Gazeta de Cluj a mai scris despre ce conceptul de sugardating, prin prisma aplicației Sugardaters, punând accentul pe o poveste tragică și despre cum această „industrie” a dating-ului poate conduce tinerele naive către prostituție, punându-le, de multe ori, viețile în pericol. De această dată, în schimb, reporterii Gazeta de Cluj au discutat cu o tânără „expertă” în ale sugardating-ului, extrem de mulțumită de beneficiile pe care acesta le aduce și de felul în care arată viața sa, care ne va împătăși din secretele sale în rândurile ce urmează.
Roxana era o tânără obișnuită, până în momentul în care a descoperit sugardating-ul și i s-a schimbat radical viața. De ce este mai mult decât rentabil să ai un sugar daddy și cum se simte viața după ce îți ridici drastic nivelul de trai? Despre toate acestea ne va vorbi Roxana.
Cum a început toată aventura cu sugardating-ul?
Unde încep și se termină, în general, toate lucrurile: pe internet, pe diverse platforme de dating. Chiar și pe Tinder îți poți găsi un sugar daddy, trebuie doar să îți setezi limita de vârstă de la 30 în sus. Oamenii sunt îngroziți de conceptul de sugardating, îl asociază cu prostituția sau spun că n-a existat altă soluție pentru persoana în cauză, de parcă te-ai duce la tăiere. Lucrurile nu stau chiar așa, ține mai degrabă de mentalitatea învechită. Nu mă prostituez pe bani și nici nu fac foamea. Mai mult decât atât, deși e greu de crezut, am un loc de muncă și o viață a mea în paralel și, din nou, chiar nu m-a trimis nimeni la produs. Cu toate astea, pot înțelege de unde vine reticența oamenilor, de venit, venim și noi după comunism.
De cât timp ești implicată în sugardating? Cum a fost prima întâlnire de acest fel?
Ca să înlăturăm de la început orice urmă de dubiu și stereotipie: un sugar daddy nu înseamnă neapărat un moș de peste 60 de ani, cu o chelie pe jumătate bronzată și o burtă de gravidă, care să te pună să-i satisfaci cele mai scârboase fantezii în schimbul a mii de euro. Poate să fie și un IT-ist de 30 de ani, care arată super mișto și te tratează ca pe o prințesă. Așa a fost la mine cel puțin, când l-am întâlnit, acum patru ani. Și nu s-a rezumat la o primă întâlnire, fiindcă sugardating-ul nu se bazează, în general, pe un one night stand, ci pe relații de lungă durată. Când ne-am văzut prima dată am discutat despre o groază de lucruri și ne-am dat seama că ne potrivim, fiindcă e și ăsta un factor mega improtant. Nu știu ce își imaginează oamenii – te întâlnești cu cineva, faceți sex, schimbul de bani unde e cazul și la revedere? Total greșit! Pentru o relație durabilă, sănătoasă și fructuoasă cu un sugar daddy, trebuie să fiți pe aceeași lungime de undă, să simțiți că există acea conexiune. La noi a venit totul natural după aceea și a durat doi ani, pentru că apoi s-a mutat în Danemarca, dar a fost o experiență satisfăcătoare din toate punctele de vedere. Și nu e deloc așa cum își închipuie oamenii. O experiență de acest fel vine cu beneficii pentru ambele persoane implicate. V-ați întreba cum funcționa treaba cu partea materială a problemei, probabil. O să fiți uimiți, dar nu-mi lăsa 500 de euro pe noptieră, la final de seară. Mergeam în vacanțe, îmi făcea cadouri, îmi plătea din cheltuieli, de 8 Martie și cu alte ocazii mă trezeam cu sume frumușele în cont… dar asta doar pentru că ne simțeam foarte bine unul cu celălalt. Nu am discutat niciodată „ca la carte” detaliile financiare, a venit totul de la sine. Și eram amândoi mulțumiți.
Vine cu vreo condiție o astfel de relație? Te poți vedea și cu alți bărbați, ai mai mulți sugar daddies în același timp?
Nu, nu vine cu nicio condiție de genul ăsta, de aia sugar dating-ul e foarte mișto. Nu ai obligații și nu e treaba nimănui cu cine te mai vezi. Cum spuneam, am și eu viața mea personală, de multe ori ies cu tipi de care-mi place maxim pentru că arată fenomenal. Ar fi stupid să fiu condiționată. Dacă ar face cineva asta, aș încheia orice fel de legătură. Sunt o persoană independentă. Cred că cel mai mult am avut trei sugar daddies în același timp, dar numai pentru că unul dintre ei lucra și în Germania și ne vedeam destul de rar, cam o dată pe lună. De obicei oscilez între doi, iar dacă te pregătești să mă întrebi dacă am preferați, răspunsul e da, clar! Toți suntem oameni. Dar fiecare om vine la pachet cu ceva unic și te simți bine în compania lui, altfel n-am mai fi în stadiul în care ne aflăm, nu?
Au existat atașamente care s-au transformat în ceva toxic?
