”, arată clujust.ro.

Inculpata a primit 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei pe un termen de supraveghere de 2 ani pentru șantaj, la care se adaugă pedeapsa rezultantă a amenzii penale în cuantum de 1500 lei pentru amenințare și hărțuire. Decizia Curții de Apel Cluj este definitivă.

De asemenea, femeia are de efectuat 35 de zile de muncă neremunerată la Parohia Ortodoxă a Tuturor Sfinților din Cluj-Napoca sau la Regia Autonomă a Domeniului Public.

Potrivit actului de acuzare,  ”în perioada septembrie – decembrie 2019, de pe diverse numere de telefon (…)  şi conturi de socializare reale sau fictive de tip Facebook, Instagram, WhatsApp (……) a trimis persoanelor vătămate R.R.I. (fostul amant – n.red) şi R.A.M. (soția lui – n.red) mai multe mesaje prin care îi ameninţa pe aceştia cu acte de violenţă (în cazul persoanei vătămate R.A.M.), respectiv că va face publice imagini compromităţoare (în cazul persoanei vătămate R.R.I.), prin acţiunile sale, susnumita cauzând o stare de temere persoanelor vătămate.

La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2022, anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpata a arătat personal că recunoaşte în totalitate faptele pentru care a fost trimisă în judecată.

Prima instanță a reţinut că ”inculpata M.I.M. a recunoscut că a avut o relație extraconjugală cu persoana vătămată R.R.I. și că pe parcursului lunii iulie a anului 2019, persoana vătămată R.A.M. a adus la cunoștința soțului inculpatei relația respectivă, moment în care, inculpata a început să o înjure şi să o amenințe pe persoana vătămată R.A.M. cu acte de violență fizică. În acest scop, inculpata a folosit inițial contul de Facebook ,,m.i.”, însă pentru că persoana vătămată R.A.M. a blocat mesajele pe care le primea de la acest cont, inculpata și-a deschis alte trei conturi de facebook, respectiv ,,i. m”, ,,m.m.” și ,,y.i.”. Inculpata M.I.M a susținut că i-a scris în mod constant persoanei vătămate R.A.M. mesaje pe facebook prin intermediul cărora o ameninţa și o jignea. Inculpata a recunoscut totodată că i-a scris acestei persoane vătămate mesaje și prin intermediul contului său de Instagram, prin intermediul aplicației whatsapp, iar uneori și mesaje de tip sms. Inculpata a declarat că a folosit iniţial numărul ei de telefon, respectiv …., până în momentul în care a fost blocată, iar apoi și-a cumpărat mai multe cartele SIM ale căror numere nu şi le-a mai amintit. Inculpata a folosit atât telefonul ei marca .., cât și telefonul fiului ei marca..  (…)

