O decizie a Curţii Constituţionale care naşte conflicte

O anumită experienţă de practică judiciară (de peste 55 de ani), nici student şi elev nu am fost prea rău, am urmat ceva studii postuniversitare, am făcut cercetare ştiinţifică, m-au determinat să întreprind câteva considerate pe marginea deciziei Curţii Constituţionale numărul 392 din 6 iunie 2017, care priveşte mai multe reglementări sensibile ale legislaţiei penale.

Deşi a fost adoptată cu opinie majoritară a opt judecători constituţionali şi cu opinia concurentă a doamnei doctor Livia Doina Stanciu, fost preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aceasta din urmă mi se pare singura care lămureşte lucrurile.

Nu voi intra în amănunte pentru a nu obosi cititorul cu argumentele puse în cele 41 de pagini ale hotărârii, deoarece, cum spuneau judecătorii, e necesar ca actele juridice emanând de la jurisdicţia constituţională să fie clare şi accesibile şi celor care nu au pregătire juridică, deci mă voi limita a expune esenţialul din decizia la care mă refer.

1. Prin opinia majoritară s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Bombonica Prodan într-un dosar al instanţei supreme. Astfel s-a stabilit că dispoziţiile articolului 241 din Codul Penal din 1969 sunt neconstituţionale, s-a respins ca inadmisibile excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 297 al. 1 din actualul Cod Penal şi s-au respins şi excepţia a dispoziţiile a art. 13/2 din Legea 78/2000 care instituie o agravantă a infracţiunii de abuz în serviciu.
2. Prin opinia concurentă, judecătorul Livia Stanciu se declară de acord cu soluţia celor 8 judecători, dar nu acceptă aproape deloc argumentarea acestora. În principal, se susţine că în speţă Curtea Constituţională nu poate da sarcini puterii legiuitoare şi din această perspectivă considerentele celor opt judecători sunt contrare soluţii consemnate în dispozitiv.

Considerentele celor opt judecători sunt exprimate într-o amplă argumentare care printre altele face trimitere la Comisia de Veneţia, la alte organisme europene, şi ONU şi se repetă până la saturaţie sintagma ultima ratio ceea ce nu este chiar o performanţă nici juridică şi nici lingvistică. Buffon spunea că stilul este omul. Constatarea marelui intelectual francez se aplică neconstituţional celor care au redactat opinia majoritară.

Din toată expunerea anunţată se desprinde fără echivoc concluzia că ceea ce se naşte din pisică mănâncă şoareci, dar făcând abstracţie de această figură de stil nu trebuie omise câteva aspecte:

• majoritatea celor opt judecători sunt numiţi de către PSD,
• autoarea excepţiilor de neconstituţionalitate este doamna Bombonica Prodan, fosta soţie al lui Liviu Dragnea, care a avut şi mai mare probleme penale, inclusiv în problema abuzului în serviciu în dosarul doamnei Prodan, care au fost trimisă în judecată alături de preşedintele PSD.

– în România, probleme legate de corupţie sunt foarte sensibile. Să ne amintim că la demonstraţiile împotriva OUG 13 au participat sute de mii de persoane şi ar fi fost greu ca Soroş să-i plătească pe toţi. Desigur, Curtea Constituţională judecă conflictul dintre o lege şi Constituţie, dar nu funcţionează într-un mediu steril şi nu poate face abstracţie totală de mediul social şi politic al ţării în care funcţionează. Apoi, Curtea Constituţională a revenit de mai multe ori asupra propriei practici. A se vedea decizia privind componenta completelor care judecă litigiile de muncă sau drepturile pe care le au magistraţii asistenţi.

Aşa cum am spus, cei opt judecători impun Parlamentului României să modifice dispoziţia care reglementează abuzul în serviciul, prin instituirea unui prag valoric a prejudiciului. Se susţine că răspunderea penală, fiind cea mai severă trebuie ca dauna să aibă o anumită valoare, ceea ce nu înseamnă că persoana vinovată nu suportă o răspundere civilă, administrativă şi chiar disciplinară. Din această perspectivă, instituirea unui prag valoric mi se pare că este o idee rezonabilă.

Totodată, nu se poate accepta ca, în principiu, Curtea Constituţională să fie o supraputere în stat, care să se substituie Parlamentului României, dându-i dispoziţii obligatorii. În opinia concurentă a doamnei judecător se spune: ”Curtea a analizat alte criterii decât cele din prezenta cauză, criterii care, în esenţă au vizat lipsa de previzibilitate şi a accesibilitate a dispoziţiilor criticate, deci Curtea Constituţională s-a substituit pur şi simplu Parlamentului. Aşa fiind mi se pare de bun simţ opinia concurentă în ceea ce priveşte motivarea hotărârii.”

Cum a reacţionat ulterior Curtea Constituţională la această situaţie?A decis că opiniile care sunt jignitoare şi politice să nu se mai publice în Monitorul Oficial. După cum se vede, instanţa de contencios-constituţional nu este deloc adepta principiului transparenţei în activitatea organelor de stat.

Se spune, în Cartea Cărţilor că atunci când Dumnezeu doreşte să pedepsească pe cel păcătos, prima dată îi ia minţile. Tare îmi este teamă că, în momentul de faţă, Curtea Constituţională se îndreaptă spre o fundătură de care greu va ieşi şi mai cred că până acum, Curtea Constituţională a fost una în care factorul politic nu era prezent, ci exclusiv argumentele juridice nealterate şi coerente.

Adrian Man