Da, însă nu din partea mea. Când te bagi în așa ceva, trebuie să fii sigur că ești capabil să te controlezi. Mie îmi e ușor să nu mă atașez din punct de vedere romanțios, căci, altfel, mă repet, oameni suntem. A existat un bărbat care după vreo trei-patru luni mi-a propus să fugim în lume și să ne căsătorim. Am crezut că face mișto, dar nu pentru că nu-mi imaginam că cineva s-ar putea îndrăgosti așa tare de mine, ci pentru că îi spusesem clar că suntem împotriva căsătoriei. Mă asculți măcar? Mă simțisem destul de jignită. I-am spus că ar fi mai bine să încheiem orice fel de comunicare și, din fericire, a înțeles. Nu m-a deranjat nici măcar cu un simplu telefon sau mesaj, cum e și normal. Nu umblu cu toți bădăranii. Nu am povești toxice sau lacrimogene, sunt foarte atentă la oamenii lângă care aleg să stau și sunt, de asemenea, o fire impunătoare și independentă.
Ai fost și cu bărbați mai în vârstă?
Depinde ce înseamnă mai în vârstă pentru fiecare. Mie nu-mi plac bărbații de peste 45, nu vreau să mă trezesc cu probleme ce țin de potență sau cu piele zbârcită, lăsată, mai știu eu ce. A fost unul singur, avea 47 când l-am cunoscut, dar arăta de cel mult 35. Făcea sală și ducea un stil de viață foarte sănătos, nu s-a simțit deloc vârsta. Era foarte atrăgător. Mă simțeam mândră când mergeam cu el pe stradă. Adevărata distracție o ai cu bărbații care se învârt în jurul vârstei de 40, fiindcă atunci intră în criza vârstei a doua. Înțeleg că suntem pe poziții egale, dar trebuie să știi cum să te folosești de un bărbat. E în avantajul tău. Și, mai ales, trebuie să ai acel ceva. Nu îți imagina că oricine are acces la bărbați sexy de bani gata. Eu sunt țiplă. Merg la sală, la salon, sunt atentă la tot. Nu e suficient să ai creier, cum cred cele mai multe, aspectul fizic e la fel de important și se rezumă, într-un final, la cât de multă grijă ai de tine. Și se aplică și invers. Nu mă complic cu burtoși și hidoșenii, pot mai mult de atât. Am refuzat o grămadă de bărbați. Ei nu înțeleg că dacă ai standarde nu te atrage o burtă cât contul bancar.
Ai fost cu vreun bărbat însurat?
Pe mine nu mă interesează astfel de detalii. Cum am spus, sunt împotriva căsătoriei, mi se pare ceva stupid, care nu va dura. Da, m-am văzut și cu bărbați însurați. Atâta vreme cât nu-mi vorbesc despre problemele de acasă și despre celulita nevestei, e totul în regulă, dar nici nu e cazul, adică bănuiesc că vor să ne vedem ca să uite. Iar compania mea sigur îi va face să uite că se află într-un mariaj eșuat, în care se sufocă. Și nu, nu am de ce să mă simt vinovată. Nu înțeleg astfel de prejudecăți – sau, și dacă aș face-o, nu înțeleg de ce ar pica pe mine, și nu pe el. Noi, oamenii, oricum nu suntem făcuți să fim monogami, dar asta nu vor românii să accepte. Cu mentalitatea de secol trecut o să duci o viață mizeră și nefericită, iar timpul e scurt, trebuie să te bucuri de el la maximum și să profiți de experiențe și oportunități.
Care e cel mai scump cadou pe care ți l-a făcut un sugar daddy?
Ultimul model de Iphone care ieșise la vremea aia, nu mai știu care. Nu vă imaginați că primesc vile cu piscină, apartamente sau mașini de lux. Păstrăm lucrurile simple. Nu tot ce vezi în filme e real. Și cred că nici nu s-ar gândi să-mi cumpere o casă, din moment ce am apartamentul meu, pe care mi l-am cumpărat singură. Însă, recunosc, după ce am dat de gustul banilor și beneficiilor, normal că a fost totul altfel și n-am mai dat înapoi. Și să nu mai vorbesc despre sex – care e mișto pentru ambele părți. Practic, stai cu un om cu care te simți super confortabil, faceți sex și te alegi și cu o groază de beneficii și, peste toate astea, cel mai important e faptul că nu ești condiționat de absolut nimic. M-aș sufoca într-o relație „clasică”.
Te-ai gândit vreun moment că regreți ceea ce faci? Sau te-ai simțit în pericol în vreun fel?