La stabilirea naturii şi cuantumului pedepselor, instanţa a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor şi făptuitoarei pentru aprecierea căruia ţine seama de faptul că inculpata a recunoscut de la început toate faptele comise şi şi-a exprimat regretul pentru încălcarea legii penale, că aceasta nu are antecedente penale, aşa cum a rezultat din fişa sa de cazier judiciar , este angajată în muncă şi beneficiază de caracterizări favorabile din partea angajatorilor cu care a interacţionat de-a lungul timpului , având şi doi minori în întreţinere, că după ce a realizat gravitatea reală a faptelor, pe care nu o conștientiza deplin în perioada comiterii lor, inculpata a renunţat la conduita infracţională, că deşi de la săvârşirea faptelor s-a scurs o perioadă însemnată de timp, inculpata nu a mai încălcat legea penală, semn ce creează instanţei convingerea că aceasta îşi poate struni impulsurile ilicite, iar activitatea infracţională pentru care este judecată constituie un incident izolat în viaţa acesteia, că persoana vătămată R.R.I. nu este deloc străină de naşterea contextului care a favorizat declanşarea activităţii infracţionale a inculpatei, deoarece a acceptat o relaţie extraconjugală cu inculpata şi a menţinut-o timp de mai multe luni, iar inculpata a acţionat sub imperiul acestui fond emoţional, că faptele inculpatei au fost provocate în parte şi de modul mai puţin inspirat pe care persoana vătămată R.A.M. l-a ales pentru descurajarea relaţiei extraconjugale a soţului ei, apelând la fostul soţ al inculpatei, iar nu la un dialog cu propriul soţ, deoarece se observă că activitatea infracţională a inculpatei s-a derulat ca urmare a contactării de către persoana vătămată  R.A.M, a fostului soţ al inculpatei, gest decisiv pentru punerea în mişcare a imboldului infracţional, că din conţinutul mesajelor selectate de persoanele vătămate în acuzare reiese că părţile se insultau reciproc prin mesaje, aspect care a şi contribuit la întărâtarea inculpatei, că fotografiile cu publicarea cărora ameninţa inculpata nu erau indecente, ci doar compromiţătoare în situaţia dată, în care ar fi creat publicului suspiciunea rezonabilă că una dintre persoanele vătămate era implicată într-o relaţie extraconjugală, la care aceasta din urmă consimțise de altfel de bună voie şi care pare că era deja cunoscută printre colegi, la locul de muncă comun cu cel al inculpatei şi că cealaltă persoană vătămată a suferit trădarea unui soţ infidel, părţile aflându-se în situaţia în care riscau să ajungă la cunoştinţa publicului mai larg un clasic triunghi amoros, că situația compromițătoare, cu darea în vileag a căreia a amenințat inculpata, este prin natura ei o situație îndeobşte ușor tolerată de publicul larg în contextul actual, când se tolerează cu uşurinţă cazuri de o gravitate imorală şi mai ridicată, că inculpata și-a exprimat acordul pentru despăgubirea persoanelor vătămate în anumite limite, însă nu a dispus de resurse financiare în acest scop, dar va reţine în defavoarea inculpatei numărul mare al faptelor penale săvârşite de aceasta, durata activității infracționale (circa 4 luni), insistența deosebită a inculpatei, care se reflectă atât în numărul mesajelor trimise persoanelor vătămate, cât și în numărul mare al căilor de comunicare, numerelor de telefon și conturilor electronice folosite de inculpată în acest scop, natura răului cu care a amenințat-o pe persoana vătămată R.A.M (vătămarea gravă a integrității corporale a acesteia ”te bat de te omor”), împrejurarea că în momentul în care i s-a ivit ocazia, inculpata a încercat să-și pună în executare ameninţările, fiind necesară intervenția persoanei vătămate R.R.I. pentru a o împiedica pe inculpată să o agreseze pe persoana vătămată R.A.M, îndreptățirea eronată a inculpatei de a leza dreptul persoanelor vătămate la păstrarea caracterului privat al problemelor și tensiunilor din viața lor de familie.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa a reţinut că persoanele vătămate R.R.I şi R.A.M s-au constituit părți civile în cauză cu suma de câte 10.000 euro fiecare, reprezentând daune morale.

Instanţa a apreciat că acordarea de daune morale pentru prejudiciul suferit de partea civilă R.A.M. a fost justificată, iar la stabilirea cuantumului acestor daune, magistratul a avut în vedere sentimentul acestei persoane vătămate de teamă de o eventuală întâlnire cu inculpata, mai ales după întâlnirea la care inculpata a avut tendințe agresive împotriva persoanei vătămate R.A.M, întinderea perioadei în care victima a avut de suferit acest sentiment de teamă, dar și disconfortul psihic suferit de persoana vătămată din cauza cuprinsului profund jignitor și umilitor al mesajelor din conținutul actelor de hărțuire comise de inculpată.

Instanța nu a putut omite însă cu ocazia stabilirii întinderii despăgubirilor în favoarea persoanei vătămate R.A.M, caracterul facil al mijloacelor tehnice pe care persoana vătămată le avea la dispoziție oricând pentru a bloca și ignora mesajele trimise de inculpată, precum și împrejurarea că în ciuda amenințărilor din cuprinsul mesajelor trimise acestei persoane vătămate, inculpata nu a căutat niciodată să o găsească pe victimă pentru a-și pune în executare amenințările, unica întâlnire concretă dintre cele două fiind pur întâmplătoare. Raportat la gravitatea prejudiciilor suferite în concret de persoana vătămată prin prisma criteriilor amintite mai înainte, instanța a apreciat că acestei persoane vătămate i se cuvin despăgubiri într-un cuantum mai redus decât cel pretins în constituirea de parte civilă, deoarece celelalte urmări invocate de apărătorul părților civile nu izvorăsc din faptele inculpatei, ci din modul în care persoanele vătămate însele se raportează la cazul de infidelitate conjugală pentru care culpa aparține persoanei vătămate R.R.I. În considerarea tuturor circumstanţelor sus menţionate, instanţa a apreciat că o sumă reprezentând echivalentul în lei al sumei de 1.000 euro ar fi echitabilă pentru repararea prejudiciului moral suferit de partea civilă R.A.M

În ce priveşte daunele morale solicitate de către partea civilă R.R.I, instanţa a ținut seama și de dispozițiile art.1371, alin.1 din Codul civil, conform căruia, „în cazul în care victima a contribuit cu intenţie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deşi putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ţinut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o”, astfel încât instanța nu a putut ignora cu ocazia soluționării acțiunii civile exercitate de această persoană vătămată contribuția persoanei vătămate însuși (R.R.I) la prejudiciile invocate de acesta.

Instanța a apreciat că, în ansamblul circumstanţelor stării de fapt, ar fi nu numai neîntemeiată, ci şi complet imorală şi inechitabilă acordarea de daune morale în favoarea persoanei care a avut o contribuție decisivă la declanșarea activității infracționale a inculpatei, care a generat pretinsele prejudicii morale întrucât pe baza probelor administrate în cauză, instanţa şi-a format deja convingerea că în lipsa conduitei culpabile a acestei părţi civile, inculpata nu ar fi exercitat acţiunea infracţională, ci că tocmai conduita ilegală şi imorală a persoanei vătămate a fost condiția sine qua non a acțiunilor care au generat urmările pentru care această persoană vătămată s-a considerat îndreptățită să solicite despăgubiri civile, prevalându-se astfel de propria culpă în producerea prejudiciului invocat, deoarece şi-a asumat de bună voie o relaţie ilegală şi imorală cu inculpata, deşi era căsătorit cu persoana vătămată R.A.M, cu încălcarea articolului 309, alin.1 din Codul civil, soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral şi potrivit unui vechi principiu consacrat în literatura juridică şi aplicat consecvent în practica judiciară, (nemo auditur propriam turpitudinem allegans), nimeni nu poate invoca propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obţine protecţia unui drept.

Prin urmare, mare parte din prejudiciile morale invocate de persoanele vătămate au fost cauzate de conduita culpabilă a persoanei vătămate R.R.I., care a încălcat o obligaţie prevăzută în sarcina sa de legea civilă.”

Parchetul a atacat cu apel sentința primei instanței.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a solicitat ”admiterea apelului, desfiinţarea în parte a hotărârii atacate şi pronunţarea unei noi hotărâri cu privire la inculpata M.I.M. prin care să se dispună în temeiul art. 207 alin. 1 şi 2 C.pen., cu aplicarea art. 375 şi art. 396 alin. 10 C.proc.pen., stabilirea în sarcina inculpatei M.I a unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai ridicat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj.”