Tu regreți când te simți foarte bine? Ce să regret? Că mi-am făcut un stil de viață cu care sunt super fericită și că nu-mi lipsește nimic, de la prieteni, distracție, bunuri, bani, satisfacție sexuală? Cred că oricine ar avea parte de toate astea mi-ar da dreptate, dar, cum ziceam, ține și de ce standarde îți impui. Profit la maximum, că oricum nu o să fiu tânără pentru totdeauna și măcar acum să fie totul roz. Crezi că ăștia care-s sugar daddies caută femei de peste 30? Poți să fii și fotomodel, nu are importanță, au ei un fetish cu vârsta. Pretențiile există de ambele părți. Și îi înțeleg, așa cum eu nu vreau boșorogi de peste 45, e normal ca nici ei să nu caute femei care să le amintească de mamele lor. În pericol nu m-am simțit niciodată. Am menționat deja că nu umblu cu bădărani. Nu m-a lovit, agresat, amenințat, forțat, maltratat, violat nimeni. Și nici nu s-a pus problema vreodată de așa ceva. Și cea mai mică suspiciune sau comportament care iese din limitele bunului simț m-ar face să plec imediat. Nu stau să mă nenorocesc și nu le înțeleg nici pe cele care rămân în medii care le duc în astfel de situații. Fiți femei independente, fiți ferme, arătați-le că sunteți puternice și că-i puneți la respect! Ce naiba, doar ei au nevoie de voi.
Simți că ai vreo putere asupra acestor bărbați?
Da, clar. Chiar dacă e o experiență care ține de ambele părți, în mod clar ei au mai multă nevoie de mine, decât eu de ei. Și sunt destul de ușor de manipulat, deși nu îmi place să merg în zona aia. Am gheruțele foarte bine ascuțite, dar nu le folosesc decât dacă o cere instanța. Nu susțin violența de niciun fel – nici fizică, nici mentală. Dar îmi place maxim când văd că și ei sunt conștienți că-i pot juca pe degete, că efectiv conștientizează ce forță am. Mă simt invincibilă.
Le-ai vorbit și părinților tăi despre asta?
Viața mea personală nu e treaba părinților. Sunt o persoană adultă, independentă. Nu e vorba că mă feresc sau că mi-ar păsa de reacția lor, deși sunt și ei destul de înapoiați, oricum. E mai mult ceva ce ține discreție și viață privată. Din moment ce nu mănânc din palmă de la mami și tati, nu văd de ce le-aș povesti aceste aspecte ale vieții. Ei bănuiesc că mă văd cu un bărbat înstărit și că asta e tot, așteaptă de vreo trei ani să-l cunoască, apoi să facem nunta și, dacă se poate, nepoți. O să rămână totul la stadiul de vis. Le-am zis că n-am de gând să mă căsătoresc, dar tot au impresia că o să mă răzgândesc. Comunismul.
Crezi că orice tânără care s-ar implica în sugardating ar avea de câștigat?
Nu, pentru că trebuie să fii capabilă să alegi ce e mai bun pentru tine, să fii foarte selectivă și să le arăți și lor că nu și-au găsit o păpușă gonflabilă cu care să se joace. Cele mai multe tipe nu pot să facă asta. Trebuie să te cunoști pe tine foarte bine, în primul rând, ca să știi ce poți face și ce nu. Și, cum ziceam, dacă nu știi să alegi ce-i mai bun, o să dai peste cealaltă parte a mulțimii de aici, adică bădăranii burtoși de care povesteam. Care nu îți oferă nicio satisfacție, te tratează nasol și te plătesc, pe lângă faptul că prost, în așa fel încât să pară că ești o prostituată. Sugardating-ul nu e prostituție. Iar ca să ai de câștigat, trebuie să ai și ce să oferi, iar aici, din nou, cele mai multe tipe stau prost. Eu nu țin cu nimeni, sunt sinceră și de o parte, și de alta. Cum te prezinți, așa bărbat o să ai.
Care a fost cea mai mare surpriză pe care ți-a făcut-o un sugar daddy?
A fost din partea bărbatului acela absolut superb, de care v-am povestit că s-a mutat în Danemarca. Am fost o norocoasă că am dat peste el de la început. Nu vreau să se înțeleagă că m-am îndrăgostit de el, pentru că nu e cazul, pur și simplu îmi plăcea foarte mult ceea ce-mi oferea. Pe toate planurile. M-am întristat când am aflat că se mută, recunosc. Cu două săptămâni înainte să plece, mi-a zis că a luat bilete să mergem în Paris patru zile. A fost superb, nu pentru că n-aș mai fi văzut Parisul, l-am tot văzut, ci datorită gestului, a fost un mod frumos prin care și-a luat la revedere, deși nu avea nicio obligație să facă asta. L-aș fi apreciat oricum. Încă mai vorbim, din când în când, a cunoscut acolo o tipă și sunt împreună, dar îmi spune că uneori i se mai face dor și îi lipsesc momentele memorabile cu mine. I-am zis că nu o să reziste prea mult în stadiul de monogam, dar e treaba lui.
Ai învățat ceva din toate aceste experiențe?
Că trebuie să mă pun întotdeauna pe mine pe primul plan. Restul e doar fond, dar și fondul joacă un rol important, la finalul zilei. Și că viața e prea scurtă pentru a te gândi de două ori înainte să faci ceva. Nu regret nimic și aș retrăi totul la nesfârșit. Sunt o norocoasă. Viața e mișto doar dacă știi cum să ți-o faci singur așa. Se pare că eu m-am descurcat.