”Raportat la gravitatea ridicată a infracţiunii săvârşite, ţinând cont de modalitatea de comitere, inculpata acţionând cu scopul de a se răzbuna pe persoana vătămată R.R.I, întrucât aceştia au avut o relaţie extraconjugală, şantajându-l pe acesta că în cazul în care nu se va împăca cu aceasta îl va denigra în faţa tuturor persoanelor cunoscute prin darea în vileag a legăturii dintre acesta şi prin publicarea unor imagini aflate în posesia inculpatei în care persoana vătămată apare în ipostaze intime, s-a opinat că instanţa de fond ar fi trebuit să dispună o pedeapsă într-un cuantum mai ridicat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj, întrucât aceasta este în măsură să îndeplinească scopul educativ şi punitiv, cu atât mai mult cu cât pedeapsa trebuie individualizată în aşa fel încât inculpata să se convingă de necesitatea respectării legii penale şi să evite, în viitor, săvârşirea de fapte penale.”, se arată la dosar.

Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul.

”Curtea constată că durata pedepselor răspunde cerinței de proporționalitate cu gravitatea infracțiunilor și periculozitatea inculpatei, inclusiv pentru infracțiunea de șantaj, în privința căreia s-a solicitat de către apelant majorarea duratei pedepsei. De altfel, aceasta a fost singura critică formulată de apelant, cu privire la hotărârea apelată

Instanța de control judiciar împărtășește punctul de vedere al instanței de fond în ceea ce privește orientarea către pedeapsa de 8 luni închisoare, chiar dacă aceasta este egală cu limita minimă permisă de legiuitor după aplicarea cauzei de reducere prevăzută de art. 83 Cod penal. Au fost punctate aspectele avute în vedere de instanță la individualizarea pedepselor, instanța de fond apreciind gravitatea infracțiunilor comise de inculpată și prin prisma conduitei mai puțin inspirate a persoanelor vătămate. S-a avut în vedere pe de o parte faptul că persoana vătămată R.R.I. a acceptat relația extraconjugală cu inculpata o perioadă de timp, iar pe de altă parte faptul că persoana vătămată R.A.M, deranjată de acest aspect, a ales să-l contacteze pe soțul inculpatei care a aflat despre infidelitatea soției, generând conflicte serioase care s-au finalizat cu divorțul celor doi, astfel cum rezultă din certificatul depus la dosar.

Deși reacția inculpatei față de persoana vătămată R.R.I nu a fost una potrivită, Curtea apreciază că la întregul context în care a fost comisă infracțiunea de șantaj, nu se impune majorarea pedepsei de 8 luni închisoare, aceasta fiind suficientă pentru atingerea scopului sancționator și preventiv al pedepsei. Au fost avute în vedere de instanță și aspectele pozitive care caracterizează persoana inculpatei, care nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii în întreținere, realizează venituri licite, fiind o persoană integrată în societate.

Curtea consideră că experiența procesului penal, precum și consecințele negative produse în plan familial, au fost de natură a-i atrage inculpatei asupra consecințelor încălcării legii penale, nefiind imperios necesară stabilirea în sarcina acesteia o pedeapsă de durată mai ridicată. Implicarea inculpatei în procesul penal nu trebuie să aibă doar scop sancționator, ci și preventiv și să-i asigure acesteia  posibilitatea reală de reintegrare socială.

În acest scop este suficientă pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare și 1.500 lei amendă penală, la care se adaugă pedeapsa complementară și accesorie aferentă, în conținutul căreia a fost incluseă interzicerea dreptului de a comunica cu persoanele vătămate, de a se apropia de acestea sau de locul de muncă în cazul persoanei vătămate R.A.,  coroborată cu impunerea măsurilor de supraveghere, a obligațiilor specifice instituției amânării aplicării pedepsei. Inculpata prezintă suficiente garanții că va respecta măsurile și obligațiile impuse, fiind atenționată că în caz se va dispune revocarea amânării aplicării pedepsei şi executarea în regim de detenţie a pedepsei.”, se arată în motivarea Curții